Partaj judiciar. Hotărâre din 30-10-2014, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 9440/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 8.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul pârât N. N. în contradictoriu cu pârâta reclamantă R. V., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul–pârât personal și asistat de apărător A. B. I. cu împuternicire avocațială la dosar, fila 4, lipsind pârâta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea de cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare de către apărătorul pârâtei reclamante, după care,
Apărătorul reclamantului pârât depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 342 lei. Cu privire la cererea de lăsare la a doua strigare, arată că nu se opune, dar că solicită să fie luat dosarul cu prioritate.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns reclamantul–pârât personal și asistat de apărător A. B. I. cu împuternicire avocațială la dosar, fila 4, și pârâta-reclamantă personal și asistată de apărător Jicol M., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 24.
Apărătorul pârâtei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 280 lei și arată că nu formulează cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 10.09.2014 prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar formulată de aceasta, aspect de care instanța ia act.
Apărătorul reclamantului pârât solicită ca instanța să anuleze primul capăt de cerere reconvențională ca insuficient timbrat, arătând că invocă excepția insuficientei timbrări a primului capăt de cerere reconvențională. Totodată, având în vedere răspunsurile pârâtei reclamante la interogatoriu, arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a acesteia pe cererea privind constatarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, pretinse de aceasta. Arată că pârâta reclamantă a fost întrebată cu privire la proveniența sumelor de bani și a răspuns că provin de la copiii acesteia.
Instanța acordă cuvântul pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei reclamante arată cu privire la renunțarea primului capăt de cerere reconvențională că solicită să se ia act de renunțarea la acesta și respingerea excepției insuficientei timbrări. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active pe capătul de cerere reconvențională privind îmbunătățirile aduse apartamentului arată că are relevanță cine a făcut îmbunătățirile, nu cu ce fonduri s-au efectuate acestea și că nu are importanță de unde a obținut banii pârâta reclamantă. Arată că aceasta a susținut că banii au fost restituiți fiului. Solicită respingerea excepției. Solicită amânarea pronunțării pentru formularea de concluzii scrise pe excepții și pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantului pârât solicită admiterea cererii principale și în raport de concluziile raportului de expertiză și de poziția reclamantului pârât, atribuirea apartamentului către pârâta reclamantă, cu obligarea acesteia la plata de sultă corespunzătoare cotei de 1/2, respectiv suma de_ lei, iar în subsidiar a sumei de_ lei, raportate la valorile apartamentului cu sau fără îmbunătățiri, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Solicită obligarea pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în ½ din taxa de timbru achitată de reclamantul pârât, și compensarea onorariilor de avocat și expert.
Apărătorul pârâtei reclamante solicită admiterea în parte a cererii principale în ce privește solicitarea de atribuire a apartamentului către pârâta reclamantă și să se constate că pârâta reclamantă a contribuit cu cotă majoritară la dobândirea acestuia. Arată că pentru acțiunile de partaj sunt relevante veniturile obținute de părți pe întreaga durată a căsătoriei, iar până în anul 1997 părțile din cauză au avut venituri egale, pârâta reclamantă primind periodic prime de la serviciu, iar ulterior anului 1997 veniturile reclamantului pârât au fost mai mici decât ale pârâtei reclamante întrucât acesta s-a pensionat medical. Solicită să se aibă în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză în sensul că din anul 1993 părțile nu mai aveau veniturile în comun, iar reclamantul pârât refuza să contribuie la cheltuielile comune. Arată că la momentul achitării apartamentului, în anul 1993, pârâta reclamantă a depus diligențe pentru a obține suma necesară achitării acestuia prin participarea la un joc de întrajutorare, fiind ajutată și de frații acesteia. Arată că lipsa de interes a reclamantului pârât în ce privește participarea la cheltuielile comune e dovedită și de faptul că la data părăsirii domiciliului a lăsat datorii mari la întreținere și nu a făcut nicio îmbunătățire la apartament pe toată durata căsniciei. Arată că îmbunătățirile există în prezent, fiind recunoscute de reclamantul pârât și constatate și prin raportul de expertiză. solicită admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost precizată, cu excepția capătului 1 al acesteia, și compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, taxe de timbru și onorarii de avocat și expert. Solicită acordarea unui termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pentru plata sultei. