Atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996. Sentința nr. 1938/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1938/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1938/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1938
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. C. și pe pârâții C. – Administrația Fondului Imobiliar, S. S., M. București reprezentat prin Primarul General și Primăria S. 5 București reprezentată prin Primar, având ca obiecte: acțiune în constatare și obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta Primăria S. 5 București prin consilier juridic, lipsă fiind reclamanta C. C. și pârâții C. – Administrația Fondului Imobiliar, S. S. și M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilierul juridic al pârâtei Primăria S. 5 București, depunând la dosar delegație, precizează că nu i-au fost comunicate întâmpinările formulate de ceilalți pârâți.
Instanța, constatând că nu există niciun temei în baza căruia să se comunice întâmpinarea altui pârât, lasă dosarul la ordine, apreciind că nu există niciun motiv de amânare a cauzei fără discuții.
La cel de-al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta Primăria S. 5 București prin consilier juridic, lipsă fiind reclamanta C. C. și pârâții C. – Administrația Fondului Imobiliar, S. S. și M. București.
Instanța, verificându-și competența, din oficiu, conform disp. art.131 alin.1 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. Totodată, pune în discuție excepția de conexitate invocată prin întâmpinări de pârâții Administrația Fondului Imobiliar și M. București.
Pârâta Primăria S. 5 București, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de conexitate.
Instanța, constatând că, potrivit relațiilor furnizate de sistemul informatic ECRIS, la data de 06.03.2015 a fost soluționat dosarul nr._/302/2014, la care s-a solicitat conexarea prezentului dosar, respinge ca rămasă fără obiect excepția de conexitate. Totodată, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, și apreciind că, în raport de efectele pe care aceasta le determină, trebuie soluționată anterior excepțiilor invocate prin întâmpinări de pârâții Administrația Fondului Imobiliar și M. București, acordă cuvântul asupra excepției invocate din oficiu.
Pârâta Primăria S. 5 București reprezentată prin consilier juridic, solicită instanței admiterea acestei excepții, apreciind că este întemeiată.
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocate din oficiu.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 5 București la data de 01.09.2014, sub nr._, reclamanta C. C. i-a chemat în judecată pe pârâții S. S., M. București prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului București Administrația Fondului Imobiliar și Primăria S. 5 București prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea efectelor contractului de închiriere nr. 1469/08.07.1999 încheiat cu pârâta S. S. și să se dispună obligarea emiterii repartiției pentru . in București, .. 35, ., ., precum și obligarea la încheierea unui contract de închiriere pentru apartamentul anterior menționat, în baza Legii 114/1996 și a OG 40/1999.
În motivare, s-a arătat că, în ceea ce privește primul capăt de cerere, prin art. 27 din Legea 114/1996 coroborat cu art. 32 alin. 3 din HG 1275/200, se reglementează situația încetării efectelor unui contract de închiriere în situația în care titularul contractului de închiriere părăsește imobilul fără a înștiința în prealabil proprietarul acestuia.
Din prisma celor două articole rezultă că un chiriaș ce părăsește imobilul închiriat, automat pierde dreptul de locațiune după trecerea unui termen de 30 de zile de la părăsirea efectiva a locației. Mai mult decât atât, prin alin. 1 si alin 3 din art. 27 a Legii 114/1996 se reglementează chiar și condiția nefolosirii imobilului de către chiriași pentru o perioadă mai mare de 2 ani. Or, având în vedere că reclamanta împreună cu familia locuiește efectiv de peste 10 ani în acest imobil, s-a apreciat că și această ipoteză este pe deplin demonstrată.
Totodată, s-a arătat că imobilul în litigiu a fost repartizat pârâtei S. S., prin repartiția nr._/04.08.1994 emisă de Administrația Străzilor București, imobilul fiind catalogat ca și locuință socială.
La nivelul anului 1994, reclamanta a ajuns la o înțelegere cu pârâta în vederea închirierii locuinței pe care o avea în chirie de la stat.
Totodată, reclamanta a mai arătat că familia S. nu a locuit niciodată în apartamentul în litigiu, precum și faptul că nu a încheiat vreun contract de închiriere cu pârâta S. S., deși i-a achitat acesteia chirie pe parcursul mai multor ani. În momentul de față, chiria pentru imobil este achitată către Administrația Fondului Imobiliar, chirie care este încasată sub formă de „plată contravaloare lipsă de folosință", fapt ce conferă reclamantei dreptul de a locui în continuare în apartament.
De asemenea, s-a precizat că reclamanta a făcut demersuri pentru obținerea unor acte care să-i dea posibilitatea intrării în legalitate, însă fără niciun rezultat, deși locuiește în acest imobil de mai bine de 10 ani.
