Contestaţie la executare. Sentința nr. 5308/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5308/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5308/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ Sentința civilă nr. 5308/2015
Ședința publică din 09 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - D. C. G.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea D. I. M. și pe intimata C. P. Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile privind fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, încheierea de ședință de la acel termen fiind parte componentă din prezenta hotărâre, când instanța apreciind că mai are nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.07.2015 și ulterior la data de 09.07.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 08.04.2015 sub nr._ contestatoarea D. I. M. a formulat în contradictoriu cu intimata C. prin Directia Regionala de Drumuri di Poduri Bucuresti contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
-suspendarea provizorie a executării silite in cauza dosarului nr. 3999/T/2014 B.E.J.A T. G. si M. I.,pana la soluționarea cererii de suspendare formulate in cauza (contestatie la executare)
-suspendarea executării silite in dosarul de executare nr.3999/T/2014 B. T. G. si M. I. pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestatii la executare;
-anularea încheierii de incuvintare a executării silite din data de 13.10.2014;
-anularea încheierii nr. 3999/25.03.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silita si limitarea cheltuielilor de executare stabilite prin aceasta;
-anularea tuturor actelor de executare initiate împotriva sa în dosarul de executare nr. 3999/T/2014.
Contestatoarea a solicitat suspendarea provizorie a executării silite, arătând că aceasta îi produce grave prejudicii. A menționat contestatoarea că s-a dispus înființarea popririi asupra contului pe care il deține la Garantibank deși adresa de poprire către banca, emisa de către executor este pe numele de lonescu-B. si nu D., numele său. A mai menționat contestatoarea că respectivul cont este unul de debit si astfel că ratele pe care le achită in acest cont vor fi poprite fara nicio justificare.
Contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a încheierii de incuviintare a executarii silite din data de 13.10.2014 emise de Judecatoria Sector 3 si a încheierii nr. 3999/25.03.2015 emise de B. și a tuturor actelor de executare începute in baza acestei încheieri, arătând că atat încheierea de încuviințare a executării silite, precum si toate actele de executare, au fost emise pe numele de I.-B., ea schimbându-și numele prin căsătorie inca din noiembrie 2012 in D.. Contestatoarea a solicitat instanței să aibă în vedere disp. art.663 alin.3 coroborate cu disp. art.656 alin. lit.d C.Pr.Civ, precum și disp. art.656 alin.2 C.Pr.Civ.,
În fapt, contestatoarea a arătat că la data de 14.11.2011 a la data de 14.11.2011 a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției nr._/14.11.2011 prin care a fost sanctionata pentru circularea fara rovinietă pe drumurile publice in data de 21.05.2011. A menționat contestatoarea ca a achitat contravaloarea amenzii in cuantum de 250 lei la data de 13.02.2013, la data achitarii impozitului pe clădiri și auto aferent.
Contestatoarea a învederat faptul ca din neglijenta nu a achitat si contravaloarea taxei de despăgubire, abrogata in prezent prin art. I pct. 2 din Legea nr.144/ 23.07.2012, fiind încunoștințată de acest aspect numai prin instiintarea privind masura poprii, receptionata de ea in data de 01.04.2015, prin același înscris fiind informata ca este obligata, prin încheierea nr. 3999/25.03.2015, emisa de alelasi B. din cadrul dosarului de executare silita si la plata cheltuielilor de executare in cuantum de 444,83 lei, cheltuieli care sunt disproporționate fata de cuantumul debitului.
