Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 10792/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la data de 08 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.-R.
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., în contradictoriu cu intimații A. V. I., A. E., A. V. I. SEPTIMIU, A. V. JR. și S. M., având ca obiect: contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.12.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de04.12.2013, sub dosar nr._, contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în contradictoriu cu intimații A. V. I., A. E., A. V. I. SEPTIMIU, A. V. JR, și S. M., a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate de B. CASAGRANDA S. A., în dosarul de executare nr. 135/2013, solicitând instanței admiterea contestației la executare, anularea executării silite înseși, anularea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, respectiv adresa de înființare a popririi și încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în fapt, în baza Deciziei Civile nr. 1933/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 14._, S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale au fost obligați în solidar la plata sumei de 38.733, 33 Euro, reprezentând despăgubirea aferentă lipsei de folosință a imobilului situat în Cluj-N., ., nr. 29, jud. Cluj, precum și a sumei de 6.135, 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
În mod nelegal s-au efectuat acte de executare, întrucât potrivit hotărârii judecătorești mai sus menționate, calitatea de creditoare o are doamna Schackert M. I., care anterior demarării procedurii de executare a depus la B. CASAGRANDA S. A. o cerere de executare voluntară.
Cererea a fost finalizată prin emiterea de către Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală Juridică a avizului de legalitate nr. 252.151/26.03.2013, prin care a fost aprobată plata sumei de 9.037, 77 Euro și 1.022, 58 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând cota parte care îi revine în baza titlurilor executorii.
A mai menționat contestatorul faptul că la momentul comunicării somației, a apreciat că se impune efectuarea plății sumei reprezentând diferența care le revine creditorilor menționați în cuprinsul somației de plată, mai puțin numitului A. S. F., care nu deține un drept de creanță împotriva statului român.
Prin urmare, executorul judecătoresc a emis actele de executare în mod nelegal, solicitând plata unei sume care a fost deja efectuată.
Demersurile contestatorului au fost finalizate prin emiterea de către MFP-Direcția Generală Juridică a adresei nr. 255.831/07.11.2013 reprezentând completare la avizul privind legalitatea procedurii de punere în executare a Deciziei Civile nr. 1933/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/211/2007, îndreptate prin încheierea civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 08.10.2012, precum și a Sentinței Civile nr. 2686/2009, a Judecătoriei Cluj N..
Din cuprinsul adresei rezultă că s-a aprobat plata voluntară a sumei de 29.695, 56 Euro, reprezentând despăgubire aferentă lipsei de folosință, și 5.112, 92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Emiterea avizului de legalitate, urmat de plata voluntară a sumei prevăzute în somația s-au realizat în interiorul termenului prevăzut de executorul judecătoresc în cuprinsul somației.
Contestatorul a mai menționat că, potrivita art. 2 din Legea nr. 110/2007, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
La art. 3 din Legea nr. 110/2007 se prevede că ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
În consecință, au fost întreprinse demersurile pentru efectuarea plății sumelor care se cuveneau creditorilor, demers îngreunat de faptul că au fost efectuate acte de executare concomitent, atât asupra MFP, cât și asupra MAPN.
Contestatorul a invocat nelegalitatea cheltuielilor de executare, învederând instanței că, întrucât MFP nu datorează contestatorilor debitul, nici cheltuielile de executare nu sunt datorate.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, s-a invocat încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 2550/2006 și ale art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000, având în vedere că se pretinde un onorariu fără a fi îndeplinite forme de executare, iar creditorii nu fac dovada că au achitat sumele solicitate de executorul judecătoresc.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. Noul C.proc.civ.,.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art.30 din OUG nr. 80/2013, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatorul a anexat cererii adresa nr._/18.11.2013, Încheierea din data de 08.08.2013, adresa de înființare a popririi și somația din data de 11.11.2013, somația de plată din data de 19.07.2013, Decizia Civilă nr. 1933/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/211/2007, Sentința Civilă nr. 2686/2009 din data de 25.02.2009, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2007, Ordinul de plată nr. 389/09.05.2013, Ordinul de plată nr. 564/27.06.2013, adresa nr. 2143/05.08.2013, Completare la avizul de legalitate, adresa nr._/04.10.2013, adresa nr._/02.09.2013.
