Pretenţii. Sentința nr. 6318/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6318/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 6318/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6318
Ședința publică din data de 03.07.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. D.
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. I., G. R. și S. A. în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. G., având ca obiect: pretenții - lipsă de folosință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții, prin avocat, cu împuternicire avocațială aflată la dosar (fila 4), pârâtul D. M., personal și asistat de avocat H. L., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 41) și pârâta D. G. prin același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța precizează că cererea de chemare în judecată a fost suficient timbrată la acest moment, având în vedere că există o evaluare provizorie. În măsura în care procesul va avansa și va fi stabilită exact valoarea imobilului prin expertiză, se va repune în discuție problema timbrajului.
Pârâții, prin avocat apreciază că această chestiune ar trebui lămurită la acest moment în raport de data la care s-a formulat cererea modificatoare a acțiunii introductive, respectiv data de 29 mai 2014, data la care a fost comunicată cererea modificatoare către pârâți. Din punctul de vedere al pârâților la acest moment reclamanții nu au indicat cu acuratețe obiectul cererii de chemare în judecată în ceea ce privește cuantumul și perioada pentru care se solicită contravaloarea lipsei de folosință.
Instanța reiterează precizările făcute anterior, referitoare la timbraj.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei sector 4 București, invocată de pârâții prin întâmpinare.
Reclamanții, prin avocat solicită respingerea excepției, întrucât așa cum a arătat la momentul formulării acțiunii pârâții aveau domiciliul în sectorul 4, faptul că și-a schimbat domiciliul ulterior nu are nicio relevanță.
Având cuvântul, pârâții, prin avocat arată că la momentul la care s-a formulat precizarea cererii de chemare în judecată, prin care s-a renunțat la capătul de cerere privind evacuarea, respectiv la termenul din 28 mai 2014, li s-a comunicat reclamanților noua adresă a pârâților. Apreciază că se aplică regula instituită de prevederile art. 107 C.pr.civ., potrivit cărora prezenta acțiune trebuie depusă la instanța unde pârâții își au domiciliul.
Analizând excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei sector 4 București, ținând seama de faptul că la momentul sesizării instanței, respectiv 31 mai 2013 pârâții aveau domiciliul în sectorul 4 raportat la dispozițiile art. 107 C.pr.civ. care își are competența la instanța unde își au domiciliul pârâții, instanța respinge excepția.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția lipsei interesului, invocate de pârâții.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, pârâții arată că deși s-a pus în vedere reclamanților să depună la dosarul cauzei sentința prin care s-a dispus partajarea, se poate observa cădin dispozitivul hotărârii de ieșire din indiviziune rezultă foarte clar că . se află în lotul reclamanților. Argumentul invocat de reclamanții este acela că imobilul a fost compartimentat inițial având apartamente de 4-5 camere, care ulterior au fost transformate în apartamente de 2-3 camere, motiv pentru care se poate observa că spațiul pe care l-au ocupat pârâții este similar este similar cu cel care se regăsește în schițele și expertiza topografică făcută în dosarul de ieșire din indiviziune. Din acest punct de vedere reclamanta nu face dovada calității sale procesuale active. Dacă se va verifica dispozitivul sentinței de ieșire din indiviziune se poate observa că singurul apartament care rămâne în indiviziune este apartamentul situat la mansardă, existând starea de indiviziune asupra cotelor comune, respectiv asupra suprafeței de teren. S-a formulat o cerere pentru îndreptare de eroarea materială care nu se regăsește la acest moment. Reclamanții nu au în patrimoniul lor acest apartament, mai mult decât atât în susținerea excepțiilor, a fost depus la dosar procesul-verbal prin care s-a încheiat executarea silită în ceea ce privește pe reclamanta M. I.. Așa cum a arătat în motivarea excepției lipsei de interes a reclamantei în favoarea pârâților a fost instituit un drept de retenție până la plata sumei de 18.295 lei și aici se face trimitere la dispozițiile deciziei civile nr. 580R/20.03.2012 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._ . Se poate observa că suma pe care o datorau reclamanții către pârâți a fost obținută în urma executării silite, fiind depus la dosarul cauzei procesul verbal prin care a fost predat apartamentul reclamanților G. R. și S. A.. În aceste condiții, consideră că reclamanții nu au făcut dovada calității procesuale active.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, pârâții au indicat decizia prin care s-a instituit dreptul de retenție. Se afirmă de către reclamantă prin acțiune cât și ulterior prin precizările făcute că ar avea de plată către pârâți o sumă care a fost stabilită printr-o decizie definitivă și irevocabilă. O persoană care promovează o astfel de acțiune în care nu-și îndeplinește obligația principală aceea de a chita o sumă de bani stabilită de instanță nu poate chema pe pârâții în judecată și nu poate susține că pârâții au folosit cu rea credință imobilul, acest drept fiind conferit în baza unei sentințe civile. Solicită admiterea excepției lipsei de interes. Ca atare în baza argumentelor și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei consideră că este firesc ca pârâții să nu aibă nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Reclamanții, prin avocat solicită respingerea excepțiilor.