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reclamantul pârât prin avocat solicită respingerea cererii reconvenționale. Arată că din întregul material probator administrat pârâta reclamantă nu a făcut dovada contribuției majoritare de 90 % pe care o pretinde și că există neconcordanțe între afirmațiile făcute în scris și cele dovedite de materialul probator administrat. Arată că reclamantul pârât nu a recunoscut la interogatoriu dobândirea anumitor sume de bani de către pârâta reclamantă, astfel cum pretinde aceasta. Arată că pârâta reclamantă face afirmația că sumele de bani plătite pentru achiziționarea apartamentului au provenit fie dintr-o arendă încasată, fie dintr-un joc de întrajutorare, dar nu există înscrisuri doveditoare în acest sens, iar dovada existenței suprafeței de teren în proprietatea mamei pârâtei reclamante este din anul 1996. Nu poate fi vorba de faptul că fratele pârâtei reclamante ar fi vândut vreun teren pentru a o ajuta cu o sumă de bani, existând dosar o declarație olografă dată de sora pârâtei reclamante. Arată că nici declarațiile martorilor pârâtei reclamante nu atestă că a existat o astfel de vânzare și că aceasta ar fi primit o sumă de bani. Cu privire la jocul de întrajutorare, arată că era doar o modalitate de economisire și că suma încasată la un moment dat era plătită ulterior în rate succesive. Cu privire la primele încasate de pârâta reclamantă, arată că nu s-a făcut dovada obținerii lor. În ceea ce privește veniturile realizate de la începutul căsătoriei până la despărțirea în fapt a părților, arată că apartamentul a fost achiziționat în 1994, când prețul a fost plătit în întregime. Arată că trebuie avute în vedere veniturile realizate până la momentul achiziționării bunului, nefiind vorba de un bun plătit în rate. Arată că până în anul 1997 reclamantul pârât a avut venituri mai mari decât cele ale pârâtei reclamante iar contribuția majoritară a acesteia nu rezultă din probatoriul administrat. Depune la dosar concluzii scrise. Arată că se opune la acordarea unui termen de grație de un an pentru plata sultei, solicitat de pârâta reclamantă, termenul rezonabil fiind unul de trei luni. Arată că după pensionare reclamantul pârât nu a mai achitat pensie de întreținere pentru copilul din afara căsătoriei, existând o înțelegere în acest sens cu mama acestuia.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 16.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 23.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 30.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9440
Ședința publică din data de 30.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –M. B.
GREFIER – R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul pârât N. N. în contradictoriu cu pârâta reclamantă R. V., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.10.2014 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 16.10.2014, 23.10.2014 și 30.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2013, sub nr. de mai sus, reclamantul N. N., a chemat în judecată pe pârâta R. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în mun. București, ., ., ., atribuirea imobilului în deplină proprietate pârâtei cu obligarea acesteia la plata către reclamant a sultei aferente cotei de ½, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1983, iar în anul 1994 au cumpărat împreună imobilul situat în mun. București, ., ., ., sector 4, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 7102/4/06.01.1994 încheiat cu ., achitând prețul acestuia din economiile și împrumuturile făcute împreună. A mai învederat că prin sentința civilă nr. 3789/08.07.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, definitivă și irevocabilă, instanța a desfăcut căsătoria încheiată între părți, iar după desfacerea căsătoriei, reclamantul a părăsit locuința comună, pârâta rămânând să locuiască în imobil. Reclamantul a precizat că imobilul nu este comod partajabil în natură, astfel că solicită atribuirea acestuia către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către reclamant.
În drept, au fost invocate prevederile art. 669, art. 670, art. 676 C.civ., art. 673¹ și urm. C.proc.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 5-12).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2972 lei și timbru judiciar de 5 lei (f. 12,58,84).