În ceea ce privește obținerea repartiției pentru această locuință socială, reclamanta a arătat că, astfel cum prevede Legea nr. 114/1996, întrunește toate condițiile de obținere a repartiției pentru imobilul în cauză, respectiv nu a deținut și nu deține o proprietate, nu a înstrăinat vreo locuință după data de 01.01.1990, nu a beneficiat de sprijinul statului în credite și execuții pentru realizarea unei locuințe, nu deține în calitate de chiriaș altă locuință, are în îngrijire trei copii minori.
Conform legislației romanești, orice persoană aflată într-o situație de precaritate a veniturilor situate sub minimul garantat poate solicita consiliului local al localității de domiciliul închirierea unei locuințe, la un preț subvenționat.
Având în vedere toate aceste aspecte, reclamanta a apreciat că familia S. nu mai are niciun drept de folosință în ceea ce privește apartamentul situat în .. 35, ., .. 26, sector 5, considerând totodată că îndeplinește condițiile de a i se atribui acest apartament în chirie.
În drept, au fost invocate Decretul-Lege 61/1990, Legea 85/1991 si Legea 114/1996.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 03.11.2014, pârâta Primăria S. 5 București prin Primar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că reclamanta ocupă, fără titlu, locuința situată în București, .. 35, ., ., sector 5. Conform cererii de chemare în judecată, Primăria Municipiului București (proprietarul spațiului locativ, singura instituție care poate încheia un contract de închiriere) a încheiat un astfel de contract având ca obiect locuința sociala respectivă.
Contractul respectiv a continuat în beneficiul pârâtei S. S., operând tacita relocațiune, prin încasarea chiriei de către proprietar.
Reclamanta a solicitat repartizarea acestui spațiu, însă Primăria S. 5 București nu poate fi obligată la repartizarea unui spațiu locativ care nu i-a fost transmis de către proprietar spre repartizare.
Astfel, cererile solicitanților de locuințe sociale sunt analizate și ierarhizate conform dispozițiilor legale, avându-se în vedere criterii de ierarhizare în funcție de care se vor soluționa cererile respective.
În ceea ce privește emiterea unei repartiții pentru o altă locuință din fondul locativ de stat, s-a arătat că această instituție se confruntă cu probleme deosebite întrucât, solicitările pentru repartiția unei astfel de locuințe, depășesc cu mult numărul celor puse la dispoziție de către Primăria Municipiului București, astfel că, aceste repartiții se emit într-o anumită ordine, însă în limita spațiilor disponibile.
Astfel, și cererea reclamantei a fost luată în evidențe, urmând să fie rezolvată, însă respectându-se ordinea de prioritate și în măsura în care sunt puse la dispoziție locuințe necesare pentru soluționarea favorabilă a acestor cereri.
În concluzie, s-a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-Cod procedură civilă, Legea locuinței nr. 114/1996.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 06.11.2014, pârâta Administrația Fondului Imobiliar a arătat că apartamentul nr. 26 din .. 35, ., se află în proprietatea Municipiului București, fiind închiriat către S. S. împreuna cu familia acesteia prin contractul de închiriere nr. 1469/8.07.1999 prelungit ope legis prin OUG 43/2014.
Datorită faptului că S. S. a subînchiriat apartamentul către reclamantă, instituția pârâtă a inițiat procedurile judiciare de reziliere a contractului de închiriere și de evacuare atât a fam. S. cât și a reclamantei împreuna cu familia acesteia, acest demers făcând obiectul dosarului 15._ aflat pe rolul Judecătoriei S. 5 cu prim termen de judecata la data de 14.11.2014.
În aceste condiții și considerându-se că sunt întrunite condițiile impuse de art. 139 C., Administrația Fondului Imobiliar a înțeles să invoce excepția conexității prezentului dosar cu dosarul_/302/2014.
Totodată, în ceea ce privește primul capăt de cerere, s-a invocat excepția inadmisibilității prin raportare la art. 35 C., având în vedere că reclamanta nu a solicitat să se constate existența sau inexistența unui drept al acesteia, ci, dimpotrivă, solicită să se constate o situație de fapt, respectiv să se constate că au încetat efectele unui contract de care este total străină.
De asemenea, s-a apreciat că reclamanta ar trebui să precizeze care este temeiul de drept pe care se sprijină în formularea acestui prim capăt de cerere, având în vedere că, din punctul de vedere al pârâtei, acest prim capăt de cerere nu a fost întemeiat în drept.
În ce privește cel de-al doilea capăt al cererii, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului Imobiliar, având în vedere că instituția împuternicită să emită repartiții în mod legal este Primăria S. 5, astfel cum rezulta din Hotărârea C. nr. 42/2003.
Cât privește cel de-al treilea capăt de cerere, s-a solicitat să se ia act că nu se opune acestuia.
Având în vedere aceste aspecte, s-a solicitat a se face și aplicarea disp. art. 454 C..