Arată că acest apartament pe care îl ocupă pârâții nu a fost cuprins în masa partajabilă, fiind vorba de un partaj parțial. Se poate observa din răspunsul la obiecțiuni de la fila 2 din dosar că expertul nu a avut în vedere acest apartament, care este situat între parter și etajul întâi, fiind singurul de acest tip. Mai mult, la acel moment expertul nu a avut acces în apartament și a avut la dispoziție niște planuri din anul 1920 care erau incomplete, lucru pe care îl recunoaște tot în răspunsul la obiecțiuni. Apreciază că are calitate procesuală activă să solicite cota de 1/3.
La întrebarea instanțe, cum se explică că, prin decizia civilă se face referire la apartamentul cu nr. 4 și numărul apartamentului reclamanților are tot numărul 4, reclamanții, prin avocat arată că, după preluarea imobilul a fost renumerotat, fiind trei corpuri de clădire, fiecare cu apartamente având numere de la 1-5 și au fost schimbate numerele. În contract mai există un apartament cu nr. 4 și de aceea în sentința de partaj se face referire la apartamentul cu nr. 4, fiind vorba de un alt apartament. Fiind în continuare în indiviziune, reclamanta M. I. poate să solicite dreptul de 1/3 din lipsa de folosință. Apreciază că dreptul de retenție nu le dă dreptul pârâților să locuiască în continuare în imobil, chiar, dacă nu s-a plătit suma. Reclamanta M. I. este pusă în situația de a plăti contravaloarea îmbunătățirilor și de a fi executată silit.
Pârâții, prin avocat solicită ca reclamanții, prin avocat să explice de ce apartamentul cu nr. 4 s-a predat doar către reclamanții G. R. și S. A. la momentul începerii urmăririi silite la data de 31.01.2014.
Reclamații, prin avocat arată că reclamanții G. R. și S. A. au achitat suma privind îmbunătățirile, însă reclamanta M. I. nu a fost de acord să plătească suma.
În raport de afirmația reclamanților, potrivit căreia bunul se află în coproprietate, reclamanta M. I. deținând o cotă de 1/3, precum și de precizarea solicitată la termenul anterior, „dacă reclamanta M. I. înțelege să acționeze în nume personal sau în numele coproprietății, instanța invocă, din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii și o pune în discuția părților.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției având în vedere că reclamanta acționează în nume propriu pentru cota ei de proprietate de 1/3. Chiar dacă apartamentul se află în indiviziune, reclamanta poate să dispună liber de cota ei de proprietate.
Față de faptul că reclamanta M. I. justifică interes în promovarea acțiunii raportat la împrejurarea că apartamentul se află în coproprietate, reclamanta se află în situația de a fi executată și de ceilalți coproprietari, pentru că obligația de a plăti suma către pârâții din prezenta cauză a fost stabilită în solidar.
Pârâții, prin avocat, apreciază că acțiunea formulată de reclamanta M. I. ar fi inadmisibilă. Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale unei acțiuni separate de la toți reclamanți.
Instanța reține cauza spre soluționarea asupra excepțiilor invocate.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
I. PROCEDURA
Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2013, reclamanții M. I. (CNP_), G. R. (CNP_) și S. A. (CNP_) au chemat în judecată pe pârâții D. M. (CNP_) și D. G. (CNP_) solicitând:
- obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru apartamentul proprietatea noastră, situat în ..23, ., București, începând din 31.05.2010 si până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză, estimată provizoriu la suma de 1000 de lei;
- compensarea contravalorii lipsei de folosință cu contravaloarea îmbunătățirilor stabilite în favoarea pârâților prin sentința nr.7034/26.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sector 5, cu obligarea la plata diferenței;
- evacuarea pârâților din imobilul situat în ..23, sector 4, București.