La data de 30.06.2014, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat instanței respingerea ca neîntemeiate a contestației la executare.
În motivarea întâmpinării, aceștia au invocat excepția de litispendență și excepția de conexitate cu dosarul nr._/4/2013, și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod legal creditorii au solicitat executarea diferenței de plată rezultate din titlul executoriu, iar faptul că s-a dat curs unei plăți parțiale pentru cota-parte cuvenită creditoarei Schackert M. I. nu reprezintă decât o recunoaștere de către creditor a sumei datorate.
Intimații au mai arătat că, în mod legal a fost încuviințată executarea silită, nu există nici un motiv de nelegalitate al executării silite, creanța este certă, lichidă și exigibilă, somația de plată a fost emisă în condițiile legii, iar cheltuielile de executare au fost în mod legal stabilite.
Intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 06.12.2013, sub dosar nr._/4/2013, contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în contradictoriu cu intimații A. V. I., A. E., A. V. I. SEPTIMIU, A. V. JR, și S. M., a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate de B. CASAGRANDA S. A., în dosarul de executare nr. 135/2013, solicitând instanței admiterea contestației la executare, anularea executării silite înseși, anularea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, respectiv adresa de înființare a popririi și încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, cheltuielile de executare fiind modificate prin procesul-verbal emis la data de 19.11.2013, și a încheierii de încuviințare a executării silite, precum și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în fapt, în baza Deciziei Civile nr. 1933/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 14._, S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale au fost obligați în solidar la plata sumei de 38.733, 33 Euro, reprezentând despăgubirea aferentă lipsei de folosință a imobilului situat în Cluj-N., ., nr. 29, jud. Cluj, precum și a sumei de 6.135, 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
În mod nelegal s-au efectuat acte de executare, întrucât potrivit hotărârii judecătorești mai sus menționate, calitatea de creditoare o are doamna Schackert M. I., care anterior demarării procedurii de executare a depus la B. CASAGRANDA S. A. o cerere de executare voluntară.
Cererea a fost finalizată prin emiterea de către Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală Juridică a avizului de legalitate nr. 252.151/26.03.2013, prin care a fost aprobată plata sumei de 9.037, 77 Euro și 1.022, 58 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând cota parte care îi revine în baza titlurilor executorii.
A mai menționat contestatorul faptul că la momentul comunicării somației, a apreciat că se impune efectuarea plății sumei reprezentând diferența care le revine creditorilor menționați în cuprinsul somației de plată, mai puțin numitului A. S. F., care nu deține un drept de creanță împotriva statului român.
Prin urmare, executorul judecătoresc a emis actele de executare în mod nelegal, solicitând plata unei sume care a fost deja efectuată.
Demersurile contestatorului au fost finalizate prin emiterea de către MFP-Direcția Generală Juridică a adresei nr. 255.831/07.11.2013 reprezentând completare la avizul privind legalitatea procedurii de punere în executare a Deciziei Civile nr. 1933/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/211/2007, îndreptate prin încheierea civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 08.10.2012, precum și a Sentinței Civile nr. 2686/2009, a Judecătoriei Cluj N..
Din cuprinsul adresei rezultă că s-a aprobat plata voluntară a sumei de 29.695, 56 Euro, reprezentând despăgubire aferentă lipsei de folosință, și 5.112, 92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Emiterea avizului de legalitate, urmat de plata voluntară a sumei prevăzute în somația s-au realizat în interiorul termenului prevăzut de executorul judecătoresc în cuprinsul somației.
Contestatorul a mai menționat că, potrivita art. 2 din Legea nr. 110/2007, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
La art. 3 din Legea nr. 110/2007 se prevede că ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
În consecință, au fost întreprinse demersurile pentru efectuarea plății sumelor care se cuveneau creditorilor, demers îngreunat de faptul că au fost efectuate acte de executare concomitent, atât asupra MFP, cât și asupra MAPN.
