Acţiune în constatare. Sentința nr. 9429/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9429/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 9429/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI – SECTIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9429
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. N.
GREFIER - F. G.
Pe rol soluționarea cererii formulate de reclamantii M. C. D. și M. P. și pe pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 21.08.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 sub nr._, reclamantii M. C. D. și M. P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., să se constate clauza abuzivă cuprinsă la art.4 pct.4.1-4.4 din convenția de credit nr.RM_/12.04.2007 privind dobânda; să se constate clauza abuzivă cuprinsă la secțiunea dobândă din actele adiționale la convenția de credit nr.RM_/12.04.2007; să se dispună modificarea convenției de credit nr.RM_/12.04.2007, în sensul înlăturării clauzelor cuprinse în art.4 pct.4.1-4.4 precum și din actele adiționale la secțiunea dobândă și să insereze în contract o formulă clară de calcul a ratei dobânzii compusă din indicatorul de referință LIBOR 3M+marja băncii fixă; să se dispună obligarea pârâtelor să revizuiască dobânda în sens descrescător pe toată această perioadă de la majorarea abuzivă la o dobândă calculată în funcție de o formulă clară de calcul a ratei dobânzii compusă din indicatorul de referință LIBOR CHF 3M și marja băncii care trebuie să fie fixă;să se constate clauza abuzivă prev.de art.6 pct.6.1 din convenția de credit nr.RM_/12.04.2007, privind comisionul de administrare în cuantum de 0,9%, precum și restituirea sumelor de bani reținute cu titlu de comision de administrare.
În motivarea cererii, se arată, în esență, că au încheiat cu pârâta contractul de credit nr. RM_/12.04.2007, privind suma de 92.103 CHF, în considerația dobânzii curente de 4,9%, însă după 2 luni de la încheierea convenției, banca i-a notificat în sensul că dobânda curentă s-a modificat, invocându-se fluctuații de pe piața monetară.
Mai arată reclamanții ca dispozițiile contractuale privind dobânda și comisionul de administrare sunt abuzive, incalcând prevederile Legii nr. 193/2000.
În dovedirea cererii, solicita administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr.193/2000, art.,1341 Cod civil.
La 12.11.2014, pârâta formulează întâmpinare (vol. I, fila 112) prin care invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Agenției Lizeanu; excepția inadmisibilității cererii; excepția lipsei de obiect și de interes a solicitării de modificare/eliminare a clauzelor din contractul de credit referitoare la dobândă și la comisionul de administrare credit; constatarea nulității ultimului capăt de cerere, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, se arată, în esență, că a incheiat cu reclamanții acte adiționale personalizate la convenția de credit, care astfel nu conține caluze abuzive.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.205 C.proc. civ.
La termenul din 20.03.2015, reclamanții depun la dosar precizări cu privire la comisionul de administrare (vol. I, fila 278), iar pârâta note de ședință (fila 2 vol.II).
Prin Încheierea din 13.02.2015 (vol. I, fila nr. 229), instanța a admis excepția lipsei capacitatii procesuale a paratei R. B. Agentia Lizeanu si a respins exceptia inadmisibilitatii.
Analizand actele dosarului, instanta retine ca intre parata Raiffesien B. si reclamantii M. C. D. si M. P. a fost incheiat contractul de credit nr. RM_/12.04.2007, privind suma de 92.103 CHF (vol. I, fila nr. 7).
Avand in vedere ca incheierea contractului de credit a avut loc anterior datei de 1 octombrie 2011, raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de Codul civil de la 1864, potrivit art. 6 alin. 2 cod civil 2009 si art. 3 si art.102 din Legea nr.71/2011.
De asemenea, raporturile contractuale deduse judecatii intra sub incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori (in vigoare la data perfectarii contractului, potrivit principiului tempus regit actum), reclamantii avand calitatea de consumatori in sensul art. 2 alin. 1 din acest act normativ, respectiv de persoane fizice parti la un contract incheiat in afara activitatilor lor comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, iar parata pe aceea de comerciant (in prezent profesionist), in sensul art. 2 alin. 2, respectiv de persoana juridica parte la un contract incheiat in cadrul unei activitati comerciale autorizate.
Natura litigiului mai impune analizarea, in prealabil, a aplicarii Directivei nr. 93/13/CEE, la care de altfel parata face trimitere prin intampinarea depusa la dosar.
Este stiut ca, de regula, directiva nu are aplicabilitate directa in dreptul intern, fiind necesar ca statele membre destinatare sa o transpuna printr-o lege nationala.
