Validare poprire. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 14870/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 04.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulate de creditorul I. F., în contradictoriu cu debitoarea . SRL și cu terțul poprit U. Bank SA, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015 și la 04.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București cu numărul_/4/2015, la data de 02.03.2015, creditorul I. F. a chemat în judecată pe debitoarea . SRL și pe terțul poprit U. Ț. Bank SA, solicitând instanței validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 225/2013 al B. C. L., până la concurența sumei de 1.971,58 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditorul a învederat instanței, în esență, că la data de 25.02.2014 a transmis terțului poprit adresa de înființare a popririi asupra tuturor conturilor bancare ale debitoarei, însă acesta nu a înțeles să se conformeze.
În drept, creditorul a invocat dispozițiile art. 789 și urm. C.proc.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea celor susținute, creditorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 9).
Terțul poprit a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și excepția tardivității formulării cererii. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, terțul poprit a arătat că instanța de executare în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc este competentă să soluționeze cererea de validare a popririi, conform dispozițiilor art. 650 C.proc.civ., înainte de modificarea realizată prin Legea nr. 138/2014. În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii, acesta a susținut că adresa de înființare a popririi a fost comunicată la data de 25.02.2014, astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 790 alin. (1) C.proc.civ., conform cărora cererea de validare a popririi se poate introduce în termen de cel mult o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze suma de bani, fiind incident un termen imperativ a cărui nerespectare atrage decăderea.
Pe fondul cauzei, terțul poprit a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că la data de 13.06.2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător pe conturile debitorului AS S. Logistic SRL, până la concurența sumei de 1.308.322,71 lei în cadrul dosarului penal nr. 1263/P/2011. Astfel, a susținut că de vreme ce bunul sechestrat este indisponibilizat, sechestrul nu poate fi ridicat decât prin contestarea măsurii asigurătorii în procesul penal, conform dispozițiilor art. 168 C.proc.pen.
În drept, terțul poprit a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedirea celor susținute, terțul poprit a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei adresa nr. 286017R/28.02.2014, precum și alte înscrisuri.
De asemenea, terțul poprit a formulat cerere de introducere forțată în cauză a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, considerând că nu se poate proceda la soluționarea cauzei fără participarea celor care au impus instituirea sechestrului asigurător în cauză.
În drept, terțul poprit a invocat dispozițiile art. 78 C.proc.civ.
La data de 13.07.2015 au fost depuse la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, actele din dosarul de executare nr. 225/2013 al B. C. L..
La termenul din data de 13.07.2015 Judecătoria Sectorului 1 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.09.2015 cu nr._ .
Analizând excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată de către terțul poprit prin întâmpinare, pe baza probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 787 alin. (1) C.proc.civ., „În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: 1. Să consemneze suma de bani, dacă creanță poprită este exigibilă sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct. 2”. De altfel, potrivit prevederilor art. 790 alin. (1) C.proc.civ., „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Așadar, conform prevederilor legale menționate, în termen de 5 zile de la comunicarea adresei de înființare a popririi, terțul poprit are obligația de a lua măsurile corespunzătoare, iar în ipoteza în care nu depune diligențele necesare, cel interesat poate sesiza instanța de executare cu o cerere de validare a popririi, care trebuie formulată în interiorul termenului imperativ de o lună prevăzut de art. 790 alin. (1) C.proc.civ.
În prezenta cauză, adresa de înființare a popririi din data de 19.02.2014 (f. 62) a fost comunicată terțului poprit la data de 25.02.2014, conform dovezii de la f. 63, dată de la care a început să curgă termenul de conformare de 5 zile, care s-a împlinit la 02.03.2014. Prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 02.03.2015, după trecerea unui an de la expirarea termenului în care creditorul ar fi avut posibilitatea legală de a solicita validarea popririi.
Pentru aceste considerente, dată fiind depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, instanța urmează a admite excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată prin întâmpinare.
De altfel, prin adresa nr._ R/28.02.2014 (f. 66), terțul poprit a confirmat înființarea popririi până la concurența sumei de 1.971,58 lei, precizând însă că la data de 12.06.2013 P. de pe lângă Tribunalul București a dispus instituirea sechestrului asigurător pe conturile debitorului, până la concurența sumei de 1.308.322,71 lei, în cadrul dosarului penal nr. 1263/P/2011.