Contestatorul a invocat nelegalitatea cheltuielilor de executare, învederând instanței că, întrucât MFP nu datorează contestatorilor debitul, nici cheltuielile de executare nu sunt datorate.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, s-a invocat încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 2550/2006 și ale art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000, având în vedere că se pretinde un onorariu fără a fi îndeplinite forme de executare, iar creditorii nu fac dovada că au achitat sumele solicitate de executorul judecătoresc.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. Noul C.proc.civ.,.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art.30 din OUG nr. 80/2013, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatorul a anexat cererii procesul-verbal de constatare emis la data de 19.11.2013, adresa nr._/22.11.2013, adresa nr._/27.11.2013, extras de cont, contestație la executare, adresa nr._/18.11.2013, Încheierea din data de 08.08.2013, încheierea din data de 11.11.2013, adresa de înființare a popririi din data de 11.11.2013, adresa nr. 2143/05.08.2013, adresa nr._/04.10.2013, adresa nr._/22.08.2013, Ordinul de plată nr. 389/09.05.2013, Ordinul de plată nr. 564/27.06.2013, Completare la avizul de legalitate, adresa de înființare a popririi din data de 19.11.2013.
La data de 30.06.2014, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat instanței respingerea ca neîntemeiate a contestației la executare.
În motivarea întâmpinării, aceștia au invocat excepția de litispendență și excepția de conexitate cu dosarul nr._, și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod legal creditorii au solicitat executarea diferenței de plată rezultate din titlul executoriu, iar faptul că s-a dat curs unei plăți parțiale pentru cota-parte cuvenită creditoarei Schackert M. I. nu reprezintă decât o recunoaștere de către creditor a sumei datorate.
Intimații au mai arătat că, în mod legal a fost încuviințată executarea silită, nu există nici un motiv de nelegalitate al executării silite, creanța este certă, lichidă și exigibilă, somația de plată a fost emisă în condițiile legii, iar cheltuielile de executare au fost în mod legal stabilite.
La data de 01.08.2014, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției litispendenței și conexității contestației la executare, precum și a excepției tardivității.
Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat, pe lângă motivele deja invocate prin contestația la executare faptul că documentele prin care s-a procedat la reducererea cuantumului cheltuielilor de execurtare și al sumei poprute nu au fost communicate MFP, ci numai trezoreriei.
În drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 201, alin.2 C.proc.civilă.
Prin încheierea din data de 24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr._/4/2013 la dosarul nr._ .
Totodată, instanța a unit cu fondul cauzei excepția tardivității formulării contestației la executare.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 135/2013.
Instanța reține că, potrivit art. 248, alin. 1 din Noul C.Proc.Civ., ,, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, motiv pentru care instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității contestației la executare.
Deliberând asupra excepției tardivității contestației la executare, instanța reține că potrivit art. 714, alin.1, pct.2 NCPC, ,, Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi.
Contestatorul a fost înștiințat cu privire la înființarea popririi la data de 18.11.2013, termenul de 15 zile expirând la data de 04.12.2013.
Or, contestația la executare principală a fost înaintată prin poștă la data de 29.11.2013, iar contestația la executare conexă a fost înștiințată prin poștă la data de 04.12.2013, conform ștampilei poștei menționată pe plicul poștal de corespondență,cu respectarea termenului legal de 15 zile.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția tardivității contestației la executare, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Decizia Civilă nr. 1933/R/2010 din data de 24.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/211/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 18.01.2013, și respectiv prin încheierea din data de 08.10.2012, instanța a obligat în solidar pârâții Ministerul Apărării Naționale și S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească creditorilor A. V. I., A. E., A. V. I. SEPTIMIU, A. V. JR, și S. M., A. S. F. și Schackert M. I. suma de 38.733, 38 Euro, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului, și 6.135, 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 01.07.2013, creditorii au formulat cerere de executare silită adresată B. CASAGRANDA S. A., fiind format dosarul de executare nr.135/2013, prin încheierea din data de 03.07.2013 a executorului judecătoresc a fost admisă cererea de înregistrare a dosarului, fiind dispusă deschiderea dosarului de executare.