În fapt, au arătat că sunt proprietarii întregului imobil din ..23, sector 4, București, din care face parte și apartamentul pe care îl ocupă fără titlu pârâții D. M. și G..
Acest imobil a fost preluat abuziv de către statul român de la bunicul reclamanților, lorgu S., iar o parte din apartamente au fost vândute în baza Legii nr. 12/1995, după ce aceștia au formulat cerere de retrocedare în natură a imobilului.
Astfel, pârâții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.474/1996 pentru apartamentul nr.4 situat la et. l, . class="Corptext8"> Prin Decizia nr.825/05.04.2006, Curtea de Apel București a constatat nulitatea absolută a contractului pârâților de vânzare-cumpărare.
Ulterior, prin Dispoziția Primarului General nr.9540/2008, reclamanților le-a fost restituit imobilul, iar în data de 04.02.2010 s-a efectuat predarea acestuia cu ajutorul executorului judecătoresc.
După restituirea imobilului prin Dispoziția Primarului General, pârâții au continuat să folosească, fără niciun titlu valabil, apartamentul în litigiu, neplătind niciun fel de chirie pentru folosința acestuia.
Totodată, pârâții au formulat o acțiune judecătorească în urma căreia au obținut obligarea reclamanților la plata sumei de 18.259 lei, reprezentând pretinse îmbunătățiri aduse apartamentului potrivit sentinței 7034/26.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr._ .
Reclamanții nu au avut posibilitatea de a achita această sumă, având deja numeroase datorii cauzate de acest imobil (reparații, impozite etc.), iar în aceste condiții pârâții au rămas să locuiască în apartament, în contul contravalorii îmbunătățirilor.
La data de 30.05.2013, i-au notificat pe ocupanții din imobil să-l elibereze, iar din eroare au fost notificați și pârâții, eroare cauzată de faptul că în imobil mai locuiește o familie cu nume asemănător, respectiv D. M..
In urma acestei notificări, pârâții i-au anunțat că vor să elibereze imobilul, însă doar în schimbul achitării contravalorii îmbunătățirilor, refuzând să ia în calcul faptul că de mai bine de 5 ani nu au plătit nimic pentru folosința apartamentului.
Reprezentantul reclamanților a încercat să discute cu pârâtul D. M. pentru a încercat o soluționare amiabilă a acestui litigiu, fie în sensul de a plăti diferența dintre îmbunătățiri și contravaloarea lipsei de folosință, fie în sensul de a continua să locuiască în apartament până la compensarea definitivă dintre contravaloarea îmbunătățirilor și contravaloarea lipsei de folosință.
Pârâtul a refuzat orice întâlnire în acest sens, pretinzând că ar trebui ca reclamanții să plătească integral contravaloarea îmbunătățirilor, precum si că nu datorează nimic pentru folosința apartamentului.
În aceste condiții a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a expertizei contabilă având ca obiectiv stabilirea contravalorii lipsei de folosință
În drept, a indicat dispozițiile art.480 c.civ, art.998 c.civ.
Reclamanții au achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 101 lei (fila 4-5).
La data de 24.02.2014 (fila 27), reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au arătat că ultimul capăt de cerere privind evacuarea pârâților a rămas fără obiect, având în vedere că aceștia au părăsit deja imobilul.
De asemenea, a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 82 lei și a timbrului judiciar de 0.15 lei.
La aceeași dată (fila 29), reclamanții G. R. și S. A. au formulat cerere de renunțare la judecata în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. G..
În drept, a indicat dispozițiile art.406 C. și urm.
La data de 25.03.2014 (fila 34), reclamanta M. I. a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că ea nu a renunțat la judecată și solicit în continuare obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință, în cuantum de 1/3, pentru apartamentul în discuție, începând cu 31.05.2010 și până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză, precum și compensarea contravalorii lipsei de folosință cu contravaloarea îmbunătățirilor stabilite in favoarea pârâților prin sentința nr.7034/26.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sector 5, cu obligarea la plata diferenței, raportat la cota sa de 1/3 din imobil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobil, menționează că a rămas fără obiect, având în vedere că aceștia au părăsit deja imobilul.
În ședința din 10.04.2014 (fila 38), instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților G. R. și S. A..
La data de 23.05.2014 (fila 42), la solicitarea instanței, reclamanta M. I. a formulat precizare prin care a arătat că deține în proprietate o cotă indiviză de 1/3, așa cum reiese si din certificatul de moștenitor nr. 148/03.03.1986, iar cererea sa se referă la pretențiile datorate pentru lipsa de folosind calculate în raport de cota sa de proprietate de 1/3.
