Accesiune. Sentința nr. 5920/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5920/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 5920/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5920
Ședința publică din data de 02.09.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. M.
GREFIER – A.-D. HIRSTEA
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. D. și S. M. și pe pârâții B. I. și R. F., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții S. D., personal și asistat de apărător și S. M. prin același apărător cu împuternicire avocațială la fila 25 din dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei la data de 01.09.2015, prin Serviciul Registratură, raportul de expertiză tehnică topografică-completare 2, precum și faptul că reclamanții au depus la dosar la data de 01.09.2015, prin Serviciul Registratură răspunsul nr._/6455/30 iulie 2015 primit de la Primăria Municipiului București-Direcția Patrimoniu și contractul de partaj voluntar autentificat de Tribunalul Ilfov, după care:
Instanța comunică un exemplar al raportului de expertiză reclamanților.
Reclamanții, prin apărător, arată că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul raportului de expertiză și nu mai insistă în administrarea probei cu expertiza în specialitatea construcții.
Instanța ia act de renunțarea reclamanților, prin apărător, la administrarea probei cu expertiza în specialitatea construcții, apreciind totodată, că aceasta nu mai este utilă soluționării cauzei, față de raportul de expertiză în specialitatea topografie aflat la fila 158 din dosar.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanții, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, reclamanții dobândind dreptul de uzucapiune și accesiune, asupra imobilului în litigiu, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.04.2013 sub nr._ reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, cu joncțiunea posesiei lor cu a pârâtului B. I. și a părinților săi B. N. și B. F., asupra terenului în suprafață de aproximativ 188 mp situat în București, sectorul 5, .. 65, precum și că au dobândit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară artificială, asupra casei construite pe terenul menționat din paiantă și chirpici fiind compusă din patru camere, o bucătărie, două grupuri sanitare, o verandă, două holuri, o cămară, o marchiză și o magazie, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanții au arătat că au cumpărat imobilul de la nr. 65 situat pe . din terenul și casa menționate de la dl. B. I. și de la mama sa dna. B. E. încheind Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 715/3 martie 1999 de către Biroul Notarului Public L. S. contract completat cu actul adițional autentificat sub nr. 718 din 3 martie 1999 la același birou notarial. La rândul lor vânzătorii B. I. și B. E. dobândiseră imobilul prin moștenire de la B. N. decedat la data de 29 mai 1991 conform Certificatului de Moștenitor nr. 1246 din 25 august 1992 și de la B. F., decedată la data de 16 decembrie 1979 conform certificatului de moștenitor nr. 850 din 30 iulie 1980. B. N. și B. F., căsătoriți fiind au dobândit suprafața de teren de 188 mp de la numitul F. N. printr-un înscris sub semnătură privată pe care l-au denumit „Chitanță” încheiat la data de 30 septembrie 1967. Adevăratul proprietar al terenului a fost numitul F. N. (decedat la data de 21 iunie 1977) în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 20 iunie 1942 de către Tribunalul Ilfov – Secția notariat și transcris sub nr. 6732/20 iunie 1942. Terenul ce face obiectul prezentei cauze este o parcelă din terenul de 500 mp ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare din anul 1942.
De la cumpărare și până în prezent reclamanții cât și autorii lor au stăpânit public, pașnic și sub nume de proprietar terenul menționat.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză topografică și expertiză construcții.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1837 și următoarele raportat la art. 492 C.civ.
Deși legal citați, pârâții nu s-au prezentat la judecată și nu au formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea reclamanților proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților (f. 188-189), proba testimonială, depozițiile martorilor A. I. și A. M., audiați la propunerea reclamanților aflându-se la filele 178-179, precum și proba cu expertiză în specialitatea topografie, raportul întocmit de dl. expert A. M. aflându-se la filele 158-174 din dosar, iar completarea la acest raport la filele 186-187 din dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții au cumpărat imobilul de la nr. 65 situat pe . din teren și casă de la dl. B. I. și de la mama sa dna. B. E. încheind Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 715/3 martie 1999 de către Biroul Notarului Public L. S. contract completat cu actul adițional autentificat sub nr. 718 din 3 martie 1999 la același birou notarial (f. 8-9).
