Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6910/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6910/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 6910/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
Secția a II-a civilă
Sentința civilă nr. 6910
Ședința din camera de consiliu de la 01 0ctombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. A.
GREFIER – M. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. R. & R. S.A și pe pârâta G. E., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2015, sub nr._, reclamanta S.C. R. & R. S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J.40/_/1994, având C.U.I. –_, cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, ., în contradictoriu cu pârâta G. E. (C.N.P. -_), cu domiciliul în București, ., ., ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 7.863,09 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie și de 100 lei reprezentând justa despăgubire, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 2%. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei taxă judiciară de timbru.
În motivarea acțiunii, se arată că, în baza Contractului de furnizare servicii nr._ din 26.06.2014, s-a convenit furnizarea de către reclamantă a serviciilor de telefonie, pârâta având dreptul să utilizeze aceste servicii, cu obligația de plată a tarifelor aferente. În baza acestui contract, reclamanta a emis factura fiscală nr._ din 30.06.2014, în sumă totală de 7.863,09 lei, pe care pârâta nu a achitat-o. Mai arată, că pârâta datorează penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi, calculate în baza clauzei 3.6 din contractul menționat.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026 - 1033 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: calcul penalități, acte de înregistrare a societății reclamante, Contractul de furnizare servicii nr._ din 26.06.2014, factura fiscală nr._ din 30.06.2014.
Reclamanta a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Pârâtei i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă aceasta nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Contractul de furnizare servicii nr._ din 26.06.2014, reclamanta s-a obligat la furnizarea către pârâtă a serviciilor de comunicații electronice, pentru o perioadă inițială de 12 luni, ce avea să se prelungească ulterior în mod automat pentru perioade succesive de câte 12 luni fiecare (pct. 2), pârâta asumându-și obligația de a achita contravaloarea acestor servicii (pct. 3.5), în caz contrar părțile convenind în sarcina pârâtei plata unor penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere (pct. 3.6).
Pârâta a beneficiat de serviciile de telefonie, așa cum rezultă din factura fiscală anexate cererii, nr._ din 30.06.2014, în valoare totală de 7.863,09 lei, însă, prin nedepunerea întâmpinării și nefăcând niciun fel de apărări, nu a făcut dovada achitării acesteia. Or, potrivit regulilor generale în materia probei plății, în situația în care creditorul face dovada creanței sale, se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin orice mod admis de lege. Reclamanta a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar pârâtei îi revenea obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de care a beneficiat, astfel că în lipsa existenței unei astfel de probe, rezultă că aceasta datorează reclamantei suma de 7.863,09 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie, potrivit contractului și a facturii fiscale menționate.
Referitor, însă, la capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere convenționale, instanța reține că prin clauza nr. 3.6 inserată în contract s-a prevăzut în sarcina pârâtei obligația de plată a unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, în cazul neachitării contravalorii serviciilor prestate până la termenul prevăzut în factură – precizându-se totodată expres că totalul acestor penalități poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Analizând legalitatea acestei clauze în raport cu dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, instanța o apreciază ca fiind o clauză abuzivă, întrucât nu a fost negociată direct, ci cuprinsă în condițiile generale contractuale stabilite unilateral de creditoare – fiind stabilită în detrimentul consumatorului și creând un dezechilibru evident între drepturile și obligațiile părților, prin cuantumul exagerat al acestor penalități. Astfel, instanța apreciază că această clauză se circumscrie ipotezei prevăzute la alin. 1 lit. i) a Anexei la Legea nr. 193/2000, întrucât obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist. Pentru calificarea ca abuzivă a acestei clauze contractuale, instanța are în vedere și amploarea și continuitatea ce caracterizează activitatea comercială a creditoarei, împrejurare ce exclude un prejudiciu de mărimea celui pretins prin prezenta cerere de către creditoare, mai ales că debitul principal și implicit penalitățile sunt calculate, în ceea ce privește serviciile de telefonie, ca echivalent al unei sume exprimate în valută, creditoarea fiind astfel la adăpost de riscul inflațional.
Având în vedere că actul normativ menționat anterior a fost adoptat pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, în repetate rânduri, stabilind că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva Comunității Europene nr. 93/13 presupune ca instanța națională să poată verifica, din oficiu, dacă o clauză a contractului dedus judecăți are sau nu caracter abuziv.
Pe cale de consecință, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, instanța va dispune respingerea pretențiilor reclamantei de obligare a pârâtei la plata acestor penalități, ca neîntemeiate.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei, reprezentând justă despăgubire, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, instanța constată că această sumă reprezintă taxă datorată în cazul de rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale (art. 5.5.2 din contract - Termeni și Condiții Generale). Totodată, instanța constată, însă, că la dosar nu există nicio dovadă a rezilierii contractului de furnizare servicii, respectiv notificarea pârâtei despre care se face vorbire în dispozițiile art. 7 din contract - Termeni și Condiții Generale raportate la art. 1552 alin. 1 Cod civil. Chiar dacă în speță ar fi incident cel mai puternic pact comisoriu, prevăzut de art. 1553 alin. 2 teza a II-a cod civil – când s-a convenit ca rezilierea va rezulta din simplul fapt al neexecutării, tot ar fi necesară manifestarea de voință a creditorului în sensul de a se prevala de survenirea rezilierii. În acest context, instanța reține că nu s-a făcut dovada unei rezilieri, neexistând temeiul pentru care s-ar putea acorda taxa de 100 lei.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, constatând ca pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune în consecință obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei 7.863,09 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie, precum și respingerea celorlalte pretenții, ca neîntemeiate.
În baza dispozițiilor art. 1032 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Văzând și dispozițiile art. 1033 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J.40/_/1994, având C.U.I. –_, cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, ., în contradictoriu cu pârâta G. E. (C.N.P. -_), cu domiciliul în București, ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7.863,09 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie, potrivit facturii fiscale nr._ din 30.06.2014, precum și Contractului de furnizare servicii nr._ din 26.06.2014.
Respinge restul pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6920/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6972/2015.... → |
|---|
