Actiune in regres. Sentința nr. 8091/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8091/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 8091/2015
Dosar nr.5721 /302/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.8091
Ședința publică din data de 09.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în regres, privind pe reclamanta F. de Protecție a Victimelor Străzii, în contradictoriu cu pârâta C. E. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns pârâta, personal, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și atașarea dosarului de urmărire penală nr.9422/P/2014.
Pârâta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional de a se prezenta.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, apreciind ca fiind întemeiat motivul invocat de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns pârâta, personal și asistată de avocat fără împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și atașarea dosarului de urmărire penală nr. 9422/P/2014.
Instanța procedează la verificarea identității pârâtei, pe baza actului de identitate prezentat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Având cuvântul, pârâta, prin reprezentant, solicită instanței încuviințarea probelor astfel cum au fost solicitate prin întâmpinare, respectiv proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică auto, având ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului, precum și proba testimonială cu doi martori.
În temeiul art.258 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, respingând, în schimb, ca nefiind utile soluționării cauzei, probele propuse de către pârâtă, respectiv proba testimonială cu audierea a doi martori și proba cu expertiză tehnică auto.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, pârâta, prin reprezentant, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, apreciind că sunt excesive cheltuielile efectuate cu manopera la montarea pieselor, având în vedere costul mediu practicat de service-urile auto, aceasta chiar și în situația în care nu există încheiată o asigurare de răspundere civilă. Totodată, apreciază că vina în producerea accidentului nu revine în totalitate pârâtei, având în vedere că autoturismul era parcat într-o zonă de unde putea fi observat cu dificultate din direcția de mers din care se deplasa pârâta, domnul B. B. Ș. dând dovadă de neglijență atunci când a parcat autoturismul.
Mai mult, apreciază că cererea de chemare în judecată formulată, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 22.000 lei respectiv aproximativ 5.000 euro, este excesivă, în condițiile în care, din expertiza efectuată în cauză (urmând să se aibă în vedere și faptul că pârâta nu a fost convocată la efectuarea expertizei), a rezultat faptul că au fost avariate doar elementele din partea stângă a autovehiculului, iar domnul B. B. Ș. a solicitat service-ului auto înlocuirea și a elementelor care nu au fost avariate în urma accidentului produs între pârâtă și acesta.
În concluzie, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având cuvântul, pârâta, personal, recunoaște faptul că vina îi aparține pentru faptul că nu a avut încheiată o asigurare de răspundere civilă în momentul producerii accidentului, însă arată că a fost de bună-credință, exprimându-și intenția de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, însă pârâtul a refuzat, cu rea-credință, avertizând-o să nu îl mai deranjeze, urmând ca situația să fie soluționată pe calea legală. Astfel, domnul B. B. Ș. a mers la cel mai scump service, deși pârâta s-a oferit să îi repare autoturismul. În concluzie, apreciază că sunt excesive sumele solicitate de către reclamantă.
Instanța, fiind lămurită, declară închise dezbaterile, conform art.394 C.pr.civ., și rămâne în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 27.03.2015, sub nr._, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.), în contradictoriu cu pârâta C. E. E., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 21.888,26 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, a sumei de 264,76 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (reprezentând c/val prestației S.C. eClaims Assistance S.R.L. în dosarul F.P.V.S. nr.420/2014), a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (reprezentând c/val prestației S.C. AML Tehnic Expert S.R.L. în dosarul F.P.V.S. nr.420/2014) și a sumei reprezentând dobânda legală penalizatoare, raportat la suma de 21.888,26 lei, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective a debitului principal, precum și a cheltuielilor de judecată..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în data de 28.07.2014 s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul cu numărul de înmatriculare B-_, condus de pârâta din prezenta cauză, și autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea persoanei prejudiciate, B. D..
Din actele întocmite de autoritățile competente, a rezultat că vinovată de producerea accidentului se face pârâta O. (C.) E. E.. Ulterior producerii accidentului, nu s-a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de persoana responsabilă pentru producerea accidentului, drept pentru care, potrivit art 251 din Legea nr. 32/2000 și ale art. 3 din Ordinul C.S.A. nr. 1/2008, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului nu beneficia de o poliță RCA valabilă, persoana prejudiciată a solicitat despăgubirea în baza art.7 alin.1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii de la reclamantă. Reclamanta a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadru dosarului de daună FPVS 420/14 și în data de 07.11.2014 a achitat suma de 21.888,26 lei cu titlu de despăgubiri.
Astfel, în virtutea prevederilor art.251 pct.12 din Legea nr.32/2000, „fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de fond”. Conform prevederilor art.251 pct.15 din Legea nr.32/2000, „în vederea recuperării sumelor cheltuite, fondul are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul”. Totodată, conform prevederilor art.13 din Ordinul C.S.A. nr.1/2008, „după plata despăgubirilor, fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.192 C.pr.civ., Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de Protecție a victimelor străzii, art.251 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, art.1349, art.1357, art.1359, art.1381 și art.1385 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum total de 1.244,59 lei conform dispozițiilor art.3 alin.1 coroborat cu art.34 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 27.05.2015, pârâta C. E. E. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, având în vedere vina în producerea accidentului nu îi aparține în mod exclusiv, autoturismul Seat fiind parcat neregulamentar, invocând totodată și lipsa calității procesuale active a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.), față de împrejurarea că sesizarea reclamantei s-a făcut de către domnul B. B. Ș., iar nu de proprietarul autoturismului.
