Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9294/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9294/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 9294/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECTIA a II-a CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9294
Ședința din Camera de Consiliu de la 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . Securitate SRL și pe pârâtul V. T., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din Camera de Consiliu din data de 02.12.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată, parte integrantă din prezenta cand, instanța, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronunțarea la data de 16.12.2015 cand, în aceeasi compunere, a hotărat următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 17.07.2015 sub nr._ 0/2015, reclamanta S.C B. D. DE SECURITATE S.R.L a chemat în judeactă pe pârâtul T. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 607,36 lei, precum și a cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 8802/03.11.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 13.11.2015.
În motivare, reclamanta a arătat că potrivit contractului de monitorizare și intervenție rapidă nr. 8109/11.12.2009 încheiat între părți, aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale și în consecință a emis facturile nr._/16.05.2012,_/01.06.2012 și_/02.07.2012. Reclamanta a învederat faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a plăti sumele consemnate potrivit facturilor menționate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1028 alin. 1-3 din Codul de proc. civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii introductive, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract monitorizare și intervenție rapidă nr. 8109/11.12.2009/52 (f.9-15), fișă client (f.16), factura nr._/16.05.2012 (f.17),_/01.06.2012 (f.18) și_/02.07.2012 (f.19).
Ca urmare a rezoluției instanței din data de 21.07.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei, dovada calității de reprezentant legal în persoana d-lui Haras D. (f.28-39).
Acțiunea a fost legal timbrată, achitându-se taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, astfel cum rezultă din chitanța anexată cererii de chemare în judecată (f.8).
La data de 05.10.2015, pârâtul a depus formularul de răspuns, prin care acesta a arătat că nu acceptă pretențiile formulate împotriva sa, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul înscris pe facturile emise de reclamantă, arătând că termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv pentru factura nr._/16.05.2012 – la data de 16.05.2015, pentru factura nr._/01.06.2012 – la data de 01.06.2015, iar pentru factura nr._/02.07.2012 – la data de 02.07.2015.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 107 Cod proc. civ., art. 2500, art. 2501, qrt. 2524 C. civ.
În probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul: carte identitate (f. 51).
De asemenea, pârâtul a anexat formularului de răspuns, împuternicire avocațială în persoana d-nei C. O. A., avocat în cadrul Baroului București (f.46).
La termenul de judecată din data de 02.12.2015, instanța, considerând-o admisibilă potrivit art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 Cod proc. civ, a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, aceasta fiind administrată prin depunere la dosarul cauzei.
La același termen de judecată, instanța a dispus unirea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu fondul.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instața reține următoarele:
În fapt, la data de 11.12.2009, reclamanta - în calitate de prestator și pârâtul - în calitate de beneficiar au încheiat contractul de monitorizare și intervenție rapidă nr. 8109/11.12.2009/52, având ca obiect supravegherea electronică de la dispeceratul B., cu aparatură adecvată, asupra obiectivului situat în jud. Ilfov, .-25 (f.9). În executarea acestui contract, reclamanta a emis factura nr._/16.05.2012 – scadentă la data de 16.05.2015 pentru suma de 209,56 lei (f.17), factura nr._/01.06.2012 – scadentă la data de 01.06.2012 pentru suma de 209,56 lei (f.18) și factura nr._/02.07.2012 – scadentă la data de 02.07.2012 pentru suma de 209,56 lei (f.19).
În drept, în baza art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., instanța va soluționa cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința debitului de 607,36 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă, aferente perioadei mai – iulie 2012.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 2500 C. civ., dreptul reclamantei de a constrânge pârâtul să execute obligațiile contractuale, pe calea unei acțiuni în justiție, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, respectiv termenul general de 3 ani aplicabil în cauză, după cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 2501 alin. 1 și ale art. 2517 C. civ.
În privința momentului de la care începe să curgă acest termen, având în vedere că obiectul acțiunii este reprezentat de executarea pe cale silită a obligațiilor de plată asumate de pârât prin contractul încheiat cu reclamanta, instanța constată incidența dispozițiilor art. 2524 alin. 1 C. civ., conform cărora în ipoteza obligațiilor contractuale de a da, prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și în consecință, debitorul trebuia să o execute. Sub acest aspect, instanța reține că datele de scadență ale obligațiilor de plată sunt înscrise în cuprinsul facturilor emise: factura nr._ – scadentă la data de 16.05.2015 (f.17), factura nr._ – scadentă la data de 01.06.2012 (f.18) și factura nr._ – scadentă la data de 02.07.2012 (f.19). Rezultă așadar că termenul de prescripție de 3 ani urmează a fi calculat în mod distinct, în raport cu fiecare din cele trei date menționate, pentru fiecare prestație în parte, potrivit prevederilor art. 2503 alin. 2 C. civ.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 2552 alin. 1 C. civ., conform cărora termenul stabilit pe ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an, instanța constată faptul că pentru obligația de plată a sumei înscrisă în factura nr._/16.05.2012 - termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16.05.2015, pentru suma consemnată în factura nr._/01.06.2012 – la data de 01.06.2015, iar pt obligația prevăzută în cuprinsul facturii nr._/02.07.2012 – la data de 02.07.2015.
De asemenea, instanța reține că acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 17.07.2015, aceasta neproducând efectul întreruptiv prevăzut de art. 2537 alin. 2 C. civ., dat fiind faptul că la acea dată, dreptul material la acțiune pentru fiecare dintre obligațiile de plată înscrise în facturile emise de reclamantă, aferente perioadei mai – iulie 2012, era stins ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința pretențiilor în cuantum de 607,36 lei reprezentând debit restant aferent facturilor emise la data de 16.05.2012, 01.06.2012 și 02.07.2012, invocată de pârât și în consecință, va respinge aceste pretenții ca prescrise.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 Cod proc. civ., aceasta poate fi admisă doar în ipoteza în care partea respectivă câștigă litigiul. Având în vedere că instanța urmează să respingă acțiunea ca prescrisă, în consecință va dispune și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința pretențiilor în cuantum de 607,36 lei reprezentând debit restant aferent facturilor emise la data de 16.05.2012, 01.06.2012 și 02.07.2012, invocată de pârât.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta S.C B. D. DE SECURITATE S.R.L, cu domiciliul procesual ales în București, .. 67, Sector 4, cu J/40/_/2003 și CUI: RO_, în contradictoriu cu pârâtul T. V., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 30, ., Sector 5 și domiciliul procesual ales la C.. Av. C. O. A. din București, .. 9-11, ., ., Sector 3.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9194/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 9429/2015. Judecătoria... → |
|---|