La rândul lor vânzătorii B. I. și B. E. dobândiseră imobilul prin moștenire de la B. N. decedat la data de 29 mai 1991 conform Certificatului de Moștenitor nr. 1246 din 25 august 1992 și de la B. F., decedată la data de 16 decembrie 1979 conform certificatului de moștenitor nr. 850 din 30 iulie 1980 (f. 10-11 și 43).
B. N. și B. F., căsătoriți fiind au dobândit suprafața de teren de 188 mp de la numitul F. N. printr-un înscris sub semnătură privată pe care l-au denumit „Chitanță” încheiat la data de 30 septembrie 1967 (f. 15).
Nefiind îndeplinită condiția “ad validitatem” a formei autentice impusă la acel moment de Decretul nr. 144/1958, manifestarea de voință a părților este nulă ca vânzare cumpărare, dar produce efectele juridice ale unui antecontract de vânzare cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic.
Adevăratul proprietar al terenului a fost numitul F. N. (decedat la data de 21 iunie 1977) în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 20 iunie 1942 de către Tribunalul Ilfov – Secția Notariat și transcris sub nr. 6732/20 iunie 1942 (f. 16-17).
Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică – completare 2, întocmit de expert tehnic judiciar A. M. (filele 211-213), terenul situat în București, .. 65, sector 5, în suprafață reală de 193,72 mp, se identifică cu imobilul teren ce a făcut obiectul chitanțelor succesive mai sus menționate și face parte din terenul inițial ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 20 iunie 1942 de către Tribunalul Ilfov – Secția Notariat și transcris sub nr. 6732/20 iunie 1942.
Având în vedere că actul încheiat de F. N. în anul 1967 cu B. N. și B. F. nu a respectat condiția formei autentice, acesta nu a putut produce efectul translativ de proprietate, moștenitorii acestora din urmă neputând transmite la rândul în mod valabil dreptul de proprietate către reclamanți, deși au încheiat un act autentic în acest sens, dar care este anulabil pentru lipsa titlului de proprietate al vânzătorului, imobilul rămânând în proprietatea lui F. N..
F. N. a decedat la data de 21 iunie 1977, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 861/06.09.1977 (filele 13-14), de pe urma sa a rămas ca unic moștenitor R. F., în baza testamentului autentificat sub nr. 3021/16.04.1975 de Notariatul de Stat al Sectorului 6 Municipiul București (f. 53-54).
Așa fiind, în condițiile în care nu s-a făcut dovada înstrăinării valabile a terenului situat în București, .. 65, sector 5 (fosta . de adresă poștală de la fila 190), dreptul de proprietate asupra acestuia a fost transmis mortis causa în patrimoniul pârâtului R. F., ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Din adresa nr. 999/_/16.01.2015 emisă de Consiliul Local Sector 5 București – D.G.I.T.L. Sector 5 București (f. 128 și urm.), pentru imobilul situat în București, .. 65, sector 5, format din teren în proprietate în suprafață de 188 mp și construcție, apar ca titulari de rol fiscal S. D. și M., iar anterior figurează ca titulari de rol fiscal B. N. și B. E..
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1890 din Codul civil din 1864, uzucapiunea de lungă durată pentru a-și produce efectele recunoscute de lege trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv cel ce invocă uzucapiunea să fi posedat bunul în tot timpul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani și posesia sa să fie utilă, adică să nu fi fost afectată de vreun viciu.