A precizat că ulterior introducerii prezentei cereri, în urma unor discuții purtate cu pârâții, reclamanții S. A. și G. R. au reușit să încheie o înțelegere la executor cu aceștia, urmând ca ei să achite întreaga sumă de 18.259 lei datorate cu titlu de îmbunătățiri, iar în schimb, pârâții părăseau imobilul.
Pe cale de consecință, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei în data de 24.02.2014, S. A. și G. R. au înțeles să renunțe la judecarea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții.
Pentru acest apartament nu există hotărâre de partaj, acesta fiind în continuare în indiviziune între reclamanta M. I., G. R. și S. A., fiecare deținând câte o cotă indiviză de 1/3 din apartament.
Deșii verii săi, G. R. și S. A., au ajuns la o înțelegere cu pârâtul, reclamanta M. I. arată că dorește să continue demersurile și solicită în continuare obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință, în cuantum de 1/3 pentru apartamentul situat în ..23, începând cu 31.05.2010 și până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză.
Chiar dacă apartamentul se află în indiviziune, în opinia sa, fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei părți, ideale și abstracte, din dreptul de proprietate.
Astfel, așa cum s-a stabilit de nenumărate ori în practica judiciară, reclamanta consideră că poate dispune liber de cota sa de 1/3 din apartament, fără a avea nevoie de acordul celorlalți coproprietari.
În plus, ca urmare a achitării datoriei, debit pe care îl datorau toți trei, în cote egale, S. A. și G. R. s-au subrogat în drepturile creditorului-pârât și au continuat procedura executării silite începută de D. M. și D. G. împotriva reclamantei M. I., înțelegând să o urmărească silit pentru partea sa de datorie.
Astfel, având în vedere că reclamanta M. I. urmează să fie executată pentru niște îmbunătățiri făcute la un apartament pe care, deși era proprietar, nu l-a putut folosi, fiind ocupat în mod abuziv de către pârâți, arată că înțelege să continue judecata prezentei cereri, în calitate de coproprietar al apartamentului, pentru cota sa de 1/3.
Totodată, așa cum a arătat și prin precizările depuse la dosar în data de 24.02.2014, respectiv 25.03.2014, capătul de cerere privind evacuarea pârâților a rămas fără obiect, având în vedere că aceștia au părăsit, între timp, imobilul.
De asemenea înțelege să renunțe și la capătul de cerere privind compensarea contravalorii lipsei de folosință cu contravaloarea îmbunătățirilor stabilite în favoarea pârâților, având în vedere că nu mai poate opera compensarea, suma datorată cu titlu de îmbunătățiri fiind achitată integral de către verii săi, S. A. și G. R..
În concluzie, solicită obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru apartamentul din ..23, Sector 4, sumă ce va fi calculată în raport de cota sa de proprietate, respectiv 1/3 din imobil.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 10.06.2014, pârâții au depus la dosar întâmpinare (fila 61) prin care au arătat că reclamanta M. I. ar trebui să indice în clar perioada pentru care solicită lipsa de folosință și să-și precizeze valoarea pretențiilor (obligație stabilită de către instanță în 29.05.2014), față și de împrejurarea că pârâtul D. M. a comunicat instanței că a predat imobilul către ceilalți reclamanți la data de 31.01.2014.
De asemenea, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. I., arătând că aceasta a precizat că nu există hotărâre de partaj, susținere ce nu este dovedită de către reclamantă.
A precizată că între reclamanți s-a dispus ieșirea din indiviziune, indicând în acest sens sentința civilă nr. 1249/2011, pronunțată de Judecătoria sector 4 în dosarul nr._ .
Din dispozitivul hotărârii rezultă că apartamentul nr. 4 aflat în discuție nu a fost atribuit în lotul reclamantei prin hotărârea de ieșire din indiviziune, ci în lotul celorlalți reclamanți .
A invocat excepția lipsei interesului, arătând că acesta nu este legitim, personal și direct născut și actual.
Arată că reclamanta M. I. nu este proprietarul . deține acest apartament în indiviziune (există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a sistat starea de indiviziune) și că apartamentul este proprietatea reclamanților renunțători G. R. și S. A., astfel încât este evidentă lipsa de interes sub aspectul inexistenței dreptului reclamantei de a solicita lipsa de folosință.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat că lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată sunt de natură a face dovada că pârâții nu au calitate procesuală pasivă.