În ceea ce privește achitarea debitului principal in cuantum de 28 euro, contestatoarea a arătat că nu a fost pusa in întârziere, asa cum prevede art. 1.522 C.civ. și a solicitat scutirea sa de la plata cheltuielilor de executare. În subsidiar, contestatoarea a solicitat cenzurarea cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește debitul, respectiv taxa de despăgubire in cuantum de 28 de euro, contestatoarea a arătat că potrivit art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 tarifele de despăgubiri prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobata prin Legea 424/2002,cu modificările si completările ulterioare se anuleaza. A mai arătat contestatoarea că potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, astfel ca Legea nr. 144/2012 care a abrogat art. 8 alin 3 si 31 din OG 15/2002, este o lege in materie contravenționala care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel ca ea se aplica si retroactiv si contravenției savarsite de debitor, chiar daca aceasta fapta a fost savarsita inainte de . legii mentionate. Totodată contestatoarea a arătat că potrivit art. 20 alin 1 din Constitutia României, dispozițiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celalalte tratate la care Romania este parte, astfel ca art. II din Legea nr. 144 din 23.07.2012, care distinge interventia anularii obligațiilor de plata a despăgubirilor in funcție de contestarea sau necontestarea in instanta a proceselor-verbale pana la . respectivei legi, introduce un tratament diferit bazat pe criteriul contestării sau necontestații proceselor verbale intro anumita perioada, o astfel de masura nefiind justificata in niciun fel de motive obiective. Contestatoarea a apreciat ca fiind discriminatoriu să fie obligata la plata acestei despăgubiri atata timp cat ea a fost aborgata inca din anul 2012, mai cu seama ca nu a fost somata inainte de C. ci doar direct prin intermediul executorului judecătoresc, fiind obliga
Pentru considerentele învederate anterior contestatoarea a solicitat instanței admiterea contestației la executare si, pe cale de consecința, sa dispună:
-suspendarea provizorie a executării silite în cauza dosarului nr. 3999/T/2014 B.E.J.A T. G. si M. I., pana la soluționarea cererii de suspendare formulate in cauza;
-suspendarea executării silite in dosarul de executare nr.3999/T72014 B. T. G. si M. I. pana la soluționarea irevocabila a contestației la executare;
-anularea încheierii de incuvintare a executării silite din data de 13.10.2014;
-anularea încheierii nr.3999/2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită și limitarea acestor cheltuieli;
-anularea tuturor actelor de executare inițiate împotriva sa în dosarul de executare nr.3999/T/2014.
În drept au fost invocate disp. art.663 alin.3, art.656 alin.1 lit.d, art.669 alin.4, art.711, art.714 alin.2 C.Pr.Civ, disp. Lg. nr.144/2012, art.15 alin.2 și art.20 alin.2 din Constituția României.
Contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 4-20).
Intimata a depus la dosar la data de 19.05.2015 întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat:
-admiterea excepției inadmisibilității în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu;
-respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondate;
-respingerea contestației la executare ca nelegale și netemeinice;
-menținerea tuturor actelor și formelor de executare și continuarea executării silite.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii intimata a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că în speță executarea s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, astfel încât motivele invocate de contestatoare reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv calea plângerii contravenționale. În acest sens, intimata a solicitat instanței să facă aplicarea disp. art.712 C.Pr.Civ.
Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondate, arătând că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizoriu întrucât nu este vorbe despre un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, nefiind creată nicio pagubă iminentă care nu se poate repara. A arătat intimata totodată că de la data comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv 26.11.2011 și până la data încuviințării executării silite contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilite prin titlu executoriu deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat faptul că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 21.05.2011 vehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând contestatoarei, a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta săvârșită de către contestatoare a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională.
In ceea ce privește comunicarea procesul verbal de constatare a contravenției, intimata a arătat că aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, in termenul legal de o luna de la data aplicării sancțiunii. A menționat intimata că, în acest sens devin incidente disp. art.37 din OG nr.2/2001. Intimata a solicitat instanței să constate faptul că a dat dovadă nu numai de bună credință dar și de indulgență în toată această perioadă de aproape 3 ani, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și exercite de bună voie obligația stabilită prin titlu executoriu. A precizat intimata că instanța a încuviințat executarea silită, a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză, apreciind astfel că titlul executoriu este valabil.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare, intimata a arătat că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr.2561/2012.
Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la prevederile Lg. nr.144/2012, intimata a arătat că acestea sunt nefondate, modificările aduse Lg. OG nr.15/2002 de către Lg. nr.144/2012 aplicându-se de la data intrării în vigoare a legii, deci pentru fapte contravenționale săvârșite după acea dată, prevederile art.8 alin.3, 3 ind.1 și 6 fiind abrogate ulterior săvârșirii contravenției. A precizat intimata că norma instituită de art. II din Lg. nr.144/2012 a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care a contestat în instanță procesele verbale de sancționare. Totodată intimata a precizat că începând cu data comunicării procesului verbal în cauză, respectiv cu data de 26.11.2011 contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu disp. OG nr.2/2001, or contestatoarea nu a apelat la această cale procesuală.
Intimata a mai arătat că decizia nr.228/2007 a cUrții Constituționale referitoare la prevederile art.12 alin.1 din OG nr.2/2001 nu este aplicabilă în speță întrucât Lg. nr.144/2012 nu discriminează fapte de a circula fără rovinietă valabilă ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
In drept au fost invocate disp. art. 205-208 Noul Cod proc. civ. precum si cele care se regăsesc in cuprinsul întâmpinării.
