Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 10084/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosarul nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE –I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A. și cu terții popriți A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A M. BUCUREȘTI, B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI – EXIMBANK S.A., B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., C. B. S.A., I. B. NV AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, C. R. S.A., T. S. 2 BUCUREȘTI, T. S. 3 BUCUREȘTI, T. S. 4 BUCUREȘTI, T. S. 5 BUCUREȘTI, T. S. 6 BUCUREȘTI, T. I., T. M. BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică de la termenul din 16.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 20.11.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 4 București la data de 28.12.2012, completată la data de 28.03.2013, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A. și cu terții popriți A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A M. BUCUREȘTI, B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI – EXIMBANK S.A., B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., C. B. S.A., I. B. NV AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, C. R. S.A., T. S. 2 BUCUREȘTI, T. S. 3 BUCUREȘTI, T. S. 4 BUCUREȘTI, T. S. 5 BUCUREȘTI, T. S. 6 BUCUREȘTI, T. I., T. M. BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, anularea somației din 14.12.2012 și a actelor de executare subsecvente, emise în dosarul de executare nr. 181/2012 al S.C.P.E.J. B., T. & Asociații, precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a susținut că actele de executare au fost emise fără a se solicita în prealabil instanței competente încuviințarea executării silite.
A arătat că executorul judecătoresc nu a respectat procedura derogatorie de la dreptul comun, reglementată de OG nr. 22/2002, întrucât nu i s-a dat posibilitatea să efectueze plata voluntară în termenul de grație de 6 luni, prevăzut de actul normativ respectiv.
A învederat că în mod nelegal au fost calculate cheltuieli de executare, singura sumă datorată cu acest titlu fiind onorariul aferent comunicării unei notificări, atâta timp cât nu a fost declanșată procedura executării silite.
S-a mai invocat faptul că onorariul executorului judecătoresc depășește limita maximă permisă de lege, prin adăugarea TVA.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 399 Vechiul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a anexat, în copie, actele de executare comunicate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria S. 1 București, debitoarea având sediul pe raza sectorului 1.
A mai arătat că termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002 nu este un termen de grație, acesta putând fi incident numai în măsura în care debitorul aduce la cunoștința executorului lipsa fondurilor.
A susținut că au fost calculate în mod legal cheltuielile de executare, onorariul executorului încadrându-se în limitele prevăzute de lege.
În urma adresei emise din oficiu de către instanță, S.C.P.E.J. B., T. & Asociații a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr. 181/2012.
Prin sentința civilă nr._/18.11.2013, Judecătoria S. 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 5 București.
Judecătoria S. 5 București, prin sentința civilă nr. 2584/23.04.2014, a admis excepția necompetenței teritoriale și a înaintat dosarul Tribunalului București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1042/03.09.2014, a stabilit că Judecătoriei S. 4 București îi revine competența de soluționare a cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.11.2012 intimata a solicitat S.C.P.E.J. B., T. & Asociații începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1581/21.10.2010 a Tribunalului București, prin care aceasta a fost obligată să îi plătească suma de 633.176,60 lei, cu titlu de despăgubiri, și suma de 10.447,77 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 07.12.2012 Judecătoria S. 1 București a încuviințat executarea silită, prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._/299/2012, astfel încât apărările contestatoarei sub acest aspect sunt neîntemeiate. Întrucât la data formulării contestației nu fusese emisă vreo adresă de înființare a popririi, ci doar somația, Judecătoria S. 1 București avea calitatea de instanță de executare, fiind instanța de la sediul debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța reține că executorul judecătoresc a emis somația la data de 10.12.2012, comunicată la data de 18.12.2012, prin care a pus în vedere contestatoarei să achite debitul și cheltuielile de executare.
Instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile OG nr. 22/2002, întrucât ne aflăm în prezența unei creanțe stabilite prin titlu executoriu în sarcina unei instituții publice.
În conformitate cu art. 2 din acest act normativ, creditorul va comunica debitorului o somație, iar în cazul în care plata nu se face din cauza lipsei fondurilor, debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația, termen care curge de la data primirii somației.
