Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1312/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1312/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1312/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1312
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 13.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta Regia Autonomă de Transport București, pe pârâta . și pe intervenientul R. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 10.02.2014, când instanța, apreciind că mai are nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C., a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 04.11.2014, sub nr._, reclamanta Regia Autonomă de Transport București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . și cu citarea intervenientului R. M., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 218,18 lei, reprezentând debit principal și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 10.11.2011, în jurul orelor 09:00, numitul R. M. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ asigurat pentru răspundere civilă auto obligatorie la C. A. SA, iar pe Șoseaua Alexandriei nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către stânga și a intrat în coliziune cu vagonul de tramvai nr. 176, cu nr. de circulație B-_, aparținând R.A.T.B.-R.A., condus de S. I., care circula în aceeași direcție de mers. După producerea accidentului, asupra conducătorului de tramvai, s-a încercat o agresare fizică din partea numitului R. M., în urma căruia conducătorul de tramvai a făcut un atac de panică, conform notei informative.
În urma acestui accident rutier, circulația a 6 tramvaie, proprietatea RA.T.B., a fost întreruptă, conform declarațiilor conducătorilor de tramvaie implicate în blocare și a foilor de parcurs.
Din situația de fapt prezentată, R.A.T.B. - R.A. a suferit un prejudiciu total în cuantum de 218,18 lei, reprezentând contravaloarea pierderilor la încasări (venit nerealizat), conform notei de calcul, întocmită de Serviciul Contabilitate, care se impune a fi recuperat de la societatea asigurătoare. Culpa în producerea accidentului rutier revine în exclusivitate numitului R. M., așa cum rezultă din procesul verbal . nr._/10.11.2011 emis de Brigada Rutieră.
Deoarece autoturismul implicat în accident, era asigurat la . a formulat o cerere de despăgubire cu nr. de intrare_/11.09.2014, pârâta având obligația să efectueze plata către partea prejudiciată, in temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995, în momentul în care a intrat în posesia tuturor actelor justificative.
Invocând disp. art. 1357 alin. (1) din Codul civil, reclamanta a arătat că nu poate menține stările de avarie până la remedierea lor de către terți, această așteptare având drept consecință atât lezarea interesului public prin disfuncționalitatea serviciilor regulate de transport public de călători, cât și un prejudiciu cauzat regiei ca urmare a imobilizării mijloacelor de transport în comun; în acest sens calculul prejudiciului (pierderile de încasări) produs acesteia ca urmare a lipsei de folosință a vehiculelor din parcul R.A.T.B. R.A. se efectuează în funcție de factorul timp. Prin urmare, regia este obligată să remedieze operativ avariile provocate vehiculelor din parcul propriu pentru a asigura în bune condiții circulația mijloacelor de transport în comun. Pierderile la încasări reprezintă veniturile nerealizate prin lipsa de folosință a vehiculelor de transport în comun ca urmare a blocării circulației produsă din diferite motive de către terți
Calculul pierderilor la încasări se efectuează prin înmulțirea numărului de vehicule blocate cu tariful orar pentru lipsa de folosință a vehiculului (timpul de imobilizare al acestuia) și cu durata blocării.
Tariful orar pentru lipsa de folosință a vehiculului (timpul de imobilizare) din dotarea regiei implicat în evenimente de circulație în care vina aparține terților, a fost stabilită la 124 lei pe oră, conform calculului timpului de imobilizare (nefolosință) al autovehiculelor din parcul R.A.T.B în funcție de venituri, parcul circulant mediu și numărul de ore/vehicul realizate la transportul public de persoane (anexa 18), valoare care se aplică începând cu data de 01.01.2010.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și anume: fapta ilicită (constă în fapta intervenientului forțat de a întrerupe circulația din cauza producerii accidentului rutier, fapt ce a generat blocarea circulației unui nr. de 6 tramvaie), vinovăția (în forma culpei, rezultată din procesul verbal . nr._ emis de Brigada Rutieră), prejudiciul (dovedit cu nota de calcul), legătura de cauzalitate (rezultă din faptul că prejudiciul suferit de R.A.T.B.-R.A. a avut loc datorită faptei ilicite săvârșite cu vinovăție sub forma culpei de către intervenientul forțat, coroborat cu actele aflate la dosar), reclamanta a apreciat că se impune ca pârâta să fie obligată la plata daunelor menționate anterior.
Pentru a stinge litigiul pe cale amiabilă, a notificat societatea pârâtă prin adresa nr:_/HB/12.09.2014 asupra prejudiciului datorat, însă aceasta nu a comunicat niciun punct de vedere și nici nu a achitat prejudiciul.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 218,18 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
În drept, au fost invocate disp. art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385 alin. (1) și alin. (3) Cod Civil, art. 113 pct. 9, art. 453 Cod pr. civ., Legea 136/1995, Ordinul CSA 5/2010.