La data de 24.05.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, precum și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să constate că imobilul supus partajului este bun dobândit prin contribuția exclusivă a pârâtei-reclamante, iar în subsidiar, pentru ipoteza în care instanța nu va admite capătul principal din cererea reconvențională, să constate că masa partajabilă se compune din imobilul situat în mun. București, ., ., ., fără îmbunătățirile efectuate de pârâta-reclamantă după desfacerea căsătoriei, în perioada 2008-2012, să constate că pârâta-reclamantă a avut o contribuție majoritară la dobândirea imobilului, să dispună partajarea apartamentului prin atribuirea acestuia către pârâta-reclamantă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către reclamantul-pârât, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că după desfacerea căsătoriei părților, în luna iunie 2004 pârâtul-reclamant a părăsit locuința comună. A învederat că în anul 1994 a dobândit imobilul supus partajului, prețul acestui imobil, în cuantum de 119.770 lei fiind achitat de pârâtă cu banii proveniți din venituri și economii proprii, respectiv din arenda încasată pe terenul moștenit de la mama sa, ajutorul acordat de frații săi, o primă încasată de la locul de muncă în luna februarie 1993 și o sumă câștigată la un joc de întrajutorare. A precizat că în perioada căsătoriei, pârâta-reclamantă a realizat în mod permanent venituri din salarii care erau mai mari decât cele realizate de reclamantul-pârât, arătând că, în plus, a obținut venituri salariale din efectuarea unui mic comerț și s-a ocupat de treburile gospodărești fără ajutor din partea reclamantului-pârât. Pârâta-reclamantă a menționat că în anul 1997 reclamantul-pârât s-a pensionat pe caz de boală, din cauza unui infarct miocardic, obținând o pensie foarte mică. A mai menționat că reclamantul-pârât nu aducea veniturile sale salariale în casă, întrucât întreținea o altă familie, refuza în mod constant să contribuie la cheltuielile de întreținere și la orice cheltuială comună, aceste cheltuieli fiind suportate de pârâta-reclamantă din veniturile proprii și din ajutorul primit din partea familiei. A menționat că după divorț, în perioada 2008-2012, pârâta-reclamantă a efectuat o . îmbunătățiri imobilului supus partajului cu banii proveniți de la fiul său, respectiv montare geamuri termopan la dormitor, sufragerie și balcon, montare parchet în dormitor și sufragerie, montare gresie în bucătărie, baie, hol și balcon, montare faianță în baie, bucătărie și parțial balcon, lucrări de izolație cu rigips în bucătărie, hol, balcon, sufragerie și dormitor, montat ușă acces în apartament, schimbat instalații sanitare și montat cabină de duș, montat aparat aer condiționat, efectuare lucrări de zugrăvire și vopsitorie, montare contoare de apă, costul acestor cheltuieli fiind în total de 8250 euro și 3500 ROL, îmbunătățiri care au sporit substanțial valoarea apartamentului, fiind necesare și utile. A solicitat ca termenul pentru plata sultei la care va fi obligată să fie de un an, întrucât nu dispune de resurse financiare pentru plata acesteia, venitul său lunar fiind în cuantum de 516 lei din pensie, iar termenul de 1 an este suficient pentru procurarea banilor pentru plata sultei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-119 C.cproc.civ.
În dovedire, pârâta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 24-56).
La data de 05.09.2013, reclamantul-pârât a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea capătului principal din cererea reconvențională, motivat de faptul că nu există nici un fel de argumente care să conducă la ideea că apartamentul a fost dobândit prin contribuția exclusivă a pârâtei-reclamante. A menționat că prețul apartamentului a fost achitat cu banii proveniți din veniturile părților, pârâta-reclamantă nefiind ajutată cu nimic de frații săi, întrucât aceștia erau divorțați și cu venituri mici. A mai arătat că nu a existat niciodată o discrepanță între veniturile realizate de părți, precizând că acesta beneficia pe lângă salariu, și de sporuri cu caracter permanent care ajungeau uneori până la 45% din salariul lunar. Reclamantul-pârât a menționat că pe toată durata căsătoriei a pus la dispoziția familiei toate veniturile pe care le realiza, iar cât timp a locuit în imobil s-a ocupat de întreținerea acestuia, efectuând întotdeauna mici reparații, zugrăveli, înlocuit uși, reparații la instalația sanitară, electrică și lucrări de tâmplărie.
În dovedire, reclmantul-pârât a sepus la dosar un set de înscrisuri (f. 71-84).
La data de 11.09.2013, pârâta-reclamantă a depus la dosar precizare la cererea reconvențională prin care a arătat că, pentru ipoteza respingerii capătului de cerere principal din cererea reconvențională, valoarea cotei de contribuție pe care a avut-o la dobândirea bunului suspus partajului este de 90%.
Prin încheierea din data de 26.09.2013, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâta-reclamantă și a redus taxa judiciară de timbru datorată de aceasta pentru cererea reconvențională într-un procent de 50% de la suma de 5083,51 lei la suma de 2541,755 lei, pe care a eșalonat-o în 25 rate lunare în cuantum de 101,67 lei fiecare, având scadența la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna octombrie 2013.
La termenul de judecată din data de 24.10.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriile reciproce, proba testimonială cu câte un martor și proba cu expertiză în specialitatea construcții.