Se constată că intimata creditoare a îndeplinit obligația prevăzută mai sus, comunicând debitoarei somația, în condițiile cerute de lege. Nu are relevanță faptul că în somație a fost prevăzută obligația de plată a debitului în termen de o zi, atâta timp cât următorul act de executare a fost întocmit la data de 22.01.2013. Debitoarea a avut la dispoziție o perioadă suficientă pentru a aduce la cunoștința executorului situația sa financiară, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
Întrucât debitoarea nu a comunicat executorului situația fondurilor de care dispune, creditoarea este îndreptățită să continue executarea potrivit dreptului comun. Dispozițiile OG nr. 22/2002 nu instituie un termen de grație în favoarea debitorilor, ci permit amânarea plății în situația în care nu există fondurile necesare, împrejurare care trebuie însă adusă la cunoștința executorului.
În consecință, susținerile contestatoarei referitoare la nerespectarea actului normativ amintit sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Instanța consideră că emiterea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu este condiționată de trecerea termenului de 6 luni, menționat mai sus.
Interpretarea dată de contestatoare prevederilor acestui act normativ, conform căreia nu pot fi stabilite cheltuieli de executare înainte de expirarea termenului de 6 luni, este eronată. Obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, conform art. 3711 alin. 1 Cod procedură civilă. În cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul este îndreptățit să se adreseze organului de executare competent, conform alin. 2. Din acest moment se poate pune în discuție aplicabilitatea termenului de 6 luni, menționat de OG nr. 22/2002, și nu anterior formulării cererii de începere a executării silite.
În acest sens sunt și prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, conform cărora: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Este de observat că legiuitorul nu folosește termenul notificare, comunicare sau unul echivalent, ci pe cel de „somație”, care are o semnificație distinctă, fiind un act de executare cu o importanță deosebită în faza executării silite, așa cum rezultă din dispozițiile art. 387 Cod procedură civilă.
Notificarea va fi comunicată de executor numai în cazul în care nu a fost pornită executarea silită, în acest caz urmând a fi calculate cheltuielile conform categoriei „notificare și alte acte de procedură”, la care debitoarea face referire.
În concluzie, prevederile OG nr. 22/2002 nu împiedică pe creditor să ceară începerea executării silite, ci doar amână emiterea formelor de executare pentru o perioadă de 6 luni, în condițiile mai sus enunțate. Debitorul poate evita plata cheltuielilor de executare numai în situația în care își îndeplinește de bunăvoie obligația, la momentul când hotărârea judecătorească a devenit executorie, anterior formulării de către creditor a cererii de începere a executării.
Însă, din momentul demarării procedurilor de executare silită, cheltuielile de executare vor fi stabilite în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
Cu privire la adăugarea TVA la onorariul executorului, instanța reține că, potrivit art. 125 și urm. din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite rezultă că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 3717 alin. 2 Vechiul Cod procedură civilă.
Dacă s-ar interpreta în sensul invocat de contestatoare, s-ar ajunge în situația ca executorul judecătoresc să nu poată încasa efectiv onorariul maxim prevăzut de lege, deoarece ar fi nevoit să vireze către bugetul statului o cotă de 24%, corespunzătoare TVA, lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, prin care au fost stabilite limitele onorariului.
Din moment ce o dispoziție legală permite executorului să încaseze un onorariu maxim, trebuie interpretată în sensul ca ea să își producă efectele, conform regulilor generale de interpretare a normei juridice.
De asemenea, o interpretare contrară ar conduce la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile, plătitoare de TVA.
În consecință, apărarea legată de adăugarea TVA la onorariul executorului este nefondată.
P. considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 399 și urm. Vechiul Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare precizată, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.), cu sediul în București, . Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A., cu sediul în C., ., județul D., și cu terții popriți A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 6-8, sector 4, B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI – EXIMBANK S.A., cu sediul în București, . nr. 6A, sector 1, B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, .. 5, sector 3, C. B. S.A., cu sediul în București, Calea V. nr. 13, sector 3, I. B. NV AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 48, Cristal Tower, sector 1, C. R. S.A., cu sediul în București, Calea V. nr. 147, sector 1, T. S. 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, T. S. 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 3, T. S. 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 4, T. S. 5 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 6-8, sector 5, T. S. 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Giulești nr. 3, sector 6, T. I., cu sediul în București, .. 10, sector 3, T. M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 6-8, sector 4, și DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./18ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9559/2014. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria... → |
|---|