În temeiul art. 411 alin 2 Cod procedura civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 08.12.2014, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, respingerea pretențiilor referitoare la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că, la data de 10.11.2011, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate motocicleta înmatriculată sub nr. B-G6-EEC și auto înmatriculat sub nr. B-_, în urma acestui eveniment deschizându-se dosarul de daună RA 5327 B 14. În cadrul cererii formulate, reclamanta susține că societatea pârâtă trebuie să achite suma în cuantum de 215,61 lei ca urmare a faptului că "s-au efectuat cercetări la fața locului, astfel că circulația tramvaielor, în zona, a fost întreruptă aproximativ 35 min".
Astfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se menționează motivele pentru care a fost necesară oprirea circulației și implicit blocarea liniei de tramvai, toate acestea conducând la prezența unui eveniment care nu putea fi prevăzut și nici împiedicat, prezența organelor de cercetare penală având la bază îndeplinirea unor obligații și rigori procedurale. Practic, la fața locului s-au prezentat agenți de la poliția rutieră care au fost nevoiți să efectueze cercetări și măsurători, intervenind astfel forța majoră, culpa societății pârâte în acoperirea pagubelor neputând fi reținută cu atât mai mult cu cât s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind vorba despre o autoaccidentare.
Având în vedere toate aspectele menționate, eventualele pierderi înregistrate de R. nu ar putea fi opozabile societății pârâte, cu atât mai mult cu cât nu există absolut nicio dovadă în sensul că imobilizarea mijloacelor de transport a durat 6 ore și că principala cauză a fost accidentul rutier din data de 10.11.2011.
Totodată, s-a mai arătat că ordinul CSA nr. 5/2010, ordin care se aplică la data producerii evenimentului, statuează cazurile în care asigurătorul RCA este obligat/nu la plata despăgubirilor. Conform art. 50 alin.3, asigurătorul RCA acoperă cuantumul pagubei la vehicule, fără a se face vreo mențiune cu referire la acoperirea costurilor aferente imobilizării mijloacelor de transport în comun.
Pe cale de consecință, organele competente au oprit circulația pentru a efectua verificări, producând astfel un prejudiciu, potrivit afirmațiilor reclamantei, de 218,18 lei, cu titlu de venit nerealizat de tramvaie în perioada blocării, fără însă să existe vreun temei juridic în susținerea acestei solicitări. Reclamanta invocă, sub formă generică, prevederile Lg. nr. 136/1995, fără a se indica în concret vreun articol în baza căruia se solicită venitul nerealizat.
De asemenea, arătând că în România nu există nicio obligație a asigurătorului de tip RCA de a suporta și de a achita astfel de sume cu titlu de despăgubiri, fapt pentru care pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata penalităților, pârâta a solicitat respingerea acestuia, având în vedere că nu a fost formulată absolut nicio cerere de despăgubire.
În principal, așa cum s-a precizat, reclamanta a înțeles să cheme în judecată societatea pârâtă, fără a înainta vreo cerere de despăgubire, motiv pentru care . nu a avut cunoștință de existența unor pretenții pecuniare din partea R.. Având în vedere lipsa acestui document, pârâta a fost în imposibilitate de a solicita documente sau de a formula eventuale obiecțiuni.
S-a mai arătat totodată, că penalitățile au fost solicitate de la data de 25.03.2013, fără a face dovada comunicării cererii de despăgubire, motiv pentru care pârâta a înțeles să solicite respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat. În subsidiar, s-a solicitat a se constat netemeinicia capătului principal de cerere, fapt ce atrage în mod colateral și netemeinica capătului accesoriu și respingerea acestuia în totalitate.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, s-a solicitat de asemenea, respingerea acestuia, avându-se în vedere că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. În speță, pârâta a apreciat că acea culpă procesuală îi aparține reclamantei care a generat acest litigiu.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, alături de respingerea capetelor de cerere referitoare la penalități și cheltuieli de judecată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 1029 alin. 4 C. și urm., Lg nr. 136/1995 și Ordinul CSA 5/2010.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la instanță la data de 05.01.2015, reclamanta a învederat că pârâta se află într-o eroare totală în ceea ce privește atât prejudiciul solicitat, cât și situația de fapt, precizând totodată că prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat penalități de întârziere.
Astfel, reclamanta a solicitat a se constata că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, și anume: fapta ilicită constă în fapta intervenientului forțat de a întrerupe circulația ca urmare a accidentului rutier provocat de acesta; vinovăția îmbracă forma culpei și rezultă din procesul verbal . nr._ emis de Brigada Rutieră; legătura de cauzalitate rezultă din faptul că, prejudiciul suferit de R. a avut loc datorită accidentului rutier provocat de intervenientul forțat, coroborat cu actele aflate la dosar; prejudiciu ce va fi dovedit cu nota de calcul.
Pierderile la încasări reprezintă veniturile nerealizate prin lipsa de folosință a vehiculelor de transport în comun ca urmare a blocării circulației produsă din diferite motive de către terți.
