Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8533/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8533/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 8533/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8533
Ședința din camera de consiliu din data de 20.11 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. V. S.
GREFIER: A. T.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R.&R. SA, în contradictoriu cu pârâtul M. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, părțile au lipsit.
Cauza se soluționează fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., instanța constată competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București de a soluționa cauza, prin raportare la prevederile art. 1027 coroborat cu art. 107 alin. 1 și art. 94 pct. 1 lit. j C.pr.civ..
Instanța constată că pârâtul nu a depus întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, conform art. 258 și art. 255 raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, constată că proba cu înscrisuri propusă de reclamantă este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei, astfel că o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 25.09.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, reclamanta ..A, în contradictoriu cu pârâtul M. M., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 355,61 lei, reprezentând debit principal, a sumei de 150 lei, reprezentând justa despăgubire pentru taxa de activare serviciu Digi Mobil Complet 2 și taxa de utilizare rețea/internet, precum și obligarea pârâtului la plata contravalorii dobânzii contractuale în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 29.07.2014, a încheiat cu pârâtul contractul de furnizare servicii nr._ și un act adițional la acest contract, în baza cărora părțile au convenit ca reclamanta să-i furnizeze pârâtului servicii de telecomunicații, cu obligația corelativă a acestuia de plată a tarifelor aferente la termenul scadent, în caz contrar, urmând a achita contravaloarea penalităților de întârziere.
Reclamanta a mai arătat că a prestat serviciile asumate prin contract și a emis în acest sens următoarele facturi fiscale: nr._/06.06.2014, nr._/07.07.2014, nr._/19.08.2014 și nr._/06.04.2015. Cu toate acestea, pârâtul nu și-a respectat obligația corelativă de a achita contravaloarea abonamentelor și a tarifelo,r conform clauzelor contractuale.
De asemenea, reclamanta a învederat că pentru neplata la termenul scadent a debitului principal pârâtul datorează penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei factuate, până la data achitării integrale a sumei restante, conform art. 3.6 din contract.
Totodată, reclamanta a arătat că pârâtul a încheiat contractul pe o durată minimă inițială de 24 de luni, motiv pentru care acesta îi datorează cu tilu de justă despăgubire suma de 150 lei reprezentând contravaloarea taxei de activare a serviciului de telefonie mobilă/Pachet Digi Mobil Complet 2 la care se adaugă contravaloarea taxei de utilizare rețea/internet, conform dispozițiilor art.3 și 5.5.2 din contractul încheiat între părți
Reclamata a mai precizat că toate sumele datorate de către pârât reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, fiind asumate de către acesta.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 - 1032 C.pr.civ..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr._ (f. 3), conform prevederilor art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G nr. 80/2013.
Pârâtului i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă acesta nu a formulat întâmpinare în cauză
Sub aspectul probatoriului, conform art. 258 și art. 255 raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, considerând că aceasta este legală admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei.
Analizând ansamblul materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 29.07.2014 între reclamantă, în calitate de prestator, și pârât, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de furnizare servicii nr._ (filele 15-16), înscris sub semnătură privată. Obiectul contractului constă în prestarea de către reclamantă a serviciilor de telecomunicații pe o durată minimă de 24 de luni, cu obligația corelativă a pârâtului de plată a contravalorii serviciilor furnizate. În aceeași dată, părțile au încheiat un act adițional la contractul sus-menționat (filele 17-20).
În baza contractului sus-menționat, reclamanta a emis următoarele facturi: nr._ din data de 06.04.2015 în valoare de 250 lei, nr._ din data de 06.06.2014 în valoare de 29 lei, nr._ din data de 07.07.2014 în valoare de 29 lei și nr._ din data de 19.08.2014 în valoare de 47,61 lei. Contravaloarea totală a facturilor este în cuantum de 355,61 lei.
Instanța are în vedere că facturile menționate au fost emise în executarea contractului însușit de către părți prin semnătură, fiind considerate ca însușite de către pârât încă de la momentul semnării contractului de către aceasta, nemaifiind necesară semnarea fiecărei facturi în parte de către acesta.