În conformitate cu prevederile art. 1846 alin. 1 din Codul Civil din 1864, orice prescripție este fondată pe faptul posesiei, iar potrivit art. 1847 din Codul civil din 1864, pentru ca o posesie să fie utilă trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite cele două condiții impuse de lege, astfel că reclamanții și autorii lor au posedat terenul situat în București, .. 65, sector 5, de la data semnării primului act sub semnătură privată, respectiv 1967 și până în prezent, operând joncțiunea posesiilor reclamanților cu cea a autorilor lor, aspect ce reiese din declarațiile martorilor A. I. și A. M. (f. 178-180), care au afirmat că de când a fost cumpărat prin chitanță de mână terenul acesta s-a transmis succesiv din proprietar în proprietar, fiecare exercitând o posesie utilă asupra acestuia.
Din probele administrate în cauză reiese că posesia exercitată de reclamanți și autorii acestora a fost continuă, aceștia construind o casă pe teren și stăpânind restul de teren, ce reprezintă curtea conform destinației sale, în mod regulat, fără intermitențe anormale, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, vecini cu imobilul în speță.
Fiind dovedit momentul începerii posesiei (anul 1967), reclamanții se bucură de prezumțiile relative de continuitate și neîntrerupere a posesiei recunoscute de dispozițiile art. 1850 din Codul civil din 1864, potrivit cărora posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat, mai înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar. Având în vedere că nu s-a făcut proba contrară, rezultă că reclamanții, împreună cu autorii lor, au exercitat o posesie neîntreruptă asupra imobilului, obiect al litigiului, pe un termen mai lung de 30 de ani, din 30.09.1967 și până în prezent.
Totodată, martorii au afirmat că imobilul a fost îngrădit tot timpul, nu și-a schimbat limitele și că nu cunosc să fi existat vecini sau alte persoane care să se fi pretins proprietari.
Prin urmare, instanța constată că posesia reclamanților este pașnică, nefiind fondată sau conservată pe violenta.
Caracterul public al posesiei reiese din însăși natura de bun imobil al obiectului litigiului care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezultă din ansamblul probator administrat, în sensul că reclamanții sunt cunoscuți drept proprietari ai imobilului, calitate ce nu le-a fost contestată de nicio persoană.
Prin urmare, instanța retine că din declarațiile martorilor rezultă că reclamanții sunt recunoscuți ca fiind proprietari exclusivi ai imobilului în cauză.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamanții au intrat în stăpânirea imobilului – teren și construcție cu intenția de a se comporta în calitate de proprietari și nu cu intenția de a-l deține pentru altul este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de dispozițiile art. 1854 din Codul civil din 1864, care se coroborează cu atitudinea acestora și a autorilor lor de a se impune în calitate de proprietar prin construirea unei case de locuit pe teren și ulterior îmbunătățirea acesteia, racordarea la utilități, deschiderea rolului fiscal pe numele lor și plata impozitelor aferente imobilului, astfel cum reiese din certificatul de atestare fiscală.
Prin documentația tehnică cadastrală și raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmite de dl. expert A. M. a fost identificat și măsurat terenul în suprafață de 193,72 mp, situat în București, .. 65, sector 5, puncte de contur 1-2-3-4, delimitat astfel:
- la Nord – . Municipiul București, hotarul 1-2, pe distanța de 12,87 m, materializat prin perete construcție de locuit, gard din lemn și perete construcție anexă;
- la Est - imobilul nr. 63 situat pe . 5, București, proprietar N. C., hotarul 2-3, pe distanța de 14,88 m, materializat prin perete construcție anexă și perete construcție de locuit;
- la Sud – imobilul nr. 17 de pe ., București, proprietar neidentificat, hotarul 3-17, pe distanța de 5,55 m, materializat prin perete construcție de locuit și imobilul situat în ., sector 5, București, proprietar M. M., delimitat de punctele de contur 17-4, pe distanța de 7,60 m, materailizat prin perete construcție de locuit;
- la Vest – cu imobilul nr. 67 situat pe . 5, București, proprietar S. E., hotarul 4-1, pe distanța de 14,90 m, materializat prin perete construcție de locuit.