Calculul pierderilor la încasări se efectuează prin înmulțirea numărului de vehicule blocate cu tariful orar pentru lipsa de folosință a vehiculului (timpul de imobilizare al acestuia) și cu durata blocării. Modul de calcul al acestor pierderi la încasări se regăsește în nota de calcul. Tariful orar pentru lipsa de folosință a vehiculelor (timpul de imobilizare) din dotarea regiei implicat în evenimente de circulație în care vina aparține terților, a fost stabilită la 124 lei pe ora potrivit notei de calcul și înscrisurilor anexate. Totodată, în conformitate cu principiile răspunderii civile delictuale, în situația unui prejudiciu născut în condițiile art.1349 alin 1 si art. 1357 Cod civil, acesta trebuie reparat integral, ceea ce presupune ca autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar si beneficiul nerealizat ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Referitor la susținerile pârâtei privind inexistența unui temei legal al acoperirii costurilor aferente imobilizării mijloacelor de transport în comun, s-a învederat că recuperarea contravalorii lipsei de folosința a vehiculelor regiei implicate în evenimente de circulație în care vina aparține terților asigurați este prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. c și art. 45 alin. 1 pct. 1 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În consecință, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 218,18 lei, reprezentând prejudiciu și a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 411 alin. 2 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus, în copie: notă informativă, rapoarte blocare, foi de parcurs, proces-verbal . nr._/10.11.2011 emis de DGPMB-Brigada Rutieră, cererea de despăgubire adresată de reclamantă pârâtei, somația adresată de reclamantă pârâtei, certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București privind-o pe reclamantă, hotărârea nr. 17/12.06.2014 a R.; referat cu privire la timpul de imobilizare (nefolosință) al autovehiculelor din parcul R., calculul timpului de imobiliare (nefolosință) al autovehiculelor din parcul R., în funcție de veniturile, parcul circulant mediu și numărul de ore/vehicul la transportul public de persoane în perioada ianuarie – septembrie 2009.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ emis de DGPMB – Brigada Rutieră la data de 10.11.2011, intervenientul R. M. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului verbal s-a reținut că, la data de 10.11.2011, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către stânga, intrând în coliziune cu tramvaiul B02489 condus de S. I. în aceeași direcție de mers.
În urma accidentului, a fost întreruptă circulația a 6 tramvaie proprietatea R., astfel cum rezultă din coroborarea următoarele înscrisuri aflate la dosar: declarațiile conducătorilor de tramvaie imobilizate în trafic, rapoartele de blocare și foile de parcurs.
La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat pentru răspundere civilă la societatea pârâtă.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie”.
Potrivit art. 1357 alin. 1 C. civ., „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Din prevederile legale anterior citate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, fie că este vorba despre intenție, fie că este vorba despre culpă.
În cauză, instanța constată că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a intervenientului pentru fapta proprie.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție mai sus menționat se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrară, iar pârâtul nu a contestat acest act, conform disp. art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, instanța va reține ca fiind dovedite atât fapta ilicită a pârâtului, descrisă în procesul-verbal, cât și vinovăția acesteia în producerea accidentului, sub forma culpei.
Instanța mai reține că potrivit notei de calcul întocmite de reclamantă, prejudiciul cauzat acesteia prin fapta ilicită săvârșită de intervenient este în cuantum de 218,17 lei (iar nu de 218,18 lei cum s-a menționat în cererea de chemare în judecată) reprezentând venitul nerealizat în perioada în care a fost blocată circulația celor șase tramvaie ale sale.
Între fapta ilicită și prejudiciu există o legătură de cauzalitate directă astfel cum rezultă din probatoriul administrat. Nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia oprirea circulației vehiculelor R. ar fi fost cauzată de către prezența organelor de cercetare penală care îndeplineau unele obligații și rigori procedurale, deoarece prezența organelor de cercetare a fost determinată de producerea accidentului rutier de către intervenientul forțat. Mai mult, conform notei informative de la fila 10 a dosarului, șoferul tramvaiului implicat în accident a suferit un atac de panică, necesitând intervenția unui echipaj SMURD.
În ceea ce privește apărarea pârâtei conform căreia nu există un temei legal în baza căruia să fie obligată la plata despăgubirii constând în contravaloarea lipsei de folosință a vehiculelor, instanța o consideră neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 lit. c din Normele prevăzute în anexa la Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat. Imobilizarea tramvaiului implicat în accident a condus la blocarea circulației a încă 5 tramvaie ale reclamantei, cauzând acesteia pierderi prin neutilizarea vehiculelor respective. Prin urmare, pârâta are obligația de a o despăgubi pe reclamantă.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite în parte acțiunea și o va obliga pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 218,17 lei reprezentând despăgubiri.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C. proc. civ., pârâta va fi obligată să-i plătească reclamantei și suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport București, cu sediul în București, .. 1, sector 1, J_, CUI RO_, cont bancar RO 50 BRDE 410 SV_ – BRD Agenția Ș. V., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, . și 6, Centrul de Afaceri Sibiu, J_, CUI_, și cu intervenientul R. M., domiciliat în ., ., jud. Ilfov, CNP_.
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 218,17 lei reprezentând despăgubiri și suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1228/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1208/2015. Judecătoria... → |
|---|