La termenul de judecată din data de 05.12.2013, instanța a procedat la audierea martorilor V. M. și C. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 131-133), precum și la luarea interogatoriilor părților (f. 134-139, 142-144).
La data de 22.01.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcții, inclusiv anexe (f. 168), onorariul de expert în cuantum de 1000 lei fiind achitat în cote de ½ de către reclamant și pârâtă (f. 125-141).
La data de 11.03.2014, reclamantul-pârât a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că a plătit o pensie de întreținere în cuantum de 450 lei lunar fiului său N. M., începând cu anul 1978 și până în 1990. A menționat că și pârâta-reclamantă îl avea în întreținere încă de la începutul anului 1978 pe fiul său minor, Abălăeșei C., născut în anul 1976, învederând că pe perioada concubinajului (1978-1983) pârâta-reclamantă nu a beneficiat de nicio pensie de întreținere în favoarea minorului din partea tatălui biologic al acestuia, părțile fiind cele care l-au întreținut, crescut și educat până în momentul separării în fapt, respectiv 1997.
În dovedire, reclamantul-pârât a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 201-204).
La data de 17.04.2014, s-au depus la dosar relații de la Casa Județeană de Pensii I. cu privire la veniturile realizate de reclamant în perioada 01.12._14.
La data de 13.05.2014, expertul a depus la dosar răspuns la obiecțiunile raportului de expertiză (f. 225-228)
În ședința publică din data de 14.05.2014, pârâta-reclamantă a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că reclamantul-pârât nu a contribuit la creșterea și educarea fiului acesteia, Abălăeșei C., existența acestui copil fiind motivul pentru care pârâtul-reclamantul își ținea banii separat și refuza să contribuie la cheltuielile comune. A menționat că tatăl copilului a contribuit la creșterea fiului său, iar pe perioada vacanței de vară, timp de 4 luni era întreținut de sora pârâtei-reclamante, aceasta fiind ajutată și de fratele său, R. C. care îi trimitea în mod regulat pachete cu alimente, îmbrăcăminte și sume de bani pentru copilul acesteia.
În dovedire, pârâta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 231-233).
La data de 04.06.2014, s-au depus la dosar relații de la Casa de Pensii a Municipiului București cu privire la veniturile realizate de pârâți în perioada 1997-2004 (f. 236-238).
Prin încheierea din 30.07.2014, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului publici judiciar formulată de reclamantul-pârât N. N. și a eșalonat plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2052 lei, datorată de reclamant în 6 rate lunare a câte 342 lei fiecare, având scadența la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna septembrie 2014.
Prin cererea depusă la data de 27.08.2014, pârâta-reclamantă a arătat că renunță la primul capăt de cerere reconvențională referitor la constatarea de către instanță a faptului că aceasta a avut o cotă de contribuție exclusivă la dobândirea imobilului supus partajului. Totodată, pârâta-reclamantă a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru diferența de taxă de timbru în cuantum de 1489 lei datorată pentru capătul subsidiar al cererii reconvenționale, cerere admisă în parte prin încheierea din data de 10.09.2014, fiind redusă diferența de taxă judiciară de timbru datorată de pârâtă pentru capătul subsidiar al cererii reconvenționale de la suma de 1489 lei la suma de 744,5 lei, sumă eșalonată în 10 rate lunare în cuantum de 74,45 lei fiecare, având scadența la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna octombrie 2014.
Până la data rămânerii în pronunțare, pârâta-reclamantă a achitat tranșe din taxa judiciară de timbru datorată în cuantum total de 892 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Până la data rămânerii în pronunțare, reclamantul-pârât a achitat tranșe din diferența de taxă judiciară de timbru datorată în cuantum total de 684 lei.
La termenul de judecată din data de 08.10.2014, reclamantul-pârât a invocat excepția insuficientei timbrări a primului capăt de cerere reconvențională și, având în vedere răspunsurile pârâtei reclamante la interogatoriu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a acesteia pe cererea privind constatarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, pretinse de aceasta.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Instanța a rămas în pronunțare pe excepțiile invocate de reclamantul-pârât la ultimul termen de judecată, precum și pe fondul cauzei.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 2 C.proc.civ., excepția insuficientei timbrări a primului capăt al cererii reconvenționale, invocată de reclamantul-pârât, instanța reține că prin încheierea din data de 12.06.2014, s-a dispus achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1809 lei, aferentă capătului principal al cererii reconvenționale. Întrucât pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, nefăcând dovada completării timbrajului până la acest termen, ținând cont și de împrejurarea că instanța nu poate să analizeze alte probleme legate de judecarea cauzei deduse ei spre soluționare, inclusiv cererea de renunțare la judecata capătului de cerere, înainte de a fi plătit timbrajul, față de dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, instanța urmează să admită excepția insuficientei timbrări a capătului principal al cererii reconvenționale și să anuleze acest capăt de cerere, ca insuficient timbrată.
