Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2323/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2323/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 2323/2014
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.2323
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 14.03.2014
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE –A. G. D.
GREFIER – A. G. B.
Pe rol soluționarea actiunii civile formulata de către reclamanta . BUCUREȘTI SA în contradictoriu cu pârâta IVANUȘ C. C., avand ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul Registratură la data de 13.03.2014 de către reclamantă, înscrisuri privind excepția prescripției extinctive, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 1027 NCPC.
Instanța, în temeiul art. 238 NCPC estimează durata procesului la 1 termen.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
INSTANȚA,
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 04.10.2013 sub numărul_, reclamanta . BUCUREȘTI SA a formulat în contradictoriu cu pârâta IVANUS CONSTANTA C. cerere de emitere de valoare redusă solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 500 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat prin pierderea jetonului de parcare conform facturii fiscale . VFB nr._/28.10.2009, alături de cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 28.10.2009 pârâta și-a parcat autovehiculul în parcarea Companiei Naționale a Aeroportului Internațional Henri C. – București, moment în care i s-a eliberat un jeton de parcare. Reclamanta a mai arătat că la momentul părăsirii parcării, având în vedere că pârâtul nu a prezentat jetonul eliberat, a emis factura fiscală . VFB nr._/28.10.2009, recepționată și semnată de pârât.
Reclamanta a mai arătat că respectivele condiții în care aeroportul stabilește regulile aplicabile parcărilor proprii, dar destinate accesului public sunt fixate, conform reglementărilor în vigoare, prin regulamente proprii și sunt aduse la cunoștința publicului prin intermediul panourilor amplasate în acest scop, în toate locurile vizibile din cadrul parcării aeroportului.
Astfel, pentru aceste motive reclamanta a solicitat instanței să i se admită cererea, constatând creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă și pe cale de consecință să oblige pârâtul la plata sumei de 500 lei, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 6 pct III 3 din Statutul din 24.08.1998 al Companiei Naționale „Aeroportul Internațional București-Otopeni” SA și conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 12/30.11.2005, propriul Regulament de parcare, dispozițiile art. 969 C.civ.1864, art. 1025 și urm C.p.c.
B. Apărări
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, prin reprezentant, pentru a formula apărări sau pentru a propune probe.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: factura fiscală, Hotărârea CA nr. 12/30.11.2005, Regulament de utilizare al parcării, planșe foto parcare, Certificat înregistrare CN AB SA.
D. Excepțiuni și alte chestiuni prealabilă dezlegării fondului pricinii
Instanța la termenul de judecată din 13.02.2014 a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Instanța a citat la termenul din 13.02.2014 (f. 30) părțile cu precizarea de a-și exprima poziția în raport de excepția prescripției extinctive ridicată la respectivul termen, iar la 13.03.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare raportat la excepția ridicată (f. 34).
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 28.10.2009 pârâtul IVANUS CONSTANTA C. nu și-a respectat obligația de a prezenta la ieșirea din parcare jetonul de parcare și prin urmare în repararea prejudiciului suferit de pierderea respectivului jeton a fost încheiată factura fiscală . VFB nr._/28.10.2009 care atestă asumarea obligației de plată a sumei de 500 lei reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 04.10.2013 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil instanța reține că sumele solicitate în procedura de față își au cauza juridică în fapta ilicită a pârâtei de pierdere a jetonului de parcare, faptă reliefată prin factura fiscală . VFB nr._/28.10.2009.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 103 din Legea nr. 71/2011, „Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.”.
Ținând cont că respectiva fapta ilicită imputată pârâtei a fost săvârșită înainte de . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 1864 și legislația conexă.
Astfel, sunt aplicabile prevederile art. 969 C.civ.1864 potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și art. 1073 C.civ.1864 conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Incidente sunt si prevederile art. 56 C.. „dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afara de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel” precum și art. 43 „Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.”
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă
”Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.”
B. Soluția instanței cu privire la excepția invocată
Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune este întemeiată, urmând a admite-o și a respinge acțiunea ca fiind prescrisă din următoarele considerente:
În cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.p.c. prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
Prescripția extinctivă este un mijloc de stingere a dreptului material la acțiune prin neexercitarea acestui drept înăuntrul unui anumit răstimp.
Instanța constată că și în procedura specială a „cererii de valoare redusă” trebuie analizat dacă dreptul material la acțiune, acea componentă a dreptului subiectiv civil, mai subzistă trecerii timpului sau, dată fiind intervenția prescripției extinctive, a fost stinsă și prin urmare și posibilitatea reclamantului ce a cere concursul forței publice pentru a-și vedea creanță realizată a fost curmată.