Prin urmare, cererea debitorului de validare a popririi oricum era și neîntemeiată.
De asemenea, în conformitate cu art. 451 alin. (1) și art. 452 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a creditorului I. F. în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța îl va obliga la plata către terțul poprit a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, al cărui cuantum urmează a fi stabilit conform celor ce urmează.
Conform art. 451 alin. (2) C.proc.civ. instanța are posibilitatea, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
În acest sens, potrivit art. 127 alin. (3) lit. a) și b) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea UNBR nr. 64/2011, stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a). timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; b). natura, noutatea și dificultatea cazului.
Instanța reamintește că, prin decizia nr. 401/14.07.2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 274 alin. (3) C.civ. din 1864, care prevedea, de asemenea, dreptul judecătorilor de a micșora onorariile avocaților, în cadrul cheltuielilor de judecată, stabilind că „instanța are dreptul de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse”.
De altfel, în practica judecătorească s-a decis că „instanța poate majora sau micșora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include în cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu de avocat” (decizia ..09.2001, CSJ).
De asemenea, în jurisprudența sa, CEDO a statuat că „cheltuielile de judecată urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil” (hotărârea nr. 20/2007 în Cauza I. și alții c. României, art. IV lit. B pct. 102, M.Of. nr. 561/24.07.2008).
La stabilirea cheltuielilor de judecată cuvenite terțului poprit, instanța are în vedere faptul că prezenta cauză nu prezintă un caracter deosebit de complex, având în vedere că pentru soluționarea sa a fost administrată doar proba cu înscrisuri, sens în care a fost suficient un singur termen de judecată în fața instanței competente.
De asemenea, instanța apreciază că obligarea creditorului care, bună-credință, a intenționat doar recuperarea creanței sale, la plata unui onorariu care depășește cu mult valoarea litigiului, este o măsură extremă, susceptibilă de a acționa ca o sancțiune aplicată acestuia. Astfel, posibilitatea obligării părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată nu trebuie să fie transformată într-o amendare, cu ajutorul instanței de judecată, a părții care a considerat că dreptul său este întemeiat și poate obține valorificarea lui în justiție.
Având în vedere toate considerentele expuse, față de prevederile legale menționate mai sus, instanța reține că onorariul avocațial cerut în prezentul dosar este vădit disproporționat în raport cu circumstanțele cauzei motiv pentru care va face aplicarea art. 451 alin. (2) C.proc.civ. și îl va reduce de la 2.946,22 lei (conform facturii din 14.04.2015) la 1.000 lei.
Această soluție nu contravine dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului, întrucât nu se intervine în contractul de asistență juridică, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor, de complexitatea cauzei și munca efectiv prestată de avocat.
Instanța subliniază că această reducere operează doar cu privire la suma ce va fi inclusă în cheltuielile de judecată și pe care creditorul va fi obligat să o plătească terțului poprit cu acest titlu, neavând niciun efect asupra raporturilor dintre terțul poprit și avocatul său.
În aceeași ordine de idei, instanța apreciază că această reducere a cheltuielilor de judecată prin diminuarea onorariului avocatului nu afectează în vreun fel dreptul pârâtei la apărare, potrivit art. 6 CEDO, însă așa cum a reținut și instanța europeană, orice drept trebuie exercitat cu bună-credință, în limitele sale interne și externe și nu trebuie să conducă la prejudicierea altor persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității invocată de către terțul poprit.
Respinge cererea de validare a popririi formulată de creditorul I. F., CNP_, cu domiciliul în ., J. Tulcea și cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat Maereanu D., cu sediul în ., Sector 1, București, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, având CUI_, cu sediul în .. 13, ., ., Sector 3, București și cu terțul poprit U. Ț. BANK SA, având C._, înregistrat la ONRC cu nr. J_, cu sediul în București, .. 1F, Sector 1, ca tardiv introdusă.
Obligă creditorul la plata către terțul poprit a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. A. G. B.
Red./tehnored. Jud. VF/Gr. AGB/ 4 ex/15.12.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria... → |
|---|