A invocat și excepția de necompetentă a Judecătoriei sector 4 în raport de regula instituită de prevederile art. 107 C., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.
Arată că pârâții nu mai locuiau la adresa din București, .. 23, sector 4, la data formulării precizărilor în prezentul dosar, domiciliul acestora fiind în .. 31, județul I., ceea ce atrage competența Judecătoriei Cornetu.
Pe fond, arată că prin decizia nr. 825/05.04.2006, pronunțată de către Curtea de Apel București secția a IV - a civila în dosarul nr._/2/2005, a fost admisă acțiunea reclamantei M. I. în sensul că instanța de recurs a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâți pentru apartamentul nr. 4. De la data rămânerii definite și irevocabile a deciziei și până la data preluării unilaterale a imobilului, reclamanta împreună cu verii săi nu a întreprins niciun demers juridic în sensul dobândirii folosinței apartamentului nr. 4.
Lipsa de diligentă a reclamantei este motivată de faptul că în dosarul având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, pârâții din prezenta cauză au formulat cerere reconvențională solicitând restituirea prețului achitat, plata sporului de valoare adus apartamentului prin îmbunătățiri și instituirea în favoarea acestora a unui drept de retenție până în momentul plății.
Reclamanta în justificarea interesului său în promovarea cererii afirmă că pentru apartamentul nr. 4 nu există hotărâre de partaj, situație combătută de către parați prin indicarea sentinței civilă nr. 1249/2011.
Față de toate acestea, arată că celelalte motive invocate de către reclamantă sunt nefondate.
Arată că pârâților le-a fost recunoscut un drept de retenție.
Între părți au existat o . procese ce s-au desfășurat în perioada 2002- 2013 chiar și plângeri penale, însă cererea prin care pârâții au solicitat obligarea pârâților la plata îmbunătățirilor aduse apartamentului 4 și instituirea unui drept de retenție a fost înregistrat în anul 2009 și a făcut obiectul dosarului nr._, dosar care la data de 18.12.2009 a fost suspendat și repus pe rol la data de 16.04.2010.
Decizia nr. 580R din 20.03.2012 a C., pronunțată în dosarul_, a fost pusă în executare de către pârâți deoarece între reclamanți au existat neînțelegeri sub aspectul persoanei care va face plata sumei de 18.259 lei, reclamanta M. I. refuzând să achite vreo sumă de bani.
Cererea de executare silită a făcut obiectul dosarului nr. 673/2013 la B. D. S. iar la data de 12.12.2013, DGITL sector 4 a formulat cerere de intervenție arătând că deține o creanță, certă, lichidă și exigibilă împotriva celor trei debitori reprezentând impozit neachitat pe teren și clădiri.
În cadrul procedurii de executare reclamanții renunțători au achitat suma stabilită prin decizia nr. 580R din 20.03.2012, iar la data de 30.01.2014 pârâtul D. M. a predat către aceștia apartamentul nr. 4, în acest sens fiind întocmit un proces-verbal în prezența martorului V. P..
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A arătat că se opune la administrarea probei cu expertiza contabilă, propusă de reclamantă, în nefiind neutilă și pertinentă cauzei.
În ședința din 26.06.2014 (fila 123), reclamanta a depus la dosar precizare și răspuns la întâmpinare.
A arătat că apartamentul pârâților se află, de fapt, între parter și etaj și reprezintă un mezanin, un nivel intermediar, fiind singurul apartament de acest fel în . deasupra și dedesubtul lui, deși identice cu cele ale mezaninului, reprezintă doar niște anexe pentru restul apartamentelor mari.
Arată că întreg blocul de locuințe era format din apartamente mari, de 4-5 camere cu suprafețe de peste 100 mp, iar fostul ICRAL, în perioada comunistă, a împărțit aceste apartamente mari în mai multe apartamente mici si a stabilit o numerotare aleatorie.
În prezent, se efectuează lucrarea de cadastru a întregului imobil, urmând ca în final să rămână doar apartamentele mari, așa cum a fost construcția inițială și, pe cale de consecință, va rezulta și o nouă numerotare a apartamentelor.
În ceea ce privește valoarea pretențiilor, a precizat provizoriu suma, iar pârâtul nu poate să modifice cererea de chemare în judecată. În situația în care aceștia contestă valoarea, nu au decât să suporte onorariul pentru efectuarea unei expertize in vederea dovedirii pretențiilor.