Reclamantul la interpelarea instanței prin precizările depuse la fila 34 a arătat că acesta consideră că acțiunea prezentă este introdusă în perioada de aplicabilitate a Noului Cod de procedură Civilă și că excepția prescripției extinctive potrivit acestui cod este „una de ordine publică, putând fi opusă numai în primă instanță prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate”.
În primul rând instanța va lua act că din contextul expus de reclamantă, aceasta consideră că excepția prescripției este de ordine privată, iar nu de ordine publică așa cum a redactat în cerere.
În al doilea rând instanța nu poate achiesa acestor susțineri prescripția extinctivă fiind o instituție de drept material, iar nu de drept procesual.
Instanța reține că, oricum, în cauză nu este vorba de un conflict de legi civile în timp căci termenul de prescripție a început, așa cum va fi argumentat, în virtutea Codului civil 1864, la data săvârșirii faptei ilicite și termenul de prescripție s-a împlinit tot în virtutea vechiului Cod civil.
Dar, chiar dacă s-ar reține că în speță este incident un conflict de legi civile, aplicabil cauzei de față, conform argumentației arătate în secțiunea dedicată stabiliri legislației aplicabile, este Codul civil 1864, conform art. 6 C.civ.2009 raportat la art. 103 din Legea nr. 71/2011, fapta ilicită producându-se cât acest cod era în vigoare, legiuitorul dorind ca faptele ilicite săvârșite înainte de . Codului civil 2009 să fie supuse dreptului material în vigoare la momentul săvârșirii lor.
D. normă tranzitorie instanța reține și prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 care arată că „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Voința legiuitorului de a păstra caracterul de ordine publică a prescripțiilor începute sub auspiciile Decretului nr. 158/1967 emană și din norma tranzitorie prezentă la art. 202 din Legea nr. 71/2011 ce arată că dispozițiile art. 2515 C.civ. 2009 nu validează convențiile având ca obiect modificarea regimului legal al prescripției încheiate anterior intrării în vigoare a Codului civil 2009, astfel regimul de drept public se păstrează asupra prescripțiilor începute pe Codul civil 1864, părțile neputând deroga de la termenele legale de prescripție.
Pe cale de consecință instanța reține că aplicabil cauzei de față va fi sistemul prescripției extinctive instituit de Decretul nr. 167/1958 raportat la Codul civil 1864, sistem care instituie caracterul de ordine publică al prescripției extinctive, caracter ce se extinde și asupra excepției corelative, metamorfozarea în plan procesual a instituției prescripției de drept substanțial.
Conform art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, precizat mai sus, dreptul material la acțiune cu privire la un drept patrimonial trebuie exercitat într-un anumit interval de timp, stabilit prin lege.
În cauza de față dreptul material la acțiune s-a născut la momentul săvârșirii faptei ilicite și la momentul cunoașterii atât a prejudiciului cât și a responsabilului de reparație a prejudiciului, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Conform susținerilor proprii ale reclamantului, fapta ilicită s-a produs la data de 28.10.2009, în aceeași zi reclamantul luând la cunoștință și de cel care a produs fapta ilicită și cuantumul prejudiciului, încheind în acest sens factura fiscală nr. . VFB nr._/28.10.2009.
Acțiunea de față a fost introdusă la data de 02.10.2013, conform dovezii de trimitere (f. 13).
De asemenea, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție general, aplicabil și în cauza de față este de 3 ani.
Potrivit art. 18 instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.
Din aceste considerente instanța constată că dreptul material la acțiune privitor la creanța principală obiect al cauzei de față este prescris, termenul de prescripție împlinindu-se, conform art. 1887 C.civ.1864 rap. la art. 1889 C.civ.1864, instanța, pe cale de consecință urmând a admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și a respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
În temeiul art. 451 alin. 1 rap. la art. 453 alin. 1 C.p.c instanța urmează să ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Respinge cererea formulata de către reclamanta . BUCUREȘTI SA cu sediul în Otopeni, ., Jud.I. și cu sediul ales la C.I.A.C. P. din București, ., Sect.2, în contradictoriu cu pârâta IVANUȘ C. C. cu sediul în București, Sect.4, ., ., ., ca fiind prescrisă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. D. A. G. B.
Red: jud. A.G.D. /
dact. A G.B./ 5 ex
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 3044/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4125/2014. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