Totodată, a menționat că manopera pentru reparația avariilor produse autoturismului Seat are un cost mult peste media prețurilor percepute de atelierele de reparații.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiză tehnică auto, precum și a probei testimoniale.
În data de 17.06.2015, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, ca nefondate și admiterea acțiunii în regres, astfel cum a fost formulată.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-au depus, în copie certificată conform cu originalul, actele efectuate în cadrul dosarului de urmărire penală nr._/29.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
La termenul din data de 09.11.2015, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze, termen la care instanța, fiind lămurită, a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține căla data de 28.07.2014, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare B-_, autoturism pentru care nu s-a făcut dovada existenței unei polițe RCA, privind asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, pârâta C. E. E. a fost implicat într-un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitei B. D., din declarația pârâtei C. E. E., din data de 26.01.2015 (fila 112), dată în cadrul dosarului de urmărire penală nr.9422/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, rezultând că vinovăția în producerea accidentului rutier aparține în exclusivitate pârâtei, care a arătat că în parcarea situată în spatele blocului de la nr.1, ., sector 6, unde locuiește în fapt, având intenția de a muta autovehicului cu nr. de înmatriculare B-_, pentru ca nu mai ocupa locul de parcare al unui alt vecin, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, pe fondul lipsei de experiență în conducere, și a acroșat un alt autovehicul, care se afla parcat, având nr. de înmatriculare_, rezultând, implicit, că autovehicului lovit se afla în aceeași parcare, fapt confirmat de agentul de poliție chemat la fața locului, conform notei încheiate cu această ocazie, din data de 28.07.2014 (fila 10), de organul de cercetare penală, în cuprinsul procesului-verbal din data de 29.08.2014 (fila 114 din dosar), precum și de utilizatorul acestui autovehicul lovit, numitul B. B.-Ș., conform cererii de despăgubire de la filele 8-9 din dosar – iar nu într-o intersecție, după cum a susținut pârâta ulterior, prin întâmpinarea din prezentul dosar.
Instanța mai reține că B. B.-Ș. a formulat către reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) o cerere de despăgubire din data de 04.08.2014 (filele 8-9), cu mențiunea că în urma accidentului de circulație autoturismul său a suferit prejudicii, dorind ca plata despăgubirilor care i se cuvin să i se facă în contul deschis la Raiffeisen Bank.
Dând curs cererii lui B. B.-Ș., instanța constată că reclamantul a soluționat această cerere în cadrul dosarului de daună F.P.V.S. nr.420/2014, evaluând prejudiciul suferit de acesta la suma de 21.888,26 lei, astfel cum rezultă din raportul nr.2208/21.10.2014 de verificare, constatare și avizare tehnică de daună (filele 32-40) efectuat de S.C. AML Tehnic Expert S.R.L., precum și din constatarea avariilor efectuată prin intermediul prestației S.C. eClaims Assistance S.R.L. (fila 29), drept pentru care reclamantul a achitat către B. B.-Ș. suma de 21.888,26 lei, fapt ce reiese din înscrisurile anexate la dosar, inclusiv ordinul de plată din data de 07.11.2014 (fila 42), pârâta nefăcând niciun fel de obiecțiune cu privire la suma solicitată, deși a fost înștiințată în acest sens.
Din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1349 alin.1 C.civ. (2009) – aplicabil conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Din cuprinsul dispozițiilor citate, rezultă că pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este necesară dovedirea existenței, cumulativ, a patru condiții, și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția făptuitorului, sub forma intenției (dolului) sau a culpei (neglijenței sau imprudenței).
În ceea ce privește prima dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale, și anume prejudiciul, acesta constă în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. El trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: să fie cert, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat.
Totodată, răspunerea civilă delictuală este caracterizată de principiul reparării integrale a prejudiciului, fiind supuse reparării, pe de o parte, atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă (damnum emergens), cât și câștigul nerealizat ca urmare a faptei ilicite (lucrum cesans), iar, pe de altă parte, atât prejudiciul previzibil, cât și prejudiciul imprevizibil, toate acestea indiferent de forma de vinovăție, deci chiar și pentru cea mai mică culpă (culpa levissima).
Instanța consideră că reclamantul a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, actual și nereparat, constând tocmai în contravaloarea despăgubirii achitate de el persoanei prejudiciate reprezentând costul reparațiilor privind autovehiculul avariat de pârâtă.
Pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită, ceea ce se apreciază în mod obiectiv, făcându-se abstracție, la acest moment, de orice atitudine subiectivă a făptuitorului față de fapta sa. Este ilicită fapta unei persoane dacă s-a efectuat cu încălcarea normelor juridice care îi reglementează comportamentul, între fapta ilitică și prejudiciul produs trebuind a exista un raport de cauzalitate.