În privința excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante pe aspectul îmbunătățirilor efectuate asupra imobilului suspus partajului invocată de reclamantul-pârât, motivat de faptul că îmbunătățirile au fost efectuate cu banii proveniți de la fiul pârâtei-reclamante dintr-o altă căsătorie, instanța o va respinge, având în vedere că, atât timp cât îmbunătățirile au fost efectuate de pârâta-reclamantă după desfacerea căsătoriei cu reclamantul-pârât, fără contribuția acestui din urmă, este lipsită de relevanță, cu privire la calitatea procesuală activă, sursa veniturilor folosite pentru efectuarea îmbunătățirilor, acesta fiind un aspect care interesează raporturile dintre pârâta-reclamantă și fiul său, putând fi vorba, de exemplu, de un împrumut sau de o donație din partea fiului pârâtei-reclamante.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 09.04.1983, căsătoria acestora fiind desfăcută definitiv și irevocabil la data de 08.07.2004, astfel cum rezultă din sent. civ. nr. 3789/08.07.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr. 5684/2004 (f. 25).
I. În ceea ce privește bunurile dobândite în timpul căsătoriei, instanța va constata că face parte din masa bunurilor partajabile apartamentul nr. 46, situat în mun. București, ., ..
În ceea ce privește imobilul compus din apartamentul nr. 46, situat în mun. București, ., ., ., instanța reține că acesta face parte din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, fiind cumpărat de părți în timpul căsătoriei, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 7102/06.01.1994 încheiat cu SCAVL Berceni SA (f. 27), precum și din extrasul de carte funciară privind acest imobil aflat la dosar (f. 6,240). Mai reține instanța că prețul apartamentului a fost achitat în integralitate la momentul achiziționării acestuia.
II. Sub aspectul contribuției părților la dobândirea apartamentului nr. 46, situat în mun. București, ., ., ., din probele administrate în cursul judecății nu a rezultat o cotă mai mare de contribuție în favoarea pârâtei-reclamante, astfel cum aceasta a susținut prin cererea reconvențională.
Instanța constată că prin cererea reconvențională depusă la dosar, pârâta-reclamantă a susținut că prețul imobilului menționat mai sus, în cuantum de 119.770 lei a fost achitat de aceasta cu banii proveniți din economiile proprii, respectiv din arenda încasată pe terenul moștenit de la mama sa, ajutorul acordat de frații săi, o primă încasată de la locul de muncă în luna februarie 1993 și o sumă câștigată la un joc de întrajutorare, iar în perioada căsătoriei, pârâta-reclamantă a realizat în mod permanent venituri din salarii care erau mai mari decât cele realizate de reclamantul-pârât, arătând că, în plus, a obținut venituri salariale din efectuarea unui mic comerț și s-a ocupat de treburile gospodărești fără ajutor din partea reclamantului-pârât.
În ceea ce privește susținerea pârâtei-reclamante în sensul că prețul imobilului menționat mai sus, în cuantum de 119.770 lei, a fost achitat de aceasta cu banii proveniți din economiile proprii, respectiv din arenda încasată pe terenul moștenit de la mama sa, ajutorul acordat de frații săi și din venituri salariale din efectuarea unui mic comerț, instanța reține că acestea nu au fost dovedite în cauză, din actele dosarului, declarațiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile reclamantului-pârât la interogatoriul propus de pârâta-reclamantă nereieșind că imobilul a fost achitat exclusiv din veniturile pârâtei-reclamante provenite din economiile proprii, respectiv din arenda încasată pe terenul moștenit de la mama sa, ajutorul acordat de frații săi și din venituri salariale obținute din efectuarea unui mic comerț. Astfel, declarația martorei V. M. cu privire la sursele veniturile folosite pentru achiziționarea apartamentului reprezintă o mărturie indirectă, ce nu poate fi avută în vedere, iar declarația extrajudiciară olografă a numitei C. V. (f. 188) este lipsită de valoare probatorie.