Pentru ca o directiva sa beneficieze totusi de efect direct (inteles ca posibilitatea invocarii unei norme de drept comunitar . pe rolul instantelor nationale), in situatia in care nu a fost implementata sau a fost implementata incorect, trebuie sa fie intrunite trei cerinte, anume ca termenul stabilit pentru transpunerea directivei sa fi expirat, iar statul sa nu fi transpus directiva sau sa o fi transpus-o incorect; prevederea invocata sa fie clara, precisa, neconditionata de adoptarea unor masuri de implementare; partea impotriva careia este invocata este o autoritate statala, astfel cum a aceasta a fost definita in cauza C-188/89 Foster. Aceste cerinte au fost stabilite de Curtea Europeana de Justitie in mai multe cauze: C – 41/74 V. Duyn, C-148/78 Ratti, C-152/84 Marshall I. In cauza insa, niciuna dintre parti nu are calitatea de autoritate statala, astfel ca parata nu se poate prevala de efectul direct al Directivei nr.93/13/CEE.
Cu toate acestea, instanta poate analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale si prin prisma art. 4 alin. 2 din Directiva, potrivit principiului interpretarii dreptului intern prin prisma celui comunitar, statuat de Curtea de la Luxemburg in cauza C-106/89 Marleasing.
Relativ la apararea paratei (in sensul ca includerea in pretul contractului a comisioanelor si dobanzii este in conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. g si i din Directiva 2008/48/CE, fiind astfel exceptate de la controlul caracterului abuziv clauzele aferente acestora), instanta are in vedere cauza C 484/08 (obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, formulata in temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Suprem din Spania, prin decizia din 20 octombrie 2008, in procedura Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid impotriva Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc). Astfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca art. 4 alin. 2 si art. 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari nationale, precum cea in cauza in actiunea principala, care autorizeaza un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil (par. 44). Asadar, sustinerea generica a paratei din intampinare este neintemeiata.
Se observa ca legiuitorul roman a ales sa scoata din sfera analizei caracterului abuziv clauzele ce se refera la definirea obiectului principal al contractului sau calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, respectiv produsele si serviciile oferite in schimb, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil.
Or, instanta apreciaza ca art. dispozitiile 41-4.4 din contractul de credit initial nu intrunesc exigenta de a fi exprimate . inteligibil, sens in care clauzele in discutie pot face obiectul analizei instantei. Este adevarat ca, asa cum arata si parata prin intampinare, intre parti au fost incheiate nu mai putin de trei acte aditionale. Insa, intrucat reclamantii au inteles sa invoce caracterul abuziv al clauzelor mentionate, eventuala modificare/suprimare a efectului acestor clauze poate atrage netemenicia cererii reclamantilor, iar nu imposibilitatea analizarii lor.
De altfel, pentru a asigura protectia urmarita de Directiva 93/13, CJUE a subliniat de, in mai multe ocazii, ca situatia de inegalitate care exista intre consumator si vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interventie pozitiva, exterioara partilor din contract (Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. I 9579, punctul 31). In lumina acestor principii, Curtea a hotarat ca instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. I 9579, punctul 29) .
In opinia CJUE, posibilitatea instantei de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze reprezinta „un mijloc adecvat atat pentru a atinge rezultatul prevazut la articolul 6 din Directiva 93/13, anume faptul ca respectivele clauze abuzive sa nu creeze obligatii pentru un consumator individual, cat si pentru a contribui la realizarea obiectivului prevazut la articolul 7 din aceasta directiva, din moment ce o astfel de examinare poate avea un efect disuasiv care contribuie la incetarea folosirii clauzelor abuzive in contractele incheiate de un comerciant cu consumatorii”(Hotararea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C‑473/00, R.., p. I‑_, punctul 32). Dreptul astfel recunoscut instantei a fost considerat necesar pentru „a se asigura o protectie efectiva a consumatorului, avand in vedere in special riscul destul de important ca acesta sa nu isi cunoasca drepturile sau sa intampine dificultati in exercitarea lor” (Hotararea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C‑473/00, R.., p. I‑_, punctul 33).
Amintind despre incidenta Legii nr. 193/2000, trebuie mentionat ca in cazul contractelor fortate sau de adeziune vointa uneia dintre parti sau a ambelor lipseste in totalitate, fiind limitata sau alterata de imperativul economic sau psihologic al semnarii contractului.