Perioada pentru care reclamanta solicită lipsa de folosință este 31.05.2010 și până la data la care pârâții au eliberat apartamentul în litigiu.
Precizează încă o dată că acționează în nume propriu si solicită contravaloarea lipsei de folosință pentru cota sa de 1/3 din apartament.
Arată că poate dispune liber de cota sa de-1/3 din apartament, fără a avea nevoie de acordul celorlalți coproprietari.
Chiar dacă apartamentul se află în indiviziune, fiecare coproprietar este titular exclusiv al cotei sale părți, ideale și abstracte, din dreptul de proprietate.
În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 4 invocate de pârâți, arată că la momentul la care a înregistrat cererea de chemare în judecată, pârâții aveau domiciliul în ..23, sector 4. Aceștia au părăsit imobilul în data de 31.01.2014, însă reclamanta arată că prezenta cerere a fost depusă la data de 31.05.2013.
Faptul că între timp pârâții și-au schimbat domiciliul nu are nicio importanță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes arată că apartamentul în care au locuit pârâții nu a fost inclus în partajul soluționat prin sentința civilă nr. 1249/2011, ci a rămas în coproprietate și în prezent.
La data efectuării partajului nu a avut acces în imobil și din această cauză, experta nu a reușit să vadă toate spațiile întocmind un raport greșit.
Astfel, deși au dorit să realizeze partajul pentru întreg imobilul, experta nu a inclus în raportul de expertiză și apartamentul ocupat de familia pârâților, deși subsemnata a formulat cerere în acest sens, precum și obiecțiuni la raport, care însă nu au fost primite.
Astfel, expertiza din partaj s-a bazat doar pe planurile vechi din 1922 ale imobilului, dintre care a lipsit planul mezaninului, motiv pentru care acest apartament în care au locuit pârâții nu a fost prins în partaj, rămânând în indiviziune.
În raportul de expertiză, se face precizarea că expertul nu a avut acces în interiorul imobilului, iar în răspunsul la obiecțiuni-recunoaște posibilitatea existenței acestui mezanin (deoarece din curtea interioară se putea număra ferestrele și rezulta existența unui nivel suplimentar pe această coloană), drept urmare, neputându-se avea acces, apartamentul în care au locuit pârâții nu a mai fost inclus la partaj.
Arată că apartamentul nu a fost inclus în masa partajabilă, care a tăcut obiectul dosarului nr._, astfel încât reclamanta arată că în calitate de coproprietar pentru acest apartament, are calitatea procesuală activă și justifică interesul necesar pentru promovarea unei astfel de cereri.
A arătat că hotărârea de partaj a rămas definitivă în data de 23.12.2013.
În eventualitatea în care instanța nu va fi lămurită din actele anexate și documentația cadastrală, solicită administrarea probei cu cercetarea la fața locului.
În ședința din 03.07.2014, instanța a soluționat problema timbrajului cererii principale și rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate de pârât.
II. OPINIA INSTANȚEI
Analizând excepțiile invocate, în acord cu dispozițiile art. 248 C., instanța reține:
Stabilind ordinea de prioritate, instanța va analiza mai întâi excepția inadmisibilității.
Din acest punct de vedere, instanța reține că potrivit art. 632 alin. (1) Cciv, proprietatea comună poate lua forma proprietății pe cote-părți sau a proprietății în devălmășie.
Astfel cum a fost reținut cu putere de lucru judecat în considerentele sentinței civile nr.1249/2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._, irevocabilă, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 181/1968, nr. 148/1986 (fila 45), nr. 693/1982, nr. 32/1996 și nr. 844/1992, reclamanta M. I. și reclamanții S. A. și G. R. au fost co-proprietari cu privire la mai multe imobile, inclusiv cu privire la imobilul care face obiectul prezentului dosar, situat în București, .. 23, ., ., fiecare dintre aceștia având o cotă de 1/3.
Prin sentința civilă susmenționată (fila 126), reclamanții au partajat bunurile care formau masa partajabilă.
La data de 24.02.2014 (fila 29), reclamanții S. A. și G. R. au renunțat la cererea de chemare în judecată, cu motivarea că aceștia au realizat o înțelegere cu pârâții, în urma căreia au plătit acestora contravaloarea îmbunătățirilor făcute, iar pârâții au părăsit imobilul respectiv.