De asemenea, expertul a menționat că terenul situat în București, .. 65, sector 5, în suprafață de 193,72 mp se identifică cu terenul ce a făcut obiectul tranzacțiilor din anul 1967 și 1999 și al certificatelor de moștenitor nr. 850/30.07.1980 și nr. 1246/25.08.1992 eliberate de Notariatul de Stat Sector 5 București și face parte din terenul inițial ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 20 iunie 1942 de către Tribunalul Ilfov – Secția Notariat și transcris sub nr. 6732/20 iunie 1942.
Având în vedere că legea în vigoare la data încheierii convenției dintre autorii reclamanților și autorul pârâților, respectiv art. 2 din Decretul nr. 221/1950, impunea ad validitatem forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte juridice între vii, precum și necesitatea autorizației de înstrăinare, convenția încheiată sub forma unei chitanțe sub semnătură privată nu a fost aptă să realizeze transferul dreptului de proprietate. Cu toate acestea, instanța apreciază că înscrisul sub semnătură privată are aptitudinea de a fundamenta dobândirea de către reclamanți si autorii acestora a posesiei imobilului teren situat în București, .. 65, sector 5 deoarece un titlu translativ de proprietate lovit de nulitate absolută poate constitui temeiul dobândirii posesiei.
Totodată, potrivit art. 1890 din Codul civil din 1864, cel care invocă prescripția achizitivă de 30 de ani nu este obligat a produce vreun titlu și nu i se poate opune reaua-credință.
Față de îndeplinirea acestor condiții impuse de dispozițiile art. 1837 și 1847 din Codul civil din 1864, instanța va constata că, în baza art. 1890 din Codul civil din 1864, reclamanții au dobândit, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin joncțiunea posesiei lor cu cea a autorilor săi, dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, .. 65, sector 5, în suprafață de 193,72 mp, astfel cum a reieșit din măsurători, având în vedere că martorii au declarat că imobilul a fost îngrădit de la început și nu și-a schimbat limitele, identificat și descris în documentația cadastrală și raportul de expertiză întocmite de dl. expert A. M. și urmează a admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Faptul că reclamanții au cumpărat imobilul de la autorii lor prin act autentic, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 715/03.03.1999, coroborat cu Actul adițional autentificat de același notar public sub nr. 718/03.03.1999, nu lipsește de interes prezentul demers judiciar al reclamanților, întrucât acest act este anulabil pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului, astfel încât reclamanții pot avea interes să obțină un titlu mai bine caracterizat, cum este o hotărâre judecătorească prin care se constată uzucapiunea, acesta fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate și făcând proba absolută a acestuia în patrimoniul reclamanților.
Întrucât uzucapiunea operează cu efect retroactiv cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de la data intrării în posesia bunului imobil, referitor la construcțiile edificate pe acest teren, devin incidente regulile referitoare la accesiunea imobiliară artificială. Aceasta este privită ca o prelungire legală a dreptului proprietarului bunului considerat principal asupra a ceea ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate. Din interpretarea dispozițiilor art. 480 și art. 482 cod civil din 1864, terenul este considerat bun principal și proprietatea asupra acestuia dă dreptul și asupra a ceea ce se unește cu lucrul în mod natural sau artificial.
Potrivit documentației cadastrale și raportului de expertiză întocmite de dl. expert A. M. coroborat cu declarațiile martorilor, pe terenul uzucapat au fost ridicate de către B. N. și F. mai multe construcții, în suprafață totală construită de 138,77 mp, constând în casă de locuit în suprafață de 115,63 mp (C1) și anexe gospodărești (magazie – C2 și garaj – C3).
Art. 489 Cod civil din 1864 prevede că proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea asupra fetei și subfeței lui în condițiile în care art. 492 Cod civil din 1864 stabilește că orice construcție realizată asupra pământului este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până la proba contrarie. Acest text legal, ce constituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabilește o dublă prezumție – orice construcții făcute pe un fond sunt prezumate că au fost făcute de proprietarul fondului și sunt proprietatea acestuia.
