Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8106/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8106/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 8106/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8106
Ședința din Camera de Consiliu din data de 9 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta . SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Cauza se judecă fără citarea părților, care nu au solicitat dezbateri orale.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 C. proc. civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de dispozițiile art. 1028 și art. 107 C. proc. civ.
În baza art. 258, rap. la art. 255 C. proc. civ, instanța încuviințează administrarea în această cauză a probei cu înscrisurile deja depuse la dosar, apreciind că această probă este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului.
Instanța constată cercetarea procesului încheiată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.08.2015 sub nr._, reclamanta . a chemat-o în judecată pe pârâta . SRL, pe calea specială a cererii de valoare redusă, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3420,02 lei, cu titlu de contravaloare produse livrate și neachitate, a penalităților de întârziere conform clauzelor contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că obligația de plată a debitoarei s-a născut ca urmare a achiziționării mai multor sortimente de produse alimentare, comercializate de către reclamantă, în diferite cantități. Reclamanta a precizat că debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale, fapt care i-a cauzat un prejudiciu echivalent cu contravaloarea mărfii livrate, conform facturilor fiscale anexate +TVA.
În drept, reclamanta s-a întemeiat pe prevederile art. 1026-1033 C.proc.civ.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare din 12.04.2014 (fil. 5-6), act adițional la contract (fila 7), situație sold client (fila 8), facturi fiscale (fil. 9-12), extras ONCR al . SRL (fil. 13-14) și certificat constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul București al . (fil. 15-19).
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, conform ordinului de plată nr. 167/07.07.2015 (fila 4).
Deși i s-au comunicat în mod legal actele de procedură, pârâta nu a completat formularul de răspuns prevăzut de art. 1030 alin. (3) din C.proc.civ.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.04.2014 între reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâta . SRL, în calitate de client, reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei produse alimentare, în structura și cantitatea comandată, în schimbul plății prețului de către aceasta din urmă, în termen de 30 de zile, termenul de plată urmând a fi trecut și pe factură (fila 5).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, acesta a fost încheiat pentru o durată inițială de 1 an de la data semnării, cu posibilitatea de prelungire în mod tacit, pe noi perioade de 1 an, în cazul nedenunțării acestuia cu minim 30 de zile înainte de data expirării (fila 6).
Conform clauzelor contractuale, clientul, în speță pârâta, s-a obligat să semneze și să ștampileze pentru confirmarea de primire a mărfurilor în baza facturilor emise de reclamantă, în calitate de furnizor, la recepția mărfurilor.
În executarea obligațiilor asumate, reclamanta a emis în sarcina pârâtei următoarele facturi fiscale: factură nr. AI020-_ din 15.04.2014, în valoare de 1325,65 lei, cu plata în numerar în termen de 30 de zile (fila 9); factură nr. AI020-_ din 17.04.2014, în valoare de 1514,71 lei, cu plata în numerar în 35 de zile (fila 10), factură nr. AI020-_ din 22.04.2014, în valoare de 1412.28 lei, cu plata în termen de 30 de zile (fila 11), și factură MCX901349 din 26.05.2014, în valoare negativă de 832,62 lei, reprezentând bonus procentual conform contractului, valoarea totală a debitului fiind de 3420,02 lei.
Deși i s-a comunicat în mod legal acțiunea, pârâta nu a făcut dovada plății contravalorii acestor facturi, în cuantum de 3420,02 lei.
Cu titlu preliminar, instanța arată că, prin raportare la dispozițiile art. 1026 alin. (1)-(3) C.proc.civ., cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de lege pentru a putea fi soluționată în cadrul procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, având în vedere faptul că valoarea pretențiilor reclamantei, fără luarea în considerare a penalităților, este în cuantum de 3420,02 lei, iar cererea acesteia nu se încadrează în nicio categorie de acțiuni exceptate de la această procedură.
Cu privire la capătul principal de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3420,02 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate, instanța arată că este întemeiat având în vedere următoarele:
Potrivit art. 1270 C.civ, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, conform art. 1350 alin. (1) Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
Analizând dispozițiile enunțate, instanța reține că între cele două părți există un contract valabil încheiat, ștampilat și semnat de către acestea, contract guvernat de principiul forței obligatorii prevăzut de dispozițiile art. 1270 C.civ mai sus enunțat.
De asemenea, potrivit clauzelor contractuale, pârâta și-a asumat obligația de plată a contravalorii produselor recepționate la termenul stabilit și trecut pe factură (fila 5).