Reclamanta M. I. (care nu a formulat cerere de renunțare) și pârâții nu au un punct de vedere comun cu privire la starea de proprietate ., în sensul că reclamanta susține că acesta s-ar afla încă în coproprietate, nefiind inclus în partajul realizat prin sentința civilă nr.1249/2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._, iar pârâții susțin că s-ar fi ieșit din indiviziune prin respectiva sentință, fără ca imobilul (apartamentul 4) să cadă în lotul reclamantei M. I..
Instanța nu consideră necesar să lămurească această divergență, în scopul soluționării excepției inadmisibilității acțiunii, ci urmează să analizeze acțiunea astfel cum a fost investită prin cadrul procesual trasat în mod expres de reclamantă, urmând să analizeze excepția pornind de la ipoteza pe care aceasta își întemeiază pretențiile în mod expres, în urma interogării instanței (încheierea din 10.04.2014 - fila 38), respectiv aceea că bunul se află în coproprietate (fila 42).
În măsura în care bunul se află în coproprietate (deși acest lucru nu a fost stabilit în prezentul dosar), acesta este supus regulilor prevăzute de art.634 și urm. Cciv.
Astfel, dreptul de proprietate comună este definit ca fiind acel drept de proprietate al cărui obiect este nedivizat sub aspect material, însă este divizat sub aspect ideal, în sensul că niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la bunul care face obiectul coproprietății sau la vreo fracțiune materială determinată din acesta, dar fiecare dintre titulari deține o cotă parte ideală și abstractă din dreptul de proprietate aferent bunului în materialitatea sa.
În consecință, fiecare titular poate dispune de cota sa parte ideală în mod liber (o poate înstrăina, greva cu sarcini etc.), însă un coproprietar nu poate, în mod individual, să dispună sau să valorifice în alt mod masa de bunuri, bunul sau fracții din bun în materialitatea sa, care se află în coproprietate.
Așa cum acționarul într-o societate comercială nu poate lua singur decizii cu privire la mersul societății, (ci doar în organele statutare, alături de ceilalți acționari), dar poate dispune liber de acțiunile sale, în mod similar, co-proprietarul nu poate lua decizii singur cu privire la bunul aflat în coproprietate (ci doar împreună cu ceilalți coproprietari), dar poate dispune liber de cota sa parte de proprietate.
Actele de dispoziție cu privire la cota parte se exercită în mod individual și liber de către fiecare coproprietar, iar actele de dispoziție, de administrare sau de conservare cu privire la bun se exercită în comun, de către toți coproprietarii, conform regulilor stabilite de codul civil (art. 688 și art. 634 și urm. Cciv).
În speță, reclamanta M. I. poate dispune de cota sa parte de 1/3 (o poate înstrăina, o poate greva cu sarcini etc.), însă nu poate, în mod individual, să valorifice bunul care face obiectul prezentului dosar (prin acte de dispoziție, de administrare sau de conservare), ci doar împreună cu ceilalți coproprietari, atât timp cât acesta se află în stare de coproprietate.
În speță, acțiunea de reparare a prejudiciului rezultat din împiedicarea folosinței bunului reprezintă un act juridic de administrare făcut cu privire la bun, întrucât tinde la valorificarea acestuia, respectiv la despăgubirea pentru fructele (folosință) care ar fi putut fi culese, dar n-au fost, din cauza pârâților. O astfel de acțiune nu se referă la cota abstractă și ideală deținută de reclamantă, de 1/3 din bun, ci chiar la bun (mai exact, la ce produce acesta), în materialitatea sa.
În acest cadru, instanța ia act de precizarea expresă a reclamantei (fila 42) în sensul că aceasta acționează în nume propriu, în considerarea cotei sale de 1/3 din dreptul de proprietate, iar nu în numele coproprietății, într-o acțiune care tinde la valorificarea bunului, respectiv la repararea prejudiciului creat de lipsirea de folosință a bunului.
Or, potrivit regulilor aplicabile proprietății comune descrise mai sus, un coproprietar nu poate acționa în nume personal, pentru valorificarea unor fracțiuni materiale ale bunului (chiar corespunzătoare cotei sale părți de 1/3), întrucât niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv cu privire la bun sau la vreo fracțiune materială determinată din acesta.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantei apare ca inadmisibilă, în condițiile în care aceasta tinde la valorificarea unei fracțiuni de 1/3 din bunul aflat în proprietate comună, legea nepermițând o astfel de acțiune.
Mai mult, în ceea ce privește actele de administrare, instanța reține că potrivit art. 641 alin. (1) Cciv, acestea pot fi făcute doar cu acordul proprietarilor care reprezintă majoritatea cotelor părți ale dreptului de proprietate.