Referitor la susținerea pârâtei-reclamante în sensul că a avut o contribuție majoritară la cumpărarea imobilului deoarece a încasat o primă de la locul de muncă în luna februarie 1993, instanța reține că acestea nu au fost dovedite în cauză. Astfel, deși martora V. M. a declarat că reclamanta-pârâtă a primit de la angajator prime în perioada 1993-2000, aceasta nu a putut preciza cu aproximație cuantumul primelor încasate până la momentul achiziționării apartamentului, respectiv anul 1994, pentru ca instanța să poată stabili o cotă de contribuție mai mare la achiziționarea imobilului în favoarea acesteia. În privința primelor încasate de pârâta-reclamantă ulterior datei cumpărării apartamentului, instanța reține că încasarea acestora este lipsită de relevanță, întrucât se are în vedere la stabilirea cotelor de contribuție ale părților la achiziționarea imobilului perioada anterioară dobândirii bunului al cărui preț a fost achitat la momentul cumpărării.
Cu privire la susținerea pârâtei-reclamante în sensul că a avut o contribuție majoritară la dobândirea imobilului întrucât a câștigat o sumă de bani la un joc de întrajutorare, instanța reține că, deși martora V. M. a arătat că pârâta-reclamantă a câștigat o sumă de bani la un joc de întrajutorare la care participau 5-6 persoane, reclamantul-pârât necontestând că pârâta-reclamntă participa la astfel de jocuri, instanța reține că aceasta nu a făcut dovada cuantumului sumei câștigate la jocul de întrajutorare, respectiv 90.000 lei în luna octombrie 1993, întrucât reclamantul-pârât a contestat că suma de 90.000 lei a fost obținută prin participarea la un astfel de joc, prin răspunsul la întrebarea nr. 14 din interogatoriu, iar martora nu a precizat cuantumul sumei de bani și nici perioada în care aceasta a fost câștigată. Chiar dacă ar fi reale susținerile pârâtei-reclamante în sensul că în luna octombrie 1993 a obținut ca urmare a participării la un joc de întrajutorare suma de 90.000 lei cu care a contribuit la achiziționarea apartamentului la prețul de 119.770 lei, instanța reține că participarea la astfel de jocuri presupunea ca pârâta-reclamantă să contribuie cu anumite sume de bani care proveneau din venitul său, acesta fiind bun comun, astfel că suma de bani obținută se subroga bunului comun al soților reprezentat de salariul acesteia.
Susținerile pârâtei-reclamante potrivit cărora în anul 1997 reclamantul-pârât s-a pensionat pe caz de boală, din cauza unui infarct miocardic, obținând o pensie foarte mică nu pot conduce instanța la o altă concluzie, fiind irelevante sub aspectul contribuției părților la dobândirea imobilului, întrucât imobilul a fost cumpărat și achitat cu plata integrală a prețului în anul 1994, iar pensionarea reclamantului-pârât a avut loc ulterior achiziționării apartamentului, respectiv în anul 1997.
De asemenea, instanța nu poate reține susținerile pârâtei-reclamante în sensul că reclamantul-pârât nu aducea veniturile sale salariale în casă deoarece întreținea o altă familie, refuza în mod constant să contribuie la cheltuielile de întreținere și la orice cheltuială comună, aceste cheltuieli fiind suportate de pârâta-reclamantă din veniturile proprii și din ajutorul primit din partea familiei, întrucât aceasta nu a dovedit în nici un fel aceste susțineri.
Totodată, susținerile pârâtei-reclamante în sensul că s-a ocupat de treburile gospodărești fără ajutor din partea reclamantului-pârât, nu pot conduce instanța la o altă concluzie, întrucât aceasta nu a făcut dovada acestor susțineri, din declarațiile martorilor nereieșind că pârâta-reclamantă era singura care se ocupa de treburile gospodărești. În subsidiar, chiar dacă ar fi reale aceste susțineri, instanța reține că din declarațiile martorei C. E. reiese că reclamantul-pârât câștiga venituri suplimentare din lucrări pe care le efectua în particular împreună cu soțul acesteia, astfel că era firesc ca reclamanta-pârâtă să se ocupe de gospodărie singură în timp ce reclamantul-pârât lucra în afara locului de muncă pentru realizarea unor venituri suplimentare.
De asemenea, mai reține instanța că ambele părți au realizat venituri din salarii înainte de achiziționarea imobilului, aspect necontestat de acestea, iar din actele aflate la dosar, contrar susținerilor pârâtei-reclamante, nu a reieșit că aceasta a avut în mod constant venituri mai mari decât cele realizate de pârâtul-reclamant, cel puțin pe perioada anterioară cumpărării bunul comun.