Interesele partilor trebuie conciliate, prestatiile lor trebuie sa fie proportionale si coerente, iar echilibrul contractual este o cerinta a obligatiilor contractuale implicite de buna credinta si echitate (art. 970 C.civ. 1864) si al exercitiului util si rezonabil al dreptului
Legislatia referitoare la clauzele abuzive este o aplicatie a solidarismului contractual, clauzele abuzive fiind o fateta specifica legislatiei protectiei consumatorului impotriva leziunii, care reprezinta un dezechilibru contractual orginar si care, potrivit art. 6 din Legea 193/2000, sunt fara efect pentru consumator. Mai mult, potrivit art. 4 si art. 14 din Legea 193/2000, clauzele abuzive sunt nule, administratia sau sistemul judiciar avand nu doar dreptul, ci si obligatia de a constata, chiar si din oficiu, aceasta nulitate.
Cum comerciantul isi impune vointa printr-un contract de adeziune, art. 969 C.civ. 1864 nu isi gaseste aplicarea in totalitatea consecintelor sale, mai ales ca acesta text legal trebuie corectat prin raportare la art. 5 C.civ. 1864 (prin conventiile particularilor nu se poate deroga de la ordinea publica si bunele moravuri, fiind evident ca aceste doua elemente limiteaza libertatea de a contracta si circumscriu efectele contractului in spatiu si timp, in functie de ceea ce este sau nu permis particularilor, la epoca semnarii contractului sau ulterior, in cursul executarii sale).
Prin Legea nr. 193/2000 s-a stabilit in mod expres competenta instantei de judecata de a constata caracterul abuziv al clauzelor din contractele incheiate de comercianti cu consumatorii. Interpretand aceasta directiva, CJUE a stabilit (cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quinteroș, C – 240/98), ca protectia conferita consumatorului permite judecatorului national sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, in masura in care este investit cu formularea unei cereri intemeiate pe ea.
Intrucat un asemenea examen presupune existenta in prealabil a unui contract semnat de catre cele doua parti care si-a produs integral sau partial efectele, este neindoielnic ca executarea pentru un anumit interval de timp a obligatiilor asumate de catre consumator nu poate impiedica verificarea continutului sau de catre instanta de judecata. Asadar, faptul ca acest contract a fost executat ca atare de consumator nu echivaleaza cu acceptarea in integralitate a continutului acestuia, din moment ce el contine clauze abuzive.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. De asemenea, potrivit alineatului al doilea, o clauza contractuala este considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Conform art. 4 alin. 6, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil.
Pe de alta parte, potrivit art. 4 alin. 3, faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant, iar daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
Totodata, art. 1 alin. 1 prevede ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
Concluzionand, o clauza contractuala este considerata abuziva daca intruneste, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: 1) nu a fost negociata direct cu consumatorul; 2) creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte; 3) nu se refera la obiectul sau la pretul contractului, atunci cand acestea sunt clar si inteligibil exprimate.
Contractul de credit nr. RM_/12.04.2007 are caracterul unui contract standard preformulat, intrunind toate trasaturile generale ale unui contract de adeziune, intre reclamanti, aflati in nevoia obtinerii unei sume de bani, si parata, ce detine resursele financiare, existand o evidenta pozitie de inegalitate economica. . reprezinta conditiile de creditare amanuntite, stabilite de parata anterior incheierii conventiei pentru toti potentialii clienti aflati in aceeasi situatie cu reclamantii, fiind rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante.
Avand in vedere toate aceste consideratii teoretice, instanta va analiza clauzele criticate concret de reclamanti.
Potrivit art. 4.1 din contract, pentru creditul acordat imprumutatul datoreaza bancii o dovanda curenta revizuibila, ce se calculeaza prin plicarea ratei anuale a dobanzii curente la soldul creditului.
Prin art. 4.2 se stabileste ca dobanda curenta se datoreaza si se plateste de imprumutat lunar, in ziua corespunzatoare scadentei fiecarei rate a creditului.
Conform art. 4.3, banca poate modifica rata dobanzii curente in functie de evolutioa pietei financiare, aducand la cunostinta imprumutatului noua valoare a acesteia prin afisare la sediiile bancii
In fine, prin art. 4.4 se stabileste ca pentru sumele datorate si neplatite la scadenta, imprumutatul datoreaza o dobanda majorata, ce se acumuleaza zilnic pana in ziua in care se acopera suma restanta, prin aplicarea ratei dobanzii majorate la valoarea sumei restante. Rata dobanzii majorate este rata dobanzii curente+7.5 puncte procentuale.
In privinta comisioanelor, prin art. 6.1 a fost stabilit un comision de administrare de 0,9% calculat anual la soldul creditului, la care insa banca a renuntat prin art. 3 din actul aditional din 12.10.2009 (vol. I, fila nr. 146).
In ceea ce priveste dobanda, potrivit Anexei Legii nr. 193/2000, este abuziva si clauza care „da dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia” (lit. a, in varianta aflata in vigoare la data incheierii contractului).