În același sens, în materie contractuală, potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului se prezumă din momentul în care creditorul a demonstrat că există o creanță împotriva acestuia. Astfel, reclamanta a arătat că facturile au fost emise și considerate acceptate de către pârât, revenindu-i acestuia din urmă sarcina de a proba faptul plății integrale a facturilor mai sus amintite. Instanța constată că, deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus o dovadă din care să reiasă că a achitat integral debitele reclamate. Pe cale de consecință, având în vedere susținerile reclamantei, probate prin facturi și fișa de cont și necontestate de către pârât, instanța reține existența unui debit principal de 355,61 lei.
În drept, instanța identifică drept aplicabile în cauză prevederile art. 1026-1036 C.proc.civ., față de valoarea creanței principale, inferioară baremului de 10.000 lei, și opțiunea reclamantei, manifestată expres prin completarea formularului de cerere. Prin urmare, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat în mod corect cererea de chemare în judecată și a calificat-o drept cerere cu valoare redusă.
Cu privire la primul capăt de cerere, pentru a se pronunța, instanța are în vedere dispozițiile art. 1516 alin. 1 C.civ. potrivit cărora „Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.” Mai mult, potrivit art. 1516 alin. 2 pct. 1 C.civ.: „Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;”. Analizând dispozițiile enunțate, instanța urmează a verifica în ce măsură sunt îndeplinite următoarele condiții: între părți să existe un contract valabil încheiat, pârâtul să nu își fi executat o obligație ce derivă din contract, neexecutarea să nu fi fost justificată, pârâtul să fi fost pus în întârziere.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că între părți s-a încheiat contractul de furnizare amintit, înscris sub semnătură privată, însușit de părți prin semnare și ștampilare, astfel că fac dovada deplină între părțile contractante, conform art. 272 raportat la art. 273 C.pr.civ., de vreme ce pârâta nu a contestat autenticitatea semnăturilor.
Având în vedere argumentele anterior prezentate, instanța urmează a reține că între cele două părți există un contract valabil încheiat care, în temeiul art. 1270 C.civ., are putere de lege între acestea.
Cu privire la cea de-a doua condiție, instanța a reținut prin situația de fapt că pârâta înregistrează un debit principal față de reclamantă în cuantum de 355,61 lei. Având în vedere că proba faptului plății revine debitorului, adică pârâtei, instanța, din întreg materialul probator administrat, reține că și condiția existenței unei neexecutări contractuale este îndeplinită
Cu privire la cea de-a treia condiție, instanța reține în primul rând prevederile art. 1548 C.civ., conform cărora „Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”. Astfel, având în vedere că anterior instanța a reținut că în cauză există o neexecutare a unei obligații contractuale, revine pârâtului sarcina de a proba că a existat una dintre cauze justificative prevăzute de art. 1555-1557 C.civ. Instanța reține că pârâta nu a prezentat nici o apărare, urmând astfel a reține că în cauză nu este incidentă nici o cauză justificativă.
Cu privire la cea de-a patra condiție, instanța reține pârâtul a fost pus în întârziere prin introducerea prezentei cereri cu valoare redusă, în sensul dispozițiilor art. 1522 alin. 1 teză finală C.civ.
Pentru aceste motive, având în vedere că sunt îndeplinite toate cele patru condiții enunțate, instanța urmează să admită capătul de cerere privind debitul principal, și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 355,61 lei, reprezentând facturi fiscale restante.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea penalităților de întârziere, instanța reține din cuprinsul art. 3.6 din contract că părțile au convenit ca, în caz de neplată a contravalorii facturilor la termen, se vor percepe penalități de 0,2% pe fiecare zi de întârziere. Așadar, se reține existența unei clauze penale pentru neexecutarea obligației de plată a unei sume de bani la timp, în sensul art. 1535 raportat la art. 1538 C.civ. și art. 1539 C.civ. De asemenea, potrivit art. 1538 alin. 4 C.civ., reclamanta nu este ținută să dovedească un prejudiciu în cauză.
