Acţiune în constatare. Sentința nr. 9096/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9096/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 9096/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9096
Ședința din camera de consiliu din data de 10.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect accesiune, privind pe petenții C. A. și C. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, pentru data de 02.12.2015, 09.12.2015, respectiv pentru astăzi, 10.12.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26.09.2014, sub nr._, reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General, Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, I. V., I. E. și B. A., au solicitat instanței să se constante dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției situate pe terenul acestora din București, ., sector 5, compusă din 4 camere, baie, bucătărie și hol, în suprafață totală de aproximativ 79 mp, precum și să se dispună înscrierea construcției în cartea funciară.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 245/26.02.2004 de B.N.P. „D. F.”, aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 225 mp (lot 7) situat în București, .-158 și 158C, S. 5, care făcea parte dintr-un lot mai mare de 5469,40 mp.
Prin adresa nr._/14.01.2005 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția de Evidență Imobiliară și Cadastrală – Serviciul Nomenclatură Urbană, lotului nr. 7 situat pe . fost atribuit numărul poștal 158C.
Prin încheierea de intabulare nr._/26.07.2005, a fost admisă cerera subsemnaților și s-a intabulat dreptul acestora de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 5, cu numărul cadastral 5509/1:7.
Potrivit istoricului de rol fiscal, reclamanții arată că figurează înregistrați ca plătitori de taxe și impozite pentru imobilul situat în București, ., S. 5, cu construcție în suprafață de 79 mp și teren în suprafață de 225 mp.
Pe terenul său, reclamanții au edificat o construcție compusă din 4 camere, baie, bucătărie și hol, în suprafață de aproximativ 79 mp, fără a deține însă o autorizație de construire.
În acest sens, reclamanții au înțeles să invoce dispozițiile art. 577 C.civ., conform căruia „construcțiile, plantațiile și orice lucrări efectuate asupra unui imobil revin proprietarului acelui imobil, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel”, precum și dispozițiile art. 579 C.civ., conform căruia „orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului cu cheltuiala sa și că este a lui până la proba contrară”.
În speță, construcția a fost edificată de către reclamanți pe terenul proprietatea sa, cu materialele achiziționate pe cheltuiala sa.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.577 și ale art.579, art.589 și art.885 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor art. 3 alin.2 lit. a coroborat cu art. 3 alin.1 lit. d din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedire, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-au atașat, precum și proba testimonială.
În data de 04.12.2015, pârâta B. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că nu are nicio pretenție asupra construcției edificate de către reclamanți pe terenul vândut de pârâtă către acești, recunoscându-le calitatea de proprietari ai imobilului.
În data de 15.12.2015, pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 alin.2 C.pr.civ, Legea nr. 215/2001.
În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 15.12.2015, pârâții I. V., I. E. și B. A. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat instanței să se ia act de faptul că nu au nicio pretenție în legătură cu construcția edificată pe terenul intravilan în suprafață de 225 mp situat în București, ., S. 5.
În data de 22.12.2015, pârâtul M. București, prin Primar General a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar, pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În data de 26.01.2015, pârâta B. A. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din data de 20.05.2015, instanța a admis excepția invocată de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, a lipsei calității sale procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția invocată de pârâtul M. București, prin Primar General, a lipsei calității sale procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, admițând, totodată, și excepția invocată din oficiu a lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. V., I. E. și B. A. și respingând cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâții I. V., I. E. și B. A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, instanța a calificat prezenta cerere de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., drept o cerere necontencioasă, pentru considerentele cuprinse în încheierea de la termenul din 20.05.2015.
La termenul din data de 31.08.2015, instanța, în temeiul dispozițiilor art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat petenților proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu audierea unui martor, și anume, la alegerea petentei, a martorului B. A., precum și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitate construcții, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
La termenul din data de 23.11.2015, instanța a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, amânând pronunțarea, succesiv, pentru datele de 02.12.2015, 09.12.2015, respectiv pentru 10.12.2015.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține că situația dedusă judecății de către petenți, astfel cum se susține de către aceștia în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este aceea în care proprietarul unui imobil compus din teren realizează o construcție nouă pe respectivul teren, folosind propriile materiale de construire și suportând toate cheltuielile edificării construcției, toate acestea fără ca vreunul dintre pârâții indicați în cerere sau vreo altă persoană, fizică sau juridică, să fi susținut că au vreun drept asupra terenului, asupra construcției sau asupra materialelor folosite la realizarea construcției.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. “D. F.” sub nr.245/26.02.2004, rezultă calitatea petenților C. M. și C. A., de proprietari ai terenului situat în București, . C, sector 5 (drept de proprietate înscris în cartea funciară, conform extrasului de carte funciară de la fila 15), pe care petenții au realizat, în anul 2004, o construcție nouă, folosind propriile materiale de construire și suportând toate cheltuielile edificării construcției, după cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, numitul B. A. (fila 151), construcția edificată fiind identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, întocmit în prezentul dosar de d-na expert N. E., ca având o suprafață utilă de 74,51 mp și o suprafață construită de 94,50 mp, compusă din 4 camere, bucătărie, baie și hol, cu o valoare de circulație de 37.705 lei.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în timp – conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), accesiunea fiind supusă legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii împrejurării sau faptei care atrage incidența accesiunii, iar, pentru ipoteza unor fapte continue, interesând legea în vigoare la data începerii –, și anume, ale art.482 C.civ. (1864), “proprietarul unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune”, precum și ale art.492 C.civ. (1864), potrivit căruia “orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”, aceste din urmă dispoziții instituind două prezumții legale (relative) în favoarea proprietarului unui imobil, și anume: prima prezumție, dedusă din faptul edificării unei lucrări asupra unui imobil, se referă la împrejurarea că o asemenea lucrare s-a făcut de către însuși proprietarul imobilului respectiv, pe cheltuiala sa în ceea ce privește valoarea materialelor și a manoperei, prezumție legală care poate fi răsturnată, dovedindu-se fie că proprietarul imobilului a efectuat lucrarea cu materialele aparținând altei persoane, fie că o altă persoană decât proprietarul imobilului a realizat lucrarea; a doua prezumție este în sensul că proprietarul imobilului este și proprietarul lucrării, care poate fi răsturnată dacă se dovedește încheierea unei convenții între proprietarul imobilului și persoana care a efectuat lucrarea, prin care să i se recunoască acesteia din urmă un drept de superficie.
