Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7079/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7079/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 7079/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A CIVILĂ
.....
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7079
Ședința din camera de consiliu din data de 06 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. Muntenia SA și pe pârâtul M. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns pârâtul, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unor note scrise și a unor înscrisuri din partea reclamantei, după care:
Se legitimează pârâtul cu CI . nr._, CNP_.
La interpelarea instanței, pârâtul apreciază că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cauza.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la art. 1027 alin. 1 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței, pârâtul învederează că recunoaște debitul pentru care a fost chemat în judecată și solicită plata eșalonată și scutirea de la plata penalităților.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează în cauză, la solicitarea reclamantei, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile și sunt de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Pârâtul depune un set de înscrisuri la dosar și învederează, la interpelarea instanței, că are pensie și locuiește împreună cu fiica sa, ginerele său și doi nepoți, care beneficiază de venituri.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2015, sub nr._, reclamanta S.C. E. E. Muntenia S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8.303,08 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 2079,38 lei. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul unor raporturi contractuale convenite cu pârâtul, i-a atribuit acestuia codul de client_, în baza căruia i-a livrat energie electrică. Corelativ, pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de E. E. Muntenia SA, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii.
Reclamanta a arătat că, între părți, operează condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin decizia A.N.R.E. nr.57/1999 și aplicabil la nivel național, care, în art. 7 c și art. 11 alin. 1 și 2 reglementează aceste aspecte privind obligația consumatorului de plată a facturilor ce cuprind contravaloarea energiei electrice consumate.
Totodată, reclamanta a învederat că această obligația de plată este prevăzută și de Legea energiei electrice, conform art. 54 din Legea nr. 13/2007 și art. 59 și 61 alin.2 din Legea nr.123/2012.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a arătat că aceasta este reglementată de art. 200 alin.5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului de către debitor, reclamanta a învederat că acesta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația sa financiară.
A mai arătat reclamanta că facturarea, respectiv emiterea facturilor s-a realizat conform art. 155 alin. 28 din Codul fiscal, potrivit căruia semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen au fost calculate penalități, conform contractului, respectiv art.11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 alin.1 și 2, art. 223 alin.3, art.277, art.453, art. 628 alin.2, art.662, art. 1025- 1032 noul Cod de procedură civilă; art.1270, art.1516, art.1535 Noul Cod Civil, art.969 si urm. art.1073 vechiul Cod civil, art.120 alin.7 din OG nr.92/2003; art.155 alin.28 Cod fiscal; art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, decizia A.N.R.E nr.57/1999 pentru aprobarea contractelor –cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr.5/21.02.2003 privind modificarea contractelor – cadru de furnizare a energiei electrice; vechea lege a energiei electrice nr.13/2007; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012. În temeiul art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, următoarele înscrisuri: situația facturilor restante, factura nr._/11.02.2013, somație nr. 284/02.04.2013, confirmare de primire, somația nr. 1961/02.07.2013, confirmare de primire, anexa penalități, solicitare eșalonare debit din 05.12.2011, aviz de conciliere directă nr._/03.11.2011, convenție de eșalonare a datoriilor nr. 1/08.12.2011, istoric pe punct de măsură.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform ordinului de plată de la fila 1 din dosar.
Conform art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, pârâtului i-au fost comunicate, în mod legal, cererea de chemare în judecată, înscrisurile doveditoare anexate acesteia și un formular de răspuns, însă acesta nu a depus la dosar un răspuns la pretențiile reclamantei.
Pârâtul s-a prezentat la judecată la termenul de judecată de astăzi și a arătat că recunoaște debitul dedus judecății, dar că solicită plata eșalonată a acestuia și scutirea de la plata penalităților. Acesta a depus la dosar un set de înscrisuri medicale.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În baza unor raporturi contractuale convenite anterior cu pârâtul M. I., reclamanta E. E. Muntenia SA a emis în sarcina acestuia, factura fiscală nr._/11.02.2013, pentru suma de 10.559,88 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare a energiei electrice la locul de consum situat în București, sector 5, ., nr. 10, . client_, și a penalităților de întârziere aferente acesteia.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata parțială a acestei facturi, respectiv, la plata sumei totale de 10.382,46 lei, compusă din suma de 8303,08 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, și suma de 2079,38 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Instanța observă că, potrivit istoricului pe punctul de măsură, atașat la fila 34 din dosar, raporturile contractuale ale părților au fost inițiate în anul 2008, odată cu montarea primului contor de măsurare a consumului de energie electrică și a emiterii primelor facturi.