Totodată, susținerile pârâtei-reclamantei în sensul că a avut o contribuție majoritară la dobândirea imobilului deoarece reclamantul-pârât a plătit o pensie de întreținere în cuantum de 450 lei lunar fiului său N. M., începând cu anul 1978 și până în 1990, nu pot conduce instanța la o altă concluzie. Aceasta întrucât, și pârâta-reclamantă îl avea în întreținere încă de la începutul anului 1978 pe fiul său minor, Abălăeșei C., născut în anul 1976 dintr-o altă căsătorie și care a locuit împreună cu părțile cel puțin până la cumpărarea apartamentului, astfel că ambele părți contribuiau din veniturile obținute la întreținerea fiilor din căsătoriile anterioare. De asemenea, susținerea pârâtei-reclamante în sensul că fiul acesteia dintr-o căsătorie anterioară era întreținut de tatăl său, pe perioada vacanței de vară, iar timp de 4 luni era întreținut de sora pârâtei-reclamante, aceasta fiind ajutată și de fratele său, R. C. care îi trimitea în mod regulat pachete cu alimente, îmbrăcăminte și sume de bani pentru copilul acesteia, nu pot conduce instanța la stabilirea în favoarea acesteia a unei cote majoritare, întrucât prin probele administrate aceasta nu a făcut dovada acestor susțineri. În subsidiar, chiar dacă aceste susțineri ar fi reale, nu pot determina instanța să constate că pârâta-reclamantă a avut o contribuție majoritară la dobândirea imobilului, întrucât fiul acesteia în cea mai mare parte a timpului a locuit cu părțile și a fost întreținut de acestea.
Prin urmare, susținerile reclamantei-pârâte în sensul că a avut o contribuție net superioară la dobândirea imobilului a cărui partajare o solicită, astfel cum a susținut pe parcursul procesului, nu au fost dovedite, iar acele aspecte care au fost dovedite, nu pot determina instanța să stabilească în favoarea sa o contribuție majoritară la dobândirea bunului, astfel că operează prezumția de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătorie, în cote de 50% pentru fiecare dintre foștii soți.
Ca atare, instanța va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție de ½ bunul comun reprezentat de apartamentul nr. 46, situat în mun. București, ., ., ..
III. În ceea ce privește legea aplicabilă sub aspect material, instanța reține că, întrucât căsătoria părților a fost desfăcută în mod definitiv și irevocabil la data de 08.07.2004, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel cum rezultă din sent. civ. nr. 3789/08.07.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr. 5684/2004 (f. 25), în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 36 C.fam în vigoare la data încetării comunității.
Conform art. 728 alin.1 C.civ., „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.” De asemenea, conform art. 36 alin.1 Cod familiei, „La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.”
Totodată, potrivit art. 6735 alin. 2 C.proc.civ., partajul în natură constituie modalitatea obișnuită de realizare a partajului. Totuși, din coroborarea dispozițiilor art. 67310 alin. 1 și 4 C.proc.civ., rezultă că, în cazul în care împărțirea în natură a unui bun nu este posibilă sau ar modifica în mod păgubitor destinația economică a bunului, prin îmbucătățirea peste măsură a acestuia, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că valoarea de circulație a imobilului situat în București, ., ., ., sector 4, ce face parte din masa partajabilă, este de_ lei, din care contravaloarea îmbunătățirilor efectuate în perioada 2008-2012 este de_ lei, iar imobilul nu este comod partajabil în natură. Totodată, atât reclamantul, cât și pârâta au solicitat ca imobilul să fie atribuit în natură către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare către reclamant.
Cum potrivit art. 728 alin. 1 C.Civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, partajul putând fi solicitat oricând, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare, și, față de cererea părților de atribuire în natură a apartamentului către pârâta-reclamantă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea reclamantului-pârât, în temeiul art. 673 ind. 10 C.p.c. va sista starea de devălmășie existentă între părți cu privire la bunurile comune dobândite de acestea în timpul căsătoriei, în sensul că va atribui reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 46 situat în mun. București, ., ., ..