În drept, au fost invocate art. 205, art. 223 si art. 454 C., HG 1275/2000, precum si art. 1777 si urm C. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 19.11.2014 de către M. București si Consiliul General al Municipiului București reprezentat legal de Primarul General S. M. O., s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință a C., motivat de faptul că, potrivit art.20 și art.21 din Legea nr.215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și un patrimoniu propriu. Primăria însă nu are personalitate juridică, nici patrimoniu, ci constituie, potrivit art.77 din același act normativ, o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului.
Invocându-se disp. art. 62 alin. 1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, s-a arătat că din cuprinsul acestora se desprinde clar concluzia că Consiliul General al Municipiului București nu are personalitate juridică, și nu poate avea capacitate de folosință în cauzele deduse judecății, acesta fiind o simplă structură funcțională.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că apartamentul în litigiu a fost închiriat de către Administrația Fondului Imobiliar, numitei S. S., prin contractul de închiriere numărul 1469/08.07.1999. Întrucât S. S. a subînchiriat apartamentul, AFI a introdus cererea de chemare în judecată a acesteia, solicitând rezilierea contractului și evacuarea ambelor familii, S. si C., cerere ce face obiectul dosarului_/302/2014 cu următor termen de judecata fixat la data de 09.01.2015. Totodată, s-a solicitat conexarea prezentului dosar la dosarul_/302/2014.
Față de capătul doi de cerere, s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că repartițiile sunt emise în mod legal, de către Primăria S. 5 București, așa cum rezulta din Hotărârea C. nr. 42/2003.
Referitor la capătul 3 al cererii, s-a apreciat că instanța nu se poate substitui acordului de voință al părților în sensul încheierii contractului de închiriere, întrucât proprietarul bunului este singurul care dispune de opțiunea de a închiria sau nu spațiul respectiv. Proprietarul nu poate fi obligat la închirierea niciunui bun din patrimoniul său, pe care este liber a-l gestiona cum crede de cuviință. Faptul că reclamanta și-a exprimat dorința de a încheia acest contract, nu determină în mod automat obligația corelativă a proprietarului de a încheia contractul. Un contract de închiriere are caracter consensual, ceea ce înseamnă o manifestare de voință din partea ambelor părți, fără vreo constrângere a acestui consimțământ.
Pentru aceste motive, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 C..
Anexat cererilor formulate, reclamanta și pârâta Administrația Fondului Imobiliar au depus la dosar înscrisuri.
În ședința publică de astăzi, instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu disp. art. 248 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 43 din Legea nr. 114/1996, „locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea”, iar potrivit art. 44 alin. 1 din aceeași lege, „contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local”.
Potrivit art. 21 alin. 1 tezele I și II din Norma pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996, „În vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale vor stabili măsurile necesare pentru luarea în evidență și pentru analiza solicitărilor primite. În acest scop prin hotărâri ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiză a solicitărilor de locuințe sociale și se vor stabili și da publicității, prin afișare la sediul primăriilor, criteriile în baza cărora se repartizează locuințele sociale, actele justificative necesare care însoțesc cererea și locul de primire a cererilor”.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „Comisiile constituite conform alin. (1) vor analiza până la data de 1 noiembrie a anului în curs cererile pentru locuințele sociale și vor prezenta spre aprobare consiliilor locale lista cuprinzând solicitanții îndreptățiții să primească în anul următor o locuință socială, în ordinea de prioritate stabilită. După aprobare listele se vor afișa la sediile primăriilor”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „Contestațiile împotriva hotărârilor consiliilor locale cu privire la listele de acordare a locuințelor sociale se vor adresa instanței de contencios administrativ competente, potrivit legii”.
De asemenea, potrivit art. 22 din aceeași Normă, teza I, „În limita numărului și structurii locuințelor sociale disponibile consiliile locale vor emite repartiții în ordinea stabilită în lista de priorități rămasă definitivă”.
După cum se poate observa, prin dispozițiile legale mai sus citate s-a stabilit procedura ce trebuie urmată pentru a se încheia un contract de închiriere pentru o locuință socială, or, prin formularea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește eludarea acestor dispoziții legale.
În opinia instanței, reclamanta nu poate pretinde, pe calea procedurală aleasă în cauză, obligarea pârâților persoane juridice să îi încheie contractul de închiriere dorit, ci trebuie să parcurgă întreaga procedură legală în cadrul căreia se va verifica dacă îndeplinește sau nu condițiile legale și care va fi finalizată, eventual, prin emiterea unui repartiții.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite excepția analizată și va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la av. B. C. V., în București, .. 6A, ., CNP_, în contradictoriu cu pârâții C. – Administrația Fondului Imobiliar, cu sediul în București, .. 16, sector 3, S. S., domiciliată în București, .. 35, ., ., sector 5, CNP_, M. București reprezentat prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, și Primăria S. 5 București reprezentată prin Primar, cu sediul în București, .. 29-31, sector 5, ca inadmisibilă.
Cu apel, care se depune la Judecătoria S. 5 București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1815/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1857/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