Intimata a anexat întâmpinării, în copie, înscrisuri (filele 62-63).
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
P. încheierea de la termenul din 15.04.2015 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a executării silite.
La solicitarea instanței au fost comunicate actele efectuate în dosarul de executare nr.3999/T/2014 aflat pe rolul B. T. G. și M. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.11.2011, contestatoarea a fost sancționata cu o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru că la data de 21.05.2011 vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, conform art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.
Totodată, prin înștiințarea de plată aferentă procesului-verbal mai sus menționat s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a plăti către intimata C. – DRDP București tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Procesul-verbal mai sus menționat împreună cu înștiințarea de plată au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 26.11.2011, la domiciliul contestatoarei din Bucuresti, ..4, ., . primit sub semnătură de aceasta, astfel cum rezultă din dovada de la fila 41, devenind astfel titlu executoriu, conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
Întrucât contestatoarea nu a achitat în mod voluntar tariful de despăgubire mai sus menționat, intimata creditoare C. – DRDP București s-a adresat la data de 19.09.2014 către B. T. G. cu o cerere de executare silită, iar prin încheierea din data de 25.09.2014, executorul judecătoresc a dispus formarea dosarului de executare nr. 3999/2014.
P. încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 13 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
P. încheierea din data de 25.03.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 444,83 lei și s-a emis adresa de infiintare a popririi pe conturile contestatoarei detinute la Garantibank, aceasta fiind instiintata despre masura dispusa la data de 01.04.2015.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul execuțional sus-menționat, în ceea ce privește motivele indicate de contestator, instanța arată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, cu privire la cererea de anulare a incheierii de incuviintare a executarii silite din 13.10.2014 emisa de Judecatoria sectorului 5 si a Incheierii nr.3999/25.03.2015 emisa de B., precum si tuturor actelor de executare incepute in baza acestor incheierii ca urmare a faptului ca numele sau a fost mentionat gresit, ca fiind I.-B., in loc de D. instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 656 C.p.c., amânarea, suspendarea și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare, precum și alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:
a) denumirea și sediul organului de executare;
b) data și locul întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare;
c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;
d) numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul creditorului și ale debitorului;
e) procedura de executare care face obiectul încheierii;
f) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;
g) motivele în fapt și în drept care au determinat darea încheierii;
h) dispoziția luată de executor;
i) calea și termenul de atac al încheierii;
j) semnătura și ștampila executorului judecătoresc.
(2) Mențiunile de la alin. (1) lit. a)-h) și j) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Din interpretarea acestor dispozitii legale in care legiuitorul prevedere mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda incheierile executorului judecatoresc, instanta retine in primul rand ca sanctiunea nulitatii intervine doar pentru lipsa din incheieri a mentiunii privind numele si domiciliul creditorului, iar nu si pentru mentionarea lor eronata. Aceste dispozitii legale au caracter imperativ, astfel ca sancțiunea nulității procesului verbal trebuie supusă unei interpretări stricte și nedreogatorii și nu trebuie să nu se extindă reglementarea în discuție la alte situații de fapt presupus asemănătoare.
In plus, chiar daca s-ar considera ca este vorba despre o nulitate expresa, in cazul careia vatamarea este prezumata de legiuitor, nulitatea nu opereaza daca vatamarea poate fi inlaturara fara anularea incheierii. In cauza, de vreme ce celelate date de identificare ale contestatoarei, respectiv, prenume, CNP si domiciliu, au fost mentionate corect, ceea ce a permis ca aceasta sa ia cunostinta de toate actele de executare, vatamarea a fost inlaturata. In concret a fost vorba despre o simpla eroare materiala care, in temeiul disp. art. 720 alin.1 C.p.c. urmeaza a fi indreptata in sensul ca instanta va dispune indreaptarea acteleor de executare efectuate in dosarul nr. nr._/ 2014 al B. T. G. si M. I. cu privire la numele debitoarei care este D. I. Madeline si nu B. I. I. Madeline.
În ce privește susținerile contestatorului legate de dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, instanța reține că acestea nu sunt aplicabile în cazul de față.
Norma legală mai sus citată prevede că „tarifele de despăgubire prev. de OG nr. 15/2002 (…) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează”.
Având în vedere că contestatoarea nu a contestat în instanță pe calea plângerii contravenționale procesul-verbal de constatare a contravenției_/14.11.2011, tariful de despăgubire de 28 euro prevăzut de acesta nu a fost anulat în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012, fiind în continuare datorat.