Instanța reține că, potrivit susținerilor pârâtei-reclamante, necontestate de reclamantul-pârât, acesta a părăsit locuința comună reprezentată de imobilul supus partajului, în anul 2004, după divorțul părților. Conform susținerilor pârâtei-reclamante care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză precum și cu răspunsul reclamantului-pârât la interogatoriu (întrebările 24-26), în imobilul suspus partajului, după desfacerea căsătoriei părților, pârâta-reclamantă a efectuat o . îmbunătățiri din banii proveniți de la fiul pârâtei-reclamante, identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Contravaloarea acestor îmbunătățiri va fi scăzută din valoarea de circulație a apartamentului, întrucât pârâtul-reclamant nu a avut nicio contribuție financiară la efectuarea acestor îmbunătățiri.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, reiese că valoarea apartamentului în funcție de starea acestuia înainte de efectuarea îmbunătățirilor în perioada 2008-2012 este de 140.450 lei, iar contravaloarea îmbunătățirilor efectuate în perioada 2008-2012, este de 27.000 lei.
În ceea ce privește obligarea pârâtei-reclamante la plata unei sulte către reclamantul-pârât, față de soluția de atribuire a imobilului către pârâtă-reclamantă, și, ținând cont de stabilirea în dobândirii de către părți a bunului în cote egale, precum și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, astfel cum a fost corectat, din care reiese că valoarea imobilului fără îmbunătățiri este de 140.450 lei (f. 227), instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sultei corespunzătoare cotei-părți a acestuia de ½, sultă în cuantum de_ lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, reprezentând 50% din valoarea de circulație a apartamentului, astfel cum a fost stabilită de expert - 140.450 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 6735, art. 6739 și 67310 alin. 1 și 4 C.proc.civ., instanța va admite cererea de chemare în judecată, va admite în parte cererea reconvențională, cu privire la excluderea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă după desfacerea căsătorie, va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție de ½ bunul comun reprezentat de apartamentul nr. 46 situat în București, ., ., în valoare de_ lei, va sista starea de coproprietate existentă între reclamantul-pârât N. N. și pârâta-reclamantă R. V. cu privire la apartamentul nr. 46 situat în București, ., ., ., și va atribui pârâtei-reclamante R. V. în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 46 situat în București, ., ., sector 4, cu obligarea pârâtei-reclamanta, în temeiul art. 67310 alin. 4 C.proc.civ., la plata către reclamantul-pârât a sultei corespunzătoare cotei-părți a acestuia de ½, sultă în cuantum de_ lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, fiind vorba de un proces de ieșire din indiviziune, în care fiecare dintre părți cumulează atât calitatea de reclamant, cât și calitatea de pârât, suntem în prezența unei culpe procesuale egale, motiv pentru care instanța, văzând dispozițiile art.274 C.pr.civ., va admite cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta-reclamantă la către reclamantul-pârât a sumei de 3830,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa de timbru de 3611 lei achitată reclamant până la data rămânerii în pronunțare (2972+5+684 lei), onorariul de expert în cuantum de 500 lei, achitat de reclamant și onorariul de avocat în cuantum de 1500 lei, conform chitanței nr. 618/21.01.2013.
Totodată, instanța va admite în parte cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată și va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert în cuantum de 500 lei achitat de pârâta-reclamantă și onorariul avocațial în cuantum de 1500 lei, conform chitanței nr. 119/30.01.2013, onorariu redus în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. și corespunzător cu admiterea în parte a cererii reconvenționale. În ceea ce privește taxa judiciară de timbru achitată de pârâta-reclamantă pentru cererea reconvențională, aceasta nu va fi avută în vedere la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât taxa respectivă a fost calculată pentru pretențiile formulate de pârâta-reclamantă privind pretinsa contribuție exclusivă sau majoritară la dobândirea apartamentului, pretenții care au fost respinse de instanță, astfel cum s-a reținut mai sus.
Văzând dispozițiile art. 276 C.proc.civ., instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată și în final va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 1830,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât N. N. cu domiciliul în P., ., J. I. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă R. V., cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., și cu domiciliul ales la cab av Jicol M. - sector 5, București, ., .. 1, .> Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă R. V. în contradictoriu cu reclamantul-pârât N. N..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție de ½ bunul comun reprezentat de apartamentul nr. 46 situat în București, ., ., în valoare de_ lei.
Sistează starea de devălmășie existentă între reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă cu privire la apartamentul nr. 46 situat în București, ., ., ..
Atribuie pârâtei-reclamante R. V. în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 46 situat în București, ., ., ..
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sultei corespunzătoare cotei-părți a acestuia de ½, sultă în cuantum de_ lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Admite cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată și obligă pârâta-reclamantă la către reclamantul-pârât a sumei de 3830,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite în parte cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată și obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și în final obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 1830,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./.2015
| ← Servitute. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria... → |
|---|