Dreptul urmare raporturile contractuale dintre părți, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864, denumit în continuare Cod civil. Conform art. 969-970 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună credință.
Nerespectarea prevederilor art. 969-970 cod civil angrenează răspunderea civilă contractuală a părții culpabile, în condițiile art. 1073 și următoarele Cod civil, în temeiul cărora creditorul are dreptul de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului. Totodată, în cauză sunt aplicabile și prevederile speciale ale Legilor energiei electrice, respectiv ale Legii nr. 13/2007 și ale art. 59 din Legea nr. 123/2012, potrivit cu care În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, instanța reține că, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Reclamanta a arătat, prin adresa depusă la dosar la fila 46, faptul că nu mai deține contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta, acesta fiind pierdut din cauza unei inundații a arhivei sale.
Cu toate acestea, instanța constată că raporturile contractuale dintre părți au fost dovedite în cauză, pârâtul prezent la judecată admițând existența acestora, precum și cuantumul debitului ce i se pretinde. Totodată, instanța observă că reclamanta a depus la dosar o convenție de eșalonare a datoriilor, cu nr. 1/08.12.2011, prin care pârâtul a solicitat eșalonarea unui debit rezultat din mai multe facturi fiscale emise în perioada martie 2008 – iunie 2010, pentru codul de client și locul de consum arătate anterior, ceea ce dovedește, de asemenea, existența raporturilor contractuale deduse judecății dintre părți.
Deoarece contractul încheiat între părți este unul de adeziune, conform Deciziei ANRE nr. 57/1999, conținutul său este cel prevăzut de acest act normativ, raporturile dintre părți fiind, de altfel, strict reglementate și prin Legile energiei electrice, respectiv, Legea nr. 123/2012, iar, anterior acesteia, Legea nr. 13/2007.
În temeiul acestor raporturi contractuale dintre părți, în baza facturilor atașate cererii de chemare în judecată, instanța reține că pârâtul datorează reclamantei suma de 8303,08 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate, iar, în prezentul litigiu, nu a dovedit achitarea acesteia, motiv pentru care pretențiile principale ale reclamantei sunt întemeiate.
Cu privire la majorările de întârziere în cuantum de 2079,38 lei, solicitate de către reclamantă, instanța reține că, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 13/2007 și art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 123/2012, (2) Nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: a) penalizări. În acest sens, prin art. 11 din contractul-cadru, se prevede că neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități pentru fiecare zi de întârziere după cum urmează:a. penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, b. penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței. Conform acestor prevederi legale și contractuale, reclamanta a procedat în mod corect la perceperea acestei sume de bani, cu titlu de penalități de întârziere, conform art. 119- 1201 din Codul de procedură fiscală. Pârâtul este ținut la achitarea penalităților de întârziere, în temeiul acestor prevederi legale și a obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat, în lipsa unui acord din partea reclamantei, cererea sa de scutire de la plata acestora nefiind întemeiată.
În ceea ce privește cererea pârâtului de eșalonare a debitului, instanța reține că, în lipsa acordului reclamantei în acest sens, aceasta este, de asemenea, neîntemeiată. Astfel, art. 1101 Cod civil instituie principiul indivizibilității plății, conform cu care, creditorul nu poate fi silit să primească doar o parte din creanța sa, chiar dacă datoria ar fi divizibilă. Este adevărat că, în temeiul art. 1101 alin. 2 și 3 Cod civil și art. 397 alin.3 Cod procedură civilă, instanța ar putea acorda unul sau mai multe termene pentru executarea hotărârii pronunțate, însă această posibilitate, reprezentând o restrângere a principiului instituit de art. 1101 Cod civil, trebuie utilizată doar cu titlu excepțional, în prezența unor motive întemeiate. Or, în cauză, pârâtul a invocat generic lipsa resurselor necesare achitării debitului, fără să dovedească în niciun mod existența unei situații financiare precare, raportat la care achitarea întregului debit i-ar aduce prejudicii grave.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . SA împotriva pârâtului M. I., care va fi obligat la plata sumei de 8303,08 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/11.02.2013, și a sumei de 2079,38 lei, reprezentând penalități de întârziere. Cererea pârâtului de eșalonare a plății debitului va fi respinsă ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2, având J40/_/2008 și CUI RO24387371, împotriva pârâtului M. I., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 10, ., ., sector 5.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 8303,08 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/11.02.2013, și suma de 2079,38 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului de eșalonare a plății debitului, ca neîntemeiată.
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex./ 09.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7040/2015. Judecătoria... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 7692/2015. Judecătoria... → |
|---|
