Actiune in regres. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 14684/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 26.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – R. A.
GREFIER: A. A. D.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul F. DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRĂZII ( FPVS) în contradictoriu cu pârâtul B. G. având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 22.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 29.10.2015, 05.11.2015, 12.11.2015, 19.11.2015, 26.11.2015 când, în urma deliberării,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 25.06.2015 sub nr._, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii ( F.P.V.S.), în contradictoriu cu pârâtul B. G., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 33.305,25 lei reprezentând despăgubiri achitate, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă de la data plății despăgubirilor și până la data rambursării.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 24.07.2009, pârâtul B. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B_ și a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitei N. (T.) F., iar în cadrul procesului penal s-a constat că pârâtul din prezenta acțiune se face vinovat de producerea accidentului. Întrucât pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, reclamantul a fost introdus în cauză pentru a garanta plata despăgubirilor.
Reclamantul a mai arătat că, prin soluționarea laturii civile în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr._/4/2014 a fost obligat să achite despăgubirile persoanelor prejudiciate.
În ceea ce privește dreptul de regres contra conducătorului auto, reclamantul a învederat prevederile art. 251 pct. 12 și 15 din Legea nr. 32/2000 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 C.proc.civ., Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, art. 1349, 1357, 1359, 1381 și 1385 C.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 29 lit. 1 din OUG 80/2013.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată pentru a formula apărări
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 4086/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._/4/2014, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă T. (N.) F., iar reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii a fost obligat să îi plătească suma de 7.500 euro reprezentând daune morale, echivalent în lei la data plătii, în temeiul art. 25 Cod proc. pen, art. 397 alin. 1 Cod proc. pen., art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 și a deciziei nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, iar prin decizia penală nr. 154/A/02.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București apelul a fost respins ca nefondat (f. 13-17).
Prin sentința penală nr. 4086/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, s-a reținut cu putere de lucru judecat vinovăția pârâtului în producerea accidentului rutier ce a dus la condamnarea sa și la acordarea despăgubirilor civile, precum și faptul că autovehiculul condus de acesta, ce a cauzat accidentul, nu avea încheiată o poliță de răspundere civilă obligatorie RCA.
În temeiul sentinței penale nr. 4086/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, partea civilă a solicitat plata despăgubirilor de către F. de Protecție a Victimelor Străzii (f. 6), care i-a achitat acesteia suma de 33.305,25 lei prin ordinul de plată emis la data de 17.02.2015 de către UniCredit Ț. Bank (f. 12).
Potrivit art. 251 alin. 1 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare, „toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10 de la lit. B din anexa nr. 1, cu excepția răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie F. de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond”, iar potrivit alin. 10 lit. b teza I al aceluiași articol „F. se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, …, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare”. Potrivit alin. 15 al art. 251 „în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul”, dispoziție care se regăsește și în art. 13 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii aprobate prin Ordinul CSA nr. 1/2008, conform căruia „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
Cum reclamantul F. de protecție a victimelor străzii a achitat persoanei păgubite suma de 33.305,25 lei (echivalentul a 7.500 euro la cursul BNR din data plății), instanța reține că, în temeiul prevederilor legale menționate mai sus și în raport de dispozițiile art. 1593 alin. 1 C.civ. care stipulează că „oricine plătește în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea dobândi mai multe drepturi decât acesta”, fiind în prezența unei subrogații legale, acesta s-a subrogat în toate drepturile păgubitului, inclusiv în dreptul de a promova o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, în limitele sumelor avansate în dosarul de daună.
În acest sens, potrivit art. 1349 alin. 1 din Codul civil „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin. 2 „cel care, având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le achite integral”.
Dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil stipulează că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din aceste prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În același timp, instanța reține că potrivit art. 28 alin. 1 C.proc.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.
Așadar, instanța constată faptul că a intrat sub puterea lucrului judecat existența faptei ilicite, respectiv vătămarea corporală a numitei N. (T.) F., precum și împrejurarea că fapta a fost săvârșită de pârât (inculpat în cauza penală), respectiv B. G..
În cauza de față, instanța reține că prejudiciul constă în despăgubirile acordate prin sentința penală părții civile, iar fapta ilicită constă în aceea că pârâtul a încălcat regulile de circulație rutieră pe drumurile publice, accidentând-o pe victima N. (T.) F., care a necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din succesiunea acțiunilor persoanelor implicate. Astfel, în măsura în care pârâtul ar fi respectat regulile de circulație pe drumurile publice, prejudiciul nu s-ar mai fi produs.
Totodată, instanța reține că a existat vinovăția acestuia în producerea accidentului, așa cum s-a statuat prin sentința penală de condamnare a sa, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pe cale de consecință, instanța apreciază întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei totale de 33.305,25 lei, ce reprezintă despăgubirile achitate către partea civilă N. (T.) F..
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit art. 1535 C.Civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Totodată, art. 1489 C.Civ. stipulează că dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege. De asemenea, art. 2 din O.G. 13/2011 prevede că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din aceste acte normative care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la dobânda legală, iar pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data 17.02.2015 (data plății despăgubirilor) și până la achitarea integrală a debitului principal.
Pentru considerente mai sus expuse, în temeiul art. 1349 și art. 1357 din Codul Civil, art. 251 din Legea nr. 32/2000 și Ordinul CSA nr. 1/2008, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 33.305,25 lei reprezentând despăgubiri achitate, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data 17.02.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) cu sediul in sector 2, București, .. 40-40 bis în contradictoriu cu pârâtul B. G. cu domiciliul in sector 4, București, ., nr. 39-41, ., .> Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 33.305,25 lei reprezentând despăgubiri achitate, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data 17.02.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. A. D. A. A.
Red./dact./RA/4ex./2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria... → |
|---|
