Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7151/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7151/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 7151/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
Secția a II-a civilă
Sentința civilă nr. 7151
Ședința publică de la 8 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. D.
GREFIER – C. M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul N. B. T. și pârâtul M. - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, după care:
Având in vedere dispozițiile art.131 alin.1 NCPC, instanța stabilește că este competentă general, teritorial si material sa soluționeze cererea, în acest sens fiind incidente dispozițiile art.998 raportat la art.714 al.1 Cod procedură civilă.
Instanța ia act că s-a depus întâmpinare de către pârât și constatând că proba cu înscrisuri este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, în conformitate cu art.258 al.1 C., o încuviințează ambelor părți, astfel cum a fost solicitată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată finalizată cercetarea judecătorească și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.09.2015, sub numărul_, reclamantul N. B. T. (C.N.P. -_), cu domiciliul în București, ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul M. - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sectorul 3, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, recunoașterea și realizarea dreptului prevăzut în beneficiul debitorului de art.781 al.5 lit.c Ncpc, terțul poprit să fie obligat a face, constând în stoparea popririi și virării drepturilor salariale viitoare pe o perioadă de 3 luni ale debitorului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu plata drepturilor salariale ale lunii august 2015, terțul poprit a pus poprire pe 1/3 din drepturile salariale și le-a virat către executorul judecătoresc, așa cum reiese din documentul emis de structura financiara D.. Solicită, de asemenea, ca instanța să dispună prorogarea termenului imperativ de 3 luni, începând cu luna septembrie 2015 deoarece terțul poprit a poprit și a virat abuziv 1/3 din drepturile salariale începând cu luna august 2015 și nu începând cu luna noiembrie 2015 cum ar fi fost legal. În subsidiar, mai arată că nu a solicitat terțului poprit prin structura financiară din cadrul D., să-i anuleze formele de executare silită, așa cum afirmă șeful direcției, acest lucru l-a făcut în instanță în cadrul dosarului nr._/302/2015.
În drept au fost invocate dispozițiile art.997 raportate la art.781 al.5 lit.c) Ncpc.
În dovedirea acțiunii, la dosar au fost depuse, în copie: înscrisuri (filele 3-7).
La data de 8.10.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale, ca inadmisibilă, având în vedere că cererea nu întrunește condițiile prevăzute de art.996 al.1 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În viziunea dispozițiilor art. 997 Cod procedură civilă, ordonanța președințială este o instituție de drept procesual, în temeiul căreia, la cererea părții interesate, stabilind că în favoarea acesteia există aparența de drept, instanța de judecată va putea, în cazuri grabnice, să ordone măsuri provizorii, de natură a nu rezolva litigiul în fond și nici de a nu face posibilă, ulterior executării, restabilirea situației de fapt, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Prin urmare, instanța va putea să admită o cerere formulată pe cale de ordonanță dacă, mai întâi, stabilește existența în favoarea reclamantului a unei aparențe în drept și, apoi, dacă această cerere îndeplinește în mod cumulativ trei condiții, respectiv:
1. să existe urgență;
2. măsura ordonată de instanță să aibă caracter vremelnic;
3. măsura luată să nu prejudece asupra fondului.
În cauză, prin Adresa nr._ din 13.08.2015, pârâtul a comunicat reclamantului că, începând cu luna august 2015, va înființa poprirea asupra drepturilor salariale ale acestuia din urmă, în cotă de 1/3 din venitul lunar net, până la concurența sumei de 28.692,25 lei, ca urmare a solicitării formulate de către B.E.J.A. V. C. și D. A. în cadrul dosarului de executare silită nr. 4045/2015.
În cauză, instanța apreciază că sunt două motivele pentru care cererea de chemare în judecată formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamant este inadmisibilă.
Astfel, solicitarea reclamantului de „stoparea popririi și virării drepturilor salariale viitoare pe o perioadă de 3 luni ale debitorului” reprezintă, în realitate, o cerere de suspendare a executării silite care a fost pornită împotriva acestuia în cadrul dosarului de executare silită nr. 4045/2015 al B.E.J.A. V. C. și D. A. și care, potrivit art. 719 Cod procedură civilă, nu poate fi soluționată decât în cadrul unei contestații la executare.
Apoi, dispozițiile invocate de reclamant în susținere, respectiv cele ale art. 781 alin. 5 lit. c Cod procedură civilă („Nu sunt supuse executării silite prin poprire: … c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri”), nu sunt incidente în cauză, întrucât, prin sintagma „sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare” uzitată în cuprinsul acestor dispoziții, sunt vizate acele sume ce reprezintă obligația de plată a unei persoane debitoare, de regulă o persoană juridică, față de proprii angajați în cadrul raporturilor de muncă/serviciu preexistente, sume care sunt deținute de o terță persoană la data înființării popririi. În cauză, reclamantul nu este în situația de a avea o obligație de plată a unor venituri salariale, ci în aceea de a avea un drept de a încasa astfel de venituri, ca urmare a calității de angajat pe care o deține la instituția pârâtă.
Prin urmare, constatând că în favoarea reclamantului nu există o aparență de drept, instanța apreciază că cererea de chemare de chemare în judecată formulată pe cale de ordonanță președințială de către de către acesta nu îndeplinește prima condiție impusă prin dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă, situație față de care va dispune respingerea ei,, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă și a principiului disponibilității acțiunii civile, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 1000 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamantul N. B. T. (C.N.P. -_), cu domiciliul în București, ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul M. - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sectorul 3, ca inadmisibilă.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5605/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria... → |
|---|