Având în vedere că instanța, cu ocazia analizării primului capăt de cerere, a stabilit că în cauză a existat o neexecutare fără justificare a unei obligații contractuale din partea pârâtului, instanța urmează a face referire în cadrul prezentei analize doar la scadența obligațiilor și cuantumul penalităților.
Cât privește cuantumul clauzei penale, instanța constată că valoarea penalității nu este vădit excesivă, în sensul art. 1541 lit. b) C.civ., aceasta fiind rezonabilă față de raportul contractual concret al părților și față de importanța executării la timp a obligațiilor pentru desfășurarea oricărei activități profesionale.
Față de aceste motive, instanța va admite capătul de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 158 lei, calculate până la data de 22.09.2015, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal, în cuantum de 0,2%/zi de întârziere.
În ceea ce privește justa despăgubire, instanța reține că aceasta reprezintă contravaloarea serviciilor de activare și utilizare a rețelei de care a beneficiat pârâtul cu titlu de promoție, conform dispozițiilor art. 3 din contractul încheiat între părți, fiind aplicabilă în cazul încetării contractului din orice motiv anterior duratei stipulate. Cuantumul justei despăgubiri a fost asumat de părți prin semnarea actului adițional în sensul că acesta este format din contravaloarea taxei de activare acordată cu titlu de promoție, contravaloarea discount-urilor acordate la tarifele de listă ale telefoanelor și din contravaloarea taxei de utilizare rețea acordată cu titlu de promoție. Așadar, se reține existența unei clauze penale ce stabilește nivelul despăgubirilor datorate în caz de reziliere a contractului, în sensul art. 1544 alin. 2 raportat la art. 1538 C.civ.
În acest context, instanța reține că reclamanta a recurs la rezilierea contractului încheiat cu pârâtul, urmare a neexecutării de către acesta din urmă, în mod recurent, a obligației sale principale, respectiv aceea de a achita prețul serviciilor prestate. Rezilierea contractului intervine prin simpla declarație a reclamantei de activare a pactului comisoriu înscris în contract, activare concretizată tocmai în formularea capătului de cerere privind acordarea justei despăgubiri. De asemenea, instanța reține că această reziliere a intervenit anterior expirării perioadei minime contractuale, motiv pentru care consideră că pot fi acordate în mod valabil efectele clauzei penale amintite.
Cuantumul despăgubirii este format din contravaloarea taxei de activare a serviciului de telefonie mobilă/Pachet Digi Mobil Complet 2 și anume 50 de lei, la care se adaugă suma de 25 lei reprezentând taxa de utilizare rețea/internet. Având în vedere că pârâtul a contractat două astfel de pachete, instanța apreciază că valoarea totală a despăgubirii solicitate este de 150 lei.
Instanța constată că valoarea penalității nu este vădit excesivă, în sensul art. 1541 lit. b) C.civ., aceasta fiind rezonabilă față de raportul contractual concret al părților și față de importanța, în cazul acestui tip de contracte, a termenului pentru care acestea sunt încheiate. Altfel spus, instanța reține că durata minimă contractuală este unul dintre elementele esențiale ale contractului, ce stau la baza stabilirii prețului abonamentului de către prestator, clientul fiind informat despre această împrejurare.
Față de cele ce preced, instanța urmează să admită acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata sumei de 150 lei cu titlu de despăgubire rezoluțiune anticipată.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 și art. 1032 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, instanța îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, sector 5, având J40/_/1994 și CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. M., CNP_, domiciliat în București, .. 16, ., ., sector 5.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 355,61 lei, reprezentând facturi fiscale restante.
Obligă pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 158 lei, calculate, în raport cu debitul principal anterior reținut, până la data de 22.09.2015. De asemenea, obligă pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, prin raportare la debitul principal reținut, de la data de 22.09.2015 și până la achitarea integrală a acestuia.
Obligă pârâtul la plata sumei de 150 lei cu titlu de despăgubire rezoluțiune anticipată.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. V. S. A. R. T.
Redactat:M. V. S. Data redactării: 11.12.2015 Nr. exemplare semnate: 2
| ← Încetare executare silită. Sentința nr. 6899/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