Or, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, fiind încălcat tocmai principiul de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să aducă, pirn fapta sa, comisivă sau omisivă, vreo vătămare unei alte persoane, adică drepturilor subiective ale acesteia.
Pe cale de consecință, obligația încălcată prin săvârșirea unei fapte ilicite este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obligație de a nu face.
Iar persoana trebuie să fi acționat cu vinovăție, sub forma intenției (dolului) sau a culpei (neglijenței sau imprudenței), în materie delictuală răspunzându-se pentru cea mai mică culpă (culpa levissima).
În cauza de față, instanța reține că reclamantul a făcut dovada întrunirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, constând tocmai în avarierea, din culpă, a unui autovehicul parcat, după cum s-a arătat mai sus.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din Ordinul nr.1/04.03.2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii, “fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”, coroborat cu dispozițiile art.3 alin.3 și alin.4, art.7 alin.1, art.9, art.10 alin.1, alături de art.13 din Ordinul nr.1/04.03.2008, conform căruia “după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, chetuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
Totodată, conform dispozițiilor art.50 alin.1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în continuare, Ordinul CSA nr.14/2011) – ordin aplicabil, în mod corespunzător, doar în ceea ce privește aspectele legate de cuantumul despăgubirii achitate de către fond (în lipsă de alte dispoziții în acest sens, aplicabile dat fiind faptul că au la bază aceeași rațiune, conform argumentului de analogie – ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet (unde există aceleași rațiuni, trebuie dată aceeași soluție) –, despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cunatumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, iar conform art.50 alin.3, cuantumul pagubei la vehicule fiind egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, dovedite cu documente justificative, potrivit art.55. Prin unități de specialitate înțelegându-se persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparații la vehicule. Pentru ca în art.50 alin.7 și alin.9, să se prevată că prețurile părților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor, alături de costul reparațiilor efectuate la vehicule sunt cele practicate de unitățile de specialitate, în prezenta cauză fiind necontestat că este o unitate de specialitate în sensul acestor dispoziții legale cea unde s-a efectuat repararea autovehiculului avariat.
Or, reclamantul a probat nivelul pagubei prin factură și devizul de raparații/calcul reparației, inclusiv pentru reperele contestate, având în vedere că potrivit dispozițiilor Ordinul CSA nr.14/2011, constatatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirii aferent autovehiculului persoanei păgubite sunt opozabile persoanei vinovate, în cazul în care au fost efectuate de unități de specialitate, dovedite cu documente justificative.
Având în vedere că reclamantul s-a subrogat în dreptul de a-și recupera de la pârâtă echivalentul prejudiciului suferit ce aparținea persoanei păgubite prin accidentul de vehicule, având în vedere că vehiculul persoanei care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule la societatea pârâtă, instanța urmează a admite cererea astfel cum a fost formulată, iar pârâta va fi obligată, pe lângă suma de 21.888,26 lei reprezentând contravaloare despăgubire și la plata sumei reprezentând dobânda legală penalizatoare, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.13/2011, raportat la suma de 21.888,26 lei, calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri (09.11.2015), până la data plății efective a debitului principal, de 21.888,26 lei, alături de suma de 264,76 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (reprezentând c/val prestației S.C. eClaims Assistance S.R.L. în dosarul F.P.V.S. nr.420/2014), de suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (reprezentând c/val prestației S.C. AML Tehnic Expert S.R.L. în dosarul F.P.V.S. nr.420/2014), ambele achitate de către reclamant, astfel cum rezultă din ordinul de plată nr.1259/05.09.2014 (fila 45) coroborat cu factura fiscală nr.0680/29.08.2014 (fila 44), respectiv din ordinul de plată nr.1371/06.11.2014 (fila 48) coroborat cu factura fiscală nr.390/03.11.2014 (fila 47), toate aceste sume de bani fiind datorate de către pârâtă conform dispozițiilor art.13 din Ordinul nr.1/2008, și anume, în formularea textului de lege menționat, suma de 21.888,26 lei cu titlu de despăgubiri achitate persoanei păgubite, sumele de 264,76 lei și 300 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, alături de suma reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 21.888,26 lei.
În conformitate cu prevederile art.453 alin.1 C.p.civ., întrucât pârâta a căzut în pretenții, reținându-se culpa procesuală a acestuia în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.244,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.), cu sediul în București, ..40-40bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâta C. E. E., cu domiciliul în București, ..2, ., ..
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 21.888,26 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, a sumei de 264,76 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (reprezentând c/val prestației S.C. eClaims Assistance S.R.L. în dosarul F.P.V.S. nr.420/2014), a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (reprezentând c/val prestației S.C. AML Tehnic Expert S.R.L. în dosarul F.P.V.S. nr.420/2014) și a sumei reprezentând dobânda legală penalizatoare, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.13/2011, raportat la suma de 21.888,26 lei, calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri (09.11.2015), până la data plății efective a debitului principal, de 21.888,26 lei.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.244,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./17.11.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6216/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8085/2015. Judecătoria... → |
|---|