Or, instanța reține că potrivit procesului-verbal (fila 171) din 15.01.2014, emis în dosarul de executare silită nr. 673/2013 de B. D. S., potrivit declarațiilor aflate la fila 72 și 72 din dosar (a pârâtului și a reprezentantului reclamanților care au renunțat la judecată), precum și potrivit cererii de renunțare de la fila 29, ceilalți doi coproprietari, având împreună o cotă de 2/3 din totalul masei partajabile compuse din imobilul care face obiectul analizei în prezentul dosar, au renunțat la judecata în dosarul nr._ (prezentul dosar), exprimându-și în mod expres intenția de a nu mai cere în acest dosar contravaloarea lipsei de folosință de la pârâți.
Din acest punct de vedere, reclamanta tinde la valorificarea bunului prin efectuarea unui act de administrare cu privire la acesta, fără să existe acordul majorității coproprietarilor, ceilalți doi, cu o cotă de 2/3 din dreptul de proprietate, renunțând la judecată.
Și din această perspectivă cererea reclamantei, acționând singură, apare ca fiind viciată.
Este adevărat că potrivit art. 643 Cciv fiecare coproprietar poate sta singur în justiție indiferent de tipul acțiunii și indiferent de calitatea procesuală, însă poziția sa procesuală este legată de starea de coproprietate, iar nu doar de cota sa parte din dreptul de proprietate, acționând în numele coproprietății, iar nu în nume personal (cum o face reclamanta).
Cu alte cuvinte, atunci când stă singur în justiție, acesta reprezintă pe toți copropietarii și acționează în numele tuturor, doar astfel putându-se explica faptul că potrivit art. 643 alin. (2) Cciv, hotărârile pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor.
Dacă o astfel de acțiune ar fi admisă, atunci suma de bani reprezentând contravaloarea lipsei de folosință ar trebui să intre în masa partajabilă, în proprietatea comună a coproprietarilor, inclusiv a celor doi care au sesizat instanța inițial. Această concluzie se impune în raport de dispozițiile art. 643 alin. (2) Cciv, dar și pentru faptul că fructele bunului comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proporțional cu cota lor parte din drept, potrivit art. 637 Cciv. Aceasta ar implica faptul că reclamanta ar acționa în numele coproprietății, iar nu în nume personal, din moment ce contravaloarea lipsei de folosință ar deveni, în urma admiterii acțiunii, obiect al proprietății comune.
De asemenea, dacă s-ar considera admisibilă acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată ca acționând în nume personal, iar nu în numele coproprietății, ar însemna ca suma obținută în urma admiterii acțiunii, cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a bunului comun, să fie atribuită direct unuia dintre coproprietari, cu eludarea regulilor privind partajarea bunurilor aflate în proprietate comună. Altfel spus, s-ar realiza un partaj judiciar indirect, fără participarea celorlalți doi coproprietari, ceea ce nu este permis de dispozițiile art. 980 și urm. C. sau de ale art. 684 alin. (2) Cciv.
În fine, un ultim argument în favoarea inadmisibilității îl reprezintă natura juridică a contravalorii lipsei de folosință a imobilului, aceasta reprezentând fructe ale imobilului. Or, fructele produse de imobil urmează să aibă același regim juridic pe care îl are bunul care le produce, păstrându-se astfel starea de coproprietate, reclamanta neputând valorifica o eventuală astfel de sumă în sensul includerii ei directe în propriul patrimoniu.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea reclamantei care tinde la valorificarea unei fracții de 1/3 dintr-un bun aflat în proprietate comună, acționând în nume personal, iar nu în numele tuturor coproprietarilor, apare ca fiind inadmisibilă.
D. urmare, instanța va admite excepția invocată din oficiu și va respinge acțiunea reclamantei M. I. ca inadmisibilă.
În acest context, instanța nu se va mai pronunța și asupra celorlalte excepții invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.
Respinge cererea privind pe reclamanții M. I., G. R. și S. A., toți cu dom. ales la CA I. M. I. din București, .. 3, . în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. G., ambii cu domiciliul în ., N. I. nr. 31, Județul I., .. 31, ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. T. I.
Red.jud.C.D/teh.T.I./5 ex./15.12.2014
| ← Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 5889/2014.... | Întoarcere executare. Hotărâre din 26-05-2014, Judecătoria... → |
|---|