Astfel, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile art. II din lege au, într-adevăr, caracter retroactiv. În urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, aplicabil însă numai acelor contravenienți care au contestat procesele-verbale în instanță, ceea ce nu este însă și cazul contestatorului din prezenta cauză.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de contestatoare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, instanța constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, fapt ce a fost retinut si de Curtea Constituionala prin decizia nr.112/2014.
În al doilea rând, instanța reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în situația existenței unei succesiuni de legi în timp, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta, în virtutea principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile prev. de art. 15 alin. 2 Constituție.
Pentru a hotărî astfel, instanța apreciază că tariful de despăgubire prev. de art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 (în prezent abrogat), nu are caracterul unei sancțiuni contravenționale, ci a unei despăgubiri conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevede că prin actele normative care stabilesc contravenții se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor și art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Obligarea contestatoarei la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat intimatei C. în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. P. Decizia nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prev. art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, Curtea Constituțională a statuat foarte clar că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Aceleași concluzii au fost reluate și în cuprinsul Deciziei nr. 165/2015 pronunțată de Curtea Constituțională, astfel încât susținerile contestatorului că Decizia nr. 57/2012 nu mai este aplicabilă după apariția Legii nr. 144/2012 sunt contrazise chiar de jurisprudența recentă a Curții Constituționale.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că potrivit art. 669 alin. 1-4 coroborat cu art. 451 alin. 1 și 2 C., cheltuielile de executare trebuie să fie necesare și să fie justificate, în condițiile legii.
În speță, instanța reține că prin încheierea din data de 25.03.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 444,83 lei, fiind compuse din taxe judiciare de timbru(20 de lei), cheltuieli executare(409,54 de lei) si onorariu executor judecatoresc(15,29 de lei).
Contestatoarea critica cuantumul cheltuielilor de executare, insa acestea nu sunt apreciate de instanta nerezonabile in raport de activitatile pentru care au fost stabilite aceste cheltuieli, respectiv, plata taxelor postale, redactarea adreselor efectuate in dosarul de executare, inregistrarea electronica si arhivarea dosarului, achizitionarea de plicuri pentru procedura noua, fotocopierea documentelor din dosar, plata taxei la evidenta populatiei. Valoarea acestora este aceeasi indiferent de cuantumul creantei executate silit si nu a fost stabilita in mod arbitrar, ci in baza hotararii UNEJ 2146/2013.
Ca atare, apreciind ca au fost necesare executarii silite si justificate de munca desfasurata in dosarul de executare, instanta apreciaza ca nu se impune cenzurarea cheltuielilor de executare.
Cat privieste sustinerea petentei potrivit carora nu ar datora aceste cheltuieli, nefiind pusa in intarziere cu privire la plata tarifului de despagubire, instanta retine ca aceasta formalitate nu era necesara intrucat, dupa cum s-a retinut mai sus, despagubirile au scopul de a repara prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite de a circula fara a detine rovinieta valabila, iar potrivit art. 1522 C.civ. debitorul se afla de drept in intarziere cand obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale.
De asemenea, cu privire la cererea de scutire de la plata cheltuielilor de executare, instanta retine ca nu are un temei legal. Cu toate acestea, daca debitoarea si-ar fi executat voluntar obligatiile de indata ce a fost instiintata despre executarea silita, in temeiul disp. art. 669 alin.2 C.p.c. nu ar fi fost tinuta sa suporte decat cheltuielile pentru actele de executare efectiv indeplinite si onorariul executorului judecatoresc, proportional cu activitatea depusa de acestia.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite apare ca rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respins ca atare.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, conform art. 9 C., instanța va lua act că intimata nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte contestatia la executare formulată de contestatoarea D. I. M., domiciliată în sector 5, București, .. 4, ., . cu intimata C. P. Directia Regionala De Drumuri Si Poduri Bucuresti, CUI_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Indreapta actele de executare efectuate in dosarul nr. nr._/ 2014 al B. T. G. si M. I. cu privire la numele debitoarei care este D. I. Madeline si nu B. I. I. Madeline.
Respinge contestatia la executare pentru celelalte motive ca neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect.
Cu apel, in 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Sectorului 5.
La ramanerea definitiva, hotararea se va comunica si executorului judecatoresc.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8195/2015. Judecătoria SECTORUL... | Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 8138/2015.... → |
|---|
