Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6580/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6580/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 6580/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.6580
Ședința din camera de consiliu din data de 23.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta R. Autonomă de Transport București, în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V.” al Județului G..
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 31.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, la data de 09.09.2015, de 16.09.2015, respectiv pentru astăzi, 23.09.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 08.01.2015, sub nr._, reclamanta R. Autonomă de Transport București, în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V.” al Județului G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 205.34 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 13.02.2015, în jurul orelor 22:40, pe . intersecția cu Calea Rahovei, ambulanța cu nr. de înmatriculare MAI-_, aflată în administrarea pârâtului, a rămas defectă pe linia de tramvai. Din această cauză, circulația a două vagoane de tramvai din linia 11 a fost blocată în intervalul orar 22:40 – 23:25, rezultând astfel un prejudiciu în cuantum de 205,34 lei, reprezentând pierderile din încasări suferite prin blocarea circulației tramvaielor liniei 11, conform notei de calcul S.A.E.T.E. – B.A.I.T. cu nr._/09.04.2012.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1349 alin.3, art.1376 alin.1 C.civ., art.113 pct.9, art.453 C.pr.civ., art.54 din Legea nr.136/1995, art.34 din Ordinul CSA nr.14/2011.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Deși legal citat, pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V.” al Județului G., în data de 25.02.2015 a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat că pretențiile reclamantei întemeiate pe dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în mod cumulativ, și anume existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. În acest sens, apreciază că în situația de față sunt aplicabile dispozițiile ce reglementează cazul fortuit, întemeiat pe dispozițiile art.1351 alin.1 C.civ. motiv pentru conduce la înlăturarea răspunderii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea și a acestui capăt de cerere, apreciind că pârâtul nu se află în culpă procesuală.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205 și urm. C.civ., Ordinul nr.1519/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare a furnizorilor privați de servicii de asistență medicală de urgență prespitalicească și de transport medical asistat și transport sanitar și neasistat, a serviciilor de ambulanță județene și al municipiului București și a serviciilor mobile de urgență, reanimare și descarcerare, precum și a modului de autorizație emis de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, H.G. nr.1492/2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste.
În susținerea apărărilor sale, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
La termenul din data de 31.08.2015, în temeiul dispozițiilor art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze, termen la care instanța, fiind lămurită, a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, amânând pronunțarea, succesiv, pentru data de 09.09.2015, de 16.09.2015, respectiv pentru data de 23.09.2015.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererilor, instanța reține că reclamanta a optat pentru procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de Titlul X din codul de procedură civilă (2010), iar potrivit dispozițiilor art.1025 alin.1 C.pr.civ., „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Alineatele 2 și 3 ale art.1025 C.pr.civ. exclud de la această procedură materia fiscală, vamală sau administrativă, cererile privind răspunderea statului pentru acte și omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, precum și cereri privind: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturi de familie, moștenire, insolvență, concordat preventiv, procedura de lichidare a societăților insolvabile și alte proceduri asemănătoare, asigurările sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile (cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unor sume de bani), arbitraj și atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Raportat la dispozițiile art.1025 C.pr.civ., instanța constată că cererile în materia răspunderii civile delictuale nu sunt excluse acestei proceduri speciale și că cererile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prin prisma cuantumului pretențiilor solicitate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta R. Autonomă de Transport București, la data de 13.02.2012, a suferit un prejudiciu în valoare de 205,34 lei constând în venit nerealizat prin lipsa de folosință a vehiculelor de transport imobilizate, urmare a faptei juridice ilicite cauzate de o ambulanță, cu numărul de înmatriculare MAI-_, aflată sub paza pârâtului I. pentru Situații de Urgență “V.” al Județului G., ambulanță care, din cauza unei defecțiuni la kit-ul ambreiaj, a staționat pentru aproximativ 45 de minute pe linia de tramvai, în intervalul orar 22,40 – 23,25, având în vedere, totodată, că pârâtul a invocat drept cauză exoneratoare de răspundere cazul fortuit, constând tocmai în defectarea kit-ului ambreiaj, recunoscând, în schimb, toate celelalte condiții ale angajării răspunderii civile delictuale.
Din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1349 alin.1 și alin.3 C.civ. (2009) – aplicabil conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar “în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.”
Or, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, fiind încălcat tocmai principiul de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să aducă, pirn fapta sa, comisivă sau omisivă, vreo vătămare unei alte persoane, adică drepturilor subiective ale acesteia.
Pe cale de consecință, obligația încălcată prin săvârșirea unei fapte ilicite este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obligație de a nu face.
În cauza de față, instanța reține că reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta cauzată de lucrul aflat sub paza sa, în condițiile prevederilor art.1376 alin.1 C.civ. (2009), potrivit cărora “oricine este obligat să repare, indepedent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”, fără ca existența cazului fortuit constând în defectarea kit-ului ambreiaj al ambulanței aflate sub paza pârâtului să constituie, în situația acestui tip de răspundere, o cauză de exonerare, doar forța majoră putând conduce la inexistența unei obligații de reparare a prejudiciului, astfel cum rezultă din dispozițiile art.1380 C.civ. (2009), potrivit cărora “în cazurile prevăzute la art.1375, 1376, 1378 și 1379 nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră”, legiuitorul definind forța majoră, în cuprinsul art.1351 alin.2 C.civ., drept “orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”, spre deosebire de cazul fortuit, definit la art.1351 alin.3 C.civ., drept “un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”.
Pe cale de consecință, instanța constată că deși ar fi întrunite condițiile cazului fortuit, definit mai sus, prin defectarea kit-ului ambreiaj, totuși, în materie de răspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri, legiuitorul a prevăzut că doar forța majoră este cauză de exonerare de răspundere, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
P. aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta R. Autonomă de Transport București, în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență “V.” al Județului G. și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 205,34 lei cu titlu de c/val prejudiciu.
În temeiul art.451 alin.1 și art.453 alin.1 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a acțiunii, reținându-se culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată a reclamantei R. Autonomă de Transport București, cu sediul în București, ..1, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență “V.” al Județului G., cu sediul în G., ., județul G..
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 205,34 lei cu titlu de c/val prejudiciu.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./26.09.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6576/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6591/2015. Judecătoria... → |
|---|