În sfârșit, instanța reține că situația afirmată de către petenți, prin prezenta cerere de chemare în judecată, constă tocmai în a se constata că în privința lor, în calitatea afirmată, de proprietari ai terenului, operează prezumția legală instituită de dispozițiile art.492 C.civ. (1864), în sensul că lucrările efectuate pe terenul sus-arătat le aparțin, fiind efectuate de ei, cu cheltuiala lor, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, cu sublinierea faptului că raportul juridic de drept administrativ (privind eventuala angajare a răspunderii contravențională a persoanei care ar construi fără autorizație de construire, cu toate consecințele care pot decurge de aici) este străin situației analizate, vizând exclusiv aspectul privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra lucrării edificate pe un teren aflat în proprietatea solicitantului.
Cu mențiunea că instanța, prin încheierea din data de 20.05.2015, pronunțată în prezentul dosar, a admis excepția invocată de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, a lipsei calității sale procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția invocată de pârâtul M. București, prin Primar General, a lipsei calității sale procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția invocată din oficiu a lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. V., I. E. și B. A. și a respins cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâții I. V., I. E. și B. A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, toate acestea motivat de faptul că în raport cu obiectul cererii deduse judecății, în legătură cu niciunul dintre pârâți nu se justifică legitimare procesuală pasivă, deoarece niciunul dintre pârâți nu opune vreun drept cu privire la terenul sau la construcția în litigiu, după cum niciunuia dintre pârâți nu îi incumbă vreo obligație corelativă dreptului pretins de reclamanți. Iar obligația generală negativă de respectare a proprietății altuia nu este suficientă pentru justificarea calității procesuale pasive pentru că, în caz contrar, ar însemna că reclamantul ar putut chema în judecată orice persoană, fizică sau juridică, fără însă a se fi urmărit stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Mai mult, chemarea în judecată a acestor pârâți pentru a le fi opozabilă hotărârea care s-ar pronunța nu înseamnă dovedirea calității procesuale pasive a lor. Participarea în proces a unei persoane doar în scop de opozabilitate a hotărârii ce se va pronunța este prevăzută de legiuitor în mod expres, cu titlu de excepție, de strictă interpretare și aplicare, ceea ce nu este cazul în ipoteza prezentă
Totodată, instanța, prin aceeași încheiere, a calificat prezenta cerere de chemare în judecată, având ca obiect accesiune, formulată de reclamanții C. A. și C. M., drept o cerere necontencioasă, urmând a fi soluționată potrivit procedurii necontencioase judiciare, față de dispozițiile art.152 C.pr.civ., potrivit cărora “cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită”, având în vedere și dispozițiile art.22 alin.4 teza I C.pr.civ., “judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecăți, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire”, cu luarea în considerare a prevederilor art.527 C.pr.civ., potrivit cărora “cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană (s.n.), precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți”, pentru motivele sus-arătate.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea necontencioasă, formulată de petenții C. A. și C. M. și va constata că petenții, în temeiul dispozițiilor art.482 și art.492 C.civ. (1864), sunt proprietarii construcției edificate pe terenul situat în București, . C, sector 5, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, întocmit în prezentul dosar de d-na expert N. E..
În ceea ce privește cererea petenților de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcției sus-arătate, instanța o va respinge ca inadmisibilă, în condițiile în care Legea nr.7/1996 reglementează o anumită procedură de întabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară, care nu se materializează prin adresarea unei cereri direct instanței de judecată. Din contră, petenții trebuie, mai întâi, să se adreseze oficiului de cadastru și publicitate imobiliară cu o cerere de întabulare a dreptului de proprietate, iar dacă cererea lor este respinsă, pot formula cerere de reexaminare împotriva încheierii de respingere. D. în situația în care și cererea de reexaminare este respinsă se pot adresa instanței de judecată, nefiind admisibil ca petenții să nu formuleze, în prealabil, o cerere la oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, ci să se adreseze direct instanței de judecată, în condițiile în care în această materie este reglementată o procedură specială, reprezentând o etapă prealabilă, administrativă, dar în care controlul instanței de judecată este asigurat, tocmai prin intermediul plângerii la care s-a făcut referire mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea necontencioasă, formulată de petenții C. A. și C. M., ambii cu domiciliul în București, ., sector 5.
Constată că petenții, în temeiul dispozițiilor art.482 și art.492 C.civ. (1864), sunt proprietarii construcției edificate pe terenul situat în București, . C, sector 5, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, întocmit în prezentul dosar de d-na expert N. E..
Respinge ca inadmisibilă cererea petenților de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcției sus-arătate.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. 4 ex. – 22.12.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9067/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 9270/2015. Judecătoria... → |
|---|