Raportat la situația de fapt mai sus expusă, instanța reține că pârâta are de achitat suma de 3420,02 lei, fapt probat de către reclamantă prin facturile fiscale depuse și necontestat de către pârâtă. Având în vedere că proba faptului plății revine debitorului, adică pârâtei, instanța, din întreg materialul probator administrat, reține că termenul de plată a fiecărei facturi emise de către reclamantă s-a împlinit, fără ca pârâta să fi făcut dovada efectuării plății.
Pentru toate aceste motive, constatând îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 3420,02 lei cu titlu de contravaloare produse livrate și neachitate.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere urmare a neexecutării obligațiilor de plată izvorâte din contractul încheiat.
În acest sens, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1535 alin. (1) C. civ. potrivit căruia „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu.”
Având în vedere că instanța, cu ocazia analizării primului capăt de cerere, a stabilit că în cauză a existat o neexecutare fără justificare a unei obligații contractuale din partea pârâtei, instanța urmează a face referire în cadrul prezentei analize doar la scadența obligației și cuantumul penalităților.
Expresie a libertății contractuale, părțile au evaluat anticipat valoarea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor de plată la termenul stipulat, conform art. 1538 C.civ. privind clauza penală. Astfel, potrivit dispozițiilor contractuale (fila 10), pentru neplata facturilor scadente se percepe o penalizare de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere după scadență pentru o primă perioadă egală cu jumătate din termenul de plată, iar peste această perioadă 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea rămasă de plată, fără a fi necesară vreo notificare.
Potrivit contractului încheiat între părți (fila 5), obligația pârâtei a devenit scadentă la împlinirea termenului de plată menționat pe facturile emise de către reclamantă. Astfel, instanța constată că factura nr. AI020-_ din 15.04.2014, în valoare de 1325,65 lei, cu termen de plată de 30 de zile, a devenit scadentă la 15.05.2014 (fila 9), factura nr. AI020-_ din 17.04.2014, în valoare de 1514,71 lei, cu termen de plată de 35 de zile, a devenit scadentă la 22.05.2015 (fila 10), iar factura nr. AI020-_ din 22.04.2014, în valoare de 1412,28 lei, cu termen de plată de 30 de zile, a devenit scadentă la data de 22.05.2014 (fila 11).
La data de 26.05.2014, reclamanta a emis factura nr. MCX901349 reprezentând bonus procentual contractual, în cuantum de 832,62 lei, sumă care, în lipsa unui acord al părților, potrivit art. 1506 alin. (2) rap. la art. 1509 alin. (1) lit. d) C.civ., s-a imputat din valoarea de 1325,65 lei, aferentă facturii nr. AI020-_ din 15.04.2014, scadentă la 15.05.2014. Așadar, de la data imputării, respectiv 26.05.2014, rezultă un rest de plată în cuantum de 493,03 lei, aferent facturii în discuție.
Luând în considerare valoarea și scadența fiecărei facturi, cuantumul penalităților convenit de părți și momentul de la care acestea curg, dar și faptul că la data de 26.05.2014, cuantumul restant al facturii nr. AI020-_ din 15.04.2014 este de 493,03 lei, instanța reține că valoarea penalităților datorate de pârâtă la data de 15.05.2015 este de 2408,11 lei, calculată după următoarea formulă: 1325,65 lei X 0,1% X 10 zile + 493,03 lei X 0,1% X 5 zile + 493,03 lei X 0,2% X 350 zile + 1514,71 lei X 0,1% X 18 zile + 1514,71 lei X 0,2% X 340 zile + 1412,28 lei X 0,1% X 15 zile + 1412,28 lei X 0,2% X 343 zile.
Pentru toate aceste motive, instanța constantă întemeiate pretențiile reclamantei și sub acest aspect, și, în consecință, va obliga pârâta să achite reclamantei penalități de întârziere în cuantum 2408,11 lei, calculate până la data de 15.05.2015 și penalitățile de 0,2 % pe zi calculate în continuare, prin raportare la contravaloarea produselor livrate și neachitate, de la data 16.05.2015 până la achitarea acestei contravalori.
În temeiul art. 1032 alin. (1) rap. la art. 453 alin. (1) C.pr.civ, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de către reclamantă, conform ordinului de plată nr. 167/07.07.2015 (fila 4).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., J40/_/1993, CUI RO_, cu sediul procesual ales în București, .. 27, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . SRL, J_, CUI_, cu sediul social în București, Calea Rahovei, nr. 286, ., ., sector 5.
Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 3420,02 lei cu titlu de contravaloare produse livrate și neachitate, suma de 2408,11 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 15.05.2015 inclusiv și penalitățile de 0,2% pe zi calculate în continuare, prin raportare la contravaloarea produselor livrate și neachitate, de la data de 16.05.2015 până la achitarea acestei contravalori.
Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 8138/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 8065/2015. Judecătoria... → |
|---|