La data de 18.07.2013, a fost emisă somația de plată nr. 135/2013, către debitorii MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, prin care s-a pus în vedere acestora să achite creditorilor suma de 38.733, 38 Euro, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului, și 6.135, 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, somațiile de plată fiind comunicate acestora la datele de 19.07.2013, și respectiv 22.07.2013.
Prin încheierea din data de 08.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 135/2013.
La data de 11.11.2013, a fost întocmită încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 18.033 RON.
La data de 11.11.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi, asupra conturilor contestatorului Ministerul Finanțelor Publice, deschise la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența creanței de 38.733, 38 Euro și 24.168, 50 RON, contestatorul fiind înștiințat cu privire la înființarea popririi la data de 18.11.2013.
Au fost totodată emise și adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitorului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE deschise la terții popriți menționați în adresele de înființare a popririi până la concurența creanței de 38.733, 38 Euro și 24.168, 50 RON.
Prin adresa nr._/15.11.2013, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat executorului judecătoresc faptul că a efectuat plata echivalentului în lei al sumei de 9.037, 77 Euro, cu ordinul de plată nr. 389/09.05.2013 și suma de 1.022, 58 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu ordinul de plată nr. 564/27.06.2013. În consecință, creanța reprezentând despăgubiri este în cuantum de 29.695, 56 Euro în echivalent în lei la data plății, și cheltuieli de judecată de 5.112, 92 RON.
Prin procesul-verbal de constatare întocmit la data de 19.11.2013, s-a procedat la reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 8.700 RON, la suma de 8.300 RON, având în vedere reducerea debitului la suma de 29.695, 56 Euro în echivalent în lei la data plății, și cheltuieli de judecată de 5.112, 92 RON.
La data de 19.11.2013, executorul judecătoresc a revenit la adresa de înființare a popririi emisă la data de 11.11.2013 asupra conturilor contestatorului Ministerul Finanțelor Publice, deschise la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, și a solicitat terțului poprit să procedeze la înființarea popririi până la concurența sumelor de 29.695, 56 Euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând debit, 5.112, 92 RON reprezentând cheltuieli de judecată, și suma de 17.533 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită.
La data de 02.12.2013, suma de 154.351, 17 RON, reprezentând debit, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, a fost consemnată de terțul poprit la dispoziția executorului judecătoresc.
La data de 16.04.2014, a fost întocmită încheierea de eliberare a sumelor de bani consemnate la dispoziția executorului judecătoresc, la aceeași dată fiind întocmită încheierea de încetare a executării silite ca urmare a realizării creanței.
Instanța reține că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 622 NCPC, ,, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare”.
Instanța reține că este nefondată solicitarea contestatorului având ca obiect anularea actelor de executare, întrucât au fost efectuate demersurile în vederea plății sumelor care se cuveneau celorlalți creditori.
În conformitate cu dispozițiile art. 622 NCPC, executarea silită continuă până la realizarea creanței stabilite prin titlul executoriu, obligația debitorului fiind una de rezultat, aceea de a achita creanța, iar nu o obligație de mijloace, în sensul de a face demersurile necesare în vederea realizării obligației.
Contestatorul nu a depus la dosar documente care să dovedească faptul că a achitat creanța de 29.695, 56 Euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând debit, 5.112, 92 RON reprezentând cheltuieli de judecată, și suma de 17.533 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită către creditorii A. V. I., A. E., A. V. I. SEPTIMIU, A. V. JR, și S. M., astfel încât în mod legal, aceștia au procedat la continuarea măsurilor de executare silită în vederea realizării integrale a creanței.
Este adevărat faptul că Ministerul Finanțelor Publice a efectuat plata echivalentului în lei al sumei de 9.037, 77 Euro, cu ordinul de plată nr. 389/09.05.2013 și suma de 1.022, 58 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu ordinul de plată nr. 564/27.06.2013, anterior începerii executării silite, însă aceste sume reprezentau cota-parte cuvenită creditoarei Schackert M. I..
Prin procesul-verbal de constatare emis la data de 19.11.2013, executorul judecătoresc a dispus rectificarea cuantumul sumei care reprezintă onorariul executorului judecătoresc de la suma de 8.700 RON la suma de 8.300 RON, având în vedere reducerea debitului principal, astfel încât cuantumul cheltuielilor de executare este de 17.633 RON.