Astfel, pornind de la un fapt cunoscut, vecin și conex în sensul că reclamantul este proprietarul terenului în discuție, legea deduce că acesta este și proprietarul construcțiilor edificate pe acest teren. Combaterea prezumției legale relative revenea pârâților, însă aceștia nu s-au înfățișat la judecată.
Cu privire la autorizația de construire, deși autoritatea publică locală poate aplica sancțiuni contravenționale în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor legale în materie, instanța apreciază că, de principiu, aceasta nu poate avea nicio influenta asupra nașterii dreptului de proprietate asupra construcției.
Într-un astfel de litigiu, se constată existenta a două planuri distincte: primul plan îl constituie nașterea dreptului de proprietate asupra imobilului edificat prin efectul accesiunii, iar un altul gravitează în jurul exercitării dreptului.
Referitor la cel din urmă aspect, autorizația de construire este actul administrativ individual prin care se concretizează limitele cuprinse în normele juridice cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Prin urmare, autorizația are ca scop asigurarea aplicării măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și urmărește respectarea unor norme de organizare administrativă care cer îndeplinirea anumitor standarde în construcții. Cu alte cuvinte este o cerință administrativă menită să asigure concordanța dintre activitățile în construcții și conținutul documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Întrucât normele legale incidente – Codul civil cu privire la nașterea dreptului de proprietate și Legea nr. 50/1991 cu privire la limitele exercitării dreptului – au domenii diferite de aplicare, se va reține că măsura autorizării nu este o condiție a nașterii dreptului de proprietate și nu are nicio înrâurire asupra conținutului acestuia.
Pentru motivele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 35 Cod procedură civilă și art. 492 Cod civil din 1864, instanța va constata că prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, în suprafață totală construită de 138,77 mp, constând în casă de locuit în suprafață de 115,63 mp (C1) și anexe gospodărești (magazie –C2 și garaj – C3), astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar A. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamanții S. D. și S. M., ambii cu domiciliul ales la sediul C.. Av. S. F. în București, sector 5, ., ., . și pe pârâții B. I., cu domiciliul în București, sector 5, .. 2, ., . și R. F., cu domiciliul în București, sector 5, ..
Constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin joncțiunea posesiei lor cu cea a autorilor lor, asupra terenului în suprafață de 193,72 mp situat in București, sector 5, ..65, precum si prin accesiune imobiliara artificiala, dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, în suprafață totală construită de 138,77 mp, constând în casă de locuit în suprafață de 115,63 mp (C1) și anexe gospodărești (magazie –C2 și garaj – C3), astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar A. M., întregul imobil – teren si constructii - având următoarele dimensiuni și vecinătăți:
- la Nord – . Municipiul București, hotarul 1-2, pe distanța de 12,87 m, materializat prin perete construcție de locuit, gard din lemn și perete construcție anexă;
- la Est - imobilul nr. 63 situat pe . 5, București, proprietar N. C., hotarul 2-3, pe distanța de 14,88 m, materializat prin perete construcție anexă și perete construcție de locuit;
- la Sud – imobilul nr. 17 de pe ., București, proprietar neidentificat, hotarul 3-17, pe distanța de 5,55 m, materializat prin perete construcție de locuit și imobilul situat în ., sector 5, București, proprietar M. M., delimitat de punctele de contur 17-4, pe distanța de 7,60 m, materailizat prin perete construcție de locuit;
- la Vest – cu imobilul nr. 67 situat pe . 5, București, proprietar S. E., hotarul 4-1, pe distanța de 14,90 m, materializat prin perete construcție de locuit.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în sedință publică azi, 02.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. A.-D. H.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H.
05.10.2015/6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5985/2015. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 6023/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