Analizand continutul art. 4.3, instanta constata ca sintagma ”in functie de evolutia pietei financiare” nu a fost definita. Asadar, parata nu a prevazut niciun element care ar putea fi calificat ca fiind cauza unei schimbari a pietei financiare, dar nici criteriile dupa care aceasta schimbare ar putea fi considerata semnificativa. Totodata, parata nu a prevazut in contract posibilitatea reclamantilor de a solicita rezilierea conventiei in ipoteza modificarii unilaterale a ratei dobanzii, cu obligatia de a restitui suma imprumutata, fara a fi penalizati pentru aceasta alegere
Cazurile in care o conventie poate fi amendata prin manifestarea de vointa a unei singure parti trebuie sa fie clar exprimate, neechivoce, astfel incat clientul sa aiba posibilitatea de a-si prefigura de la inceput conditiile in care o astfel de modificare poate interveni, iar instanta sa aiba posibilitatea ca, la cerere, sa poata aprecia asupra existentei si temeiniciei acestora.
In speta insa, reglementarea deficitara a fluctuatiei dobanzii a fost remediata prin incheierea actelor aditionale.
Astfel, potrivit art. 2.1 din primul act aditional (vol. I, fila nr. 144), dovanda curenta se calculeaza dupa formula D=C*Rdn/N, unde D este dobanda lunara, C este capitalul asupra caruia se calculeaza, Rd rata anuala a dobanzii curente, n numarul de zile din luna (30) si N numarul de zile din an (360). De asemenea, prin art. 2.2 s-a stabilit modalitatea de calcul a dobanzii curente, in functie de EURIBOR, LIBOR sau ROBOR. In plus, prin art. 2.4 rata de dobanda este de 1,7% pana la 12.09.2010 si ulterior de 7,67%. Formula mentionata a fost inclusa si in al doilea act aditional, prin art. 2.1 (vol. I, fila nr. 153), iar marja bancii stabilita la 7,92 puncte procentuale, fixa pe intreaga durata a derularii contractului. In fine, prin al treilea act aditional, s-a convenit ca o marja a bancii fixe de 8,31 puncte procentuale, ce intra in componenta formulei de variatie a ratei dobanzii curente.
Prin raportul pe care l-a depusa la dosar (vol. II, filele nr. 66-81), expertul contabil B. M. D. concluzioneaza ca ulterior incheirii actelor aditionale, in perioadele 10.09._10, 06.01._12, respectiv incepand cu 26.06.2015 dobanda a fost calculata in functie de LIBOR, intre aceste intervale fiind fixa si avand valori de 1,7%, 1% si 4,6%. De asemenea, expertul a precizat ca nu a fost perceputa dobanda excedentara.
Concluzionand, instanta apreciaza ca, odata cu incheierea actelor aditionale, efectele clauzelor initiale privind dobanda (4.1-4.4), cu referire inclusiv la „evolutia pietei financiare” au incetat si, avand in vedere prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, cat timp formula de calcul a dobanzii este clar prevazuta, noile clauze nu pot fi calificate drept abuzive.
In ceea ce priveste capatul de cerere care se refera la comisionul de administrare, intrucat prin actul aditional din 12.10.2009 banca a renuntat la acesta, instanta va analiza clauza initiala din punctul de vedere al pretentiilor avand ca obiect restituirea sumelor incasate cu acest titlu.
Instanta retine ca respectivul comision nu este perceput fara o contraprestatie din partea bancii, sens in care nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte.
De altfel, prin art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010, act normativ adoptat in scopul transpunerii Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, un asemenea comision (pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului) este mentionat in mod expres pentru comisioanele ce pot fi incluse in contractele de credit.
In consecinta, cat timp dobanda aferenta conventiei de credit este stabilita dupa o formula clara, nu a fost perceputa dobanda excedentara, iar clauza privind comisionul de administrare nu are caracter abuziv, prezenta actiune, inclusiv in ceea ce priveste pretentiile avand ca obiect restituirea sumelor incasate in baza comisionului mentionat, va fi respinsa ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamantii M. C. D., CNP_, si M. P., CNP_, ambii cu domiciliul în București, ., ., ., in contradictoriu cu parata R. B., J_, CUI_, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca nr.246C, sector 1, avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor 4.1-4.4 si 6.1 din conventia de credit nr. RM_/12.07.2007 si al caluzelor cuprinse la sectiunea dobanda din actele aditionale, obligarea paratei sa revizuiasca modul de calcul al dobanzii si restituirea sumelor incasate cu titlu de comision de administrare.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria sectorului 5 Bucuresti
Pronuntata in sedinta publica, azi 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.G. 18 Decembrie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9294/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9428/2015. Judecătoria... → |
|---|