Totodată, luând în considerare sumele achitate creditoarei Schackert M. I., la data de 19.11.2013, executorul judecătoresc a revenit la adresa de înființare a popririi, în sensul că aceasta privește suma de 29.695, 56 Euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând debit, 5.112, 92 RON reprezentând cheltuieli de judecată, și suma de 17.533 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită.
Prin urmare, deși inițial în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.11.2013 a fost calculat onorariul executorului judecătoresc la o sumă mai mare, iar în adresa de înființare a popririi din data de 11.11.2013 au fost menționate sumele inițiale reprezentând debit și cheltuieli de executare, cu toate acestea, având în vedere că aceste sume au fost rectificate la data de 19.11.2013, iar contestatorul a consemnat suma corectă reprezentând debit și cheltuieli de executare, contestatorul nu a suferit nicio vătămare în drepturile acestuia, nefiind executate în final sume mai mari decât cele datorate.
În ceea ce privește apărarea contestatorului privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatorul trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, deși a fost emisă somația prin care i s-au pus în vedere dispozițiile OG nr. 22/2002, contestatorul nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor.
În subsidiar, chiar și în situația în care ar fi fost invocată o lipsă de fonduri, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Prin urmare, având în vedere că titlul executoriu a devenit executoriu la data de 24.09.2010, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 01.07.2013, existând un interval de timp rezonabil de aproape 3 ani pentru executarea voluntară a obligațiilor de plată, debitorul avea la dispoziția posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor credite bugetare suplimentare sau avea chiar posibilitatea de a solicita o rectificare bugetară în acest sens, contestatorul nefăcând însă dovada acestor demersuri în vederea alocării fondurilor și care să dovedească buna sa credință în executarea obligației de plată.
Mai mult decât atât, ulterior emiterii adresei de înființare a popririi suma de 154.351, 17 RON, reprezentând debit, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, a fost consemnată de terțul poprit la dispoziția executorului judecătoresc, ceea ce dovedește faptul că debitorul dispunea de fondurile necesare executării obligației de plată.
Instanța reține că onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 8.300 RON, astfel cum a fost rectificat, a fost în mod legal calculat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000, ,,Pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
Onorariul executorului judecătoresc calculat la valoarea creanței totale de recuperat, cu adăugarea procentului de TVA de 24% este de 8.307, 13 RON, onorariul executorului judecătoresc de 8.300 RON fiind calculat cu respectarea acestor dispoziții.
Suma de 7.998 RON reprezentând onorariul avocatului a fost avansată avocatului, conform chitanței nr. 119/04.04.2013.
Cu privire la neavansarea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare, instanța reține că potrivit art. 39, alin.3 din Legea nr. 188/2000 ,,Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Suma de 9.535 RON reprezentând diferența dintre suma de 17.033 RON și 7.998 RON a fost virată direct executorului judecătoresc în urma întocmirii procesului-verbal de distribuire a creanței, astfel încât contestatorul nu a suferit nicio vătămare în drepturile sale, întrucât aceste sume erau în sarcina acesteia, potrivit art. 669 NCPC.
Pe cale de consecință, toate actele de executare au fost efectuate în mod legal.
În concluzie, față de aspectele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge contestația la executare principală și contestația la executare conexă, ca neîntemeiate.
Cu privire la cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 722 NCPC, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. În conformitate cu dispozițiile art. 722, alin.2 NCPC, ,, Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume condiția desființării titlului executoriu sau a executării silite, și condiția ca sumele care au făcut obiectul adresei de înființare a popririi să fi fost în mod efectiv virate de terțul poprit executorului judecătoresc și distribuite creditorului. Instanța reține că nu este îndeplinită prima condiție, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare principală și contestația la executare conexă, formulate de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 19, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimații A. V. I., A. E., A. V. I. SEPTIMIU, A. V. JR. și S. M., toți cu domiciliul ales la cab. av. Scwarz I., cu sediul în I., .. 38, jud. I., ca neîntemeiate.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. N. A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 5 ex./ 2014
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria... | Servitute. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
---|