Obligaţie de a face. Sentința nr. 6576/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6576/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 6576/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.6576
Ședința publică din data de 23.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect acțiune în constatare, privind pe reclamanta I. I. și pe pârâții I. D., M. București, prin Primar General, Primăria S. 5 București, prin Primar și Administrația Fondului Imobiliar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, la data de 09.09.2015, de 16.09.2015, respectiv pentru astăzi, 23.09.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei S. 5 București, la data de 01.09.2014, sub nr._, reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâții I. D., M. București, prin Primar General, Primăria S. 5 București, prin Primar și Administrația Fondului Imobiliar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea încetării efectelor contractului de închiriere nr.373/13.10.1994 încheiat cu pârâtul I. D., obligarea emiterii repartiției pentru apartamentul nr. 1 situat în București, .. 35, . 5, obligarea la încheierea unui contract de închiriere pentru apartamentul sus-menționat, în baza Legii nr.114/1996 și a O.G.40/1999
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că imobilul în discuție a fost repartizat pârâtului I. D. ca urmare a repartiției nr._/04.08.1994, dată de Regia Autonomă de Salubrizare, imobilul fiind categorisit ca și locuință socială.
La data de 28.02.1997, între bunica reclamantei, numita P. Ș., și pârâtul I. D. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil situat în București, ..52-60, ., ., iar urmare a acestui contract, pârâtul I. D. a părăsit locuința primită ca urmare a repartiției sociale, dându-și acordul ca reclamanta, împreună cu familia sa, să se mute în imobilul în discuție.
Reclamanta mai arată că bunica sa nu a avut cunoștință de faptul că pârâtul I. D. nu este proprietarul imobilului, iar aceasta a făcut toate demersurile pentru a intra în legalitate în ceea ce privește obținerea unui aviz favorabil cu privire la imobilul cedat de pârâtul I. D..
Mai precizează că reclamanta, împreună cu familia sa, locuiește efectiv în imobil de mai bine de 10 ani, neavând cunoștință de faptul că locuiesc fără forme legale în imobil până în momentul în care au fost somați de către Administrația Fondului Imobiliar în vederea rezolvării situației locative.
Totodată, apreciază că reclamanta a fost de bună-credință, iar motivul pentru care s-a ajuns în situația de față se datorează pasivității instituțiilor statului, care nu au dat curs demersurilor întreprinse de reclamantă și familia sa în vederea lămuririi situației locative.
Mai mult, reclamanta mai arată că, în prezent, achită o chirie către Administrația Fondului Imobiliar, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință, fapt ce îi conferă dreptul de a locuii în continuare în imobil
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea emiterii repartiției pentru apartamentul nr.1 situat în București, ..35, ., parter, sector 5, arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.114/1996 pentru obținerea acesteia.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Decretului-lege nr.61/1990, Legea nr.85/1991, Legea nr.114/1996.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei privind obligația de a face, conform art.27 din O.U.G. nr.80/2013, respectiv cu taxă judiciară de timbru de 139,4 lei aferent capătului de cerere privind încetarea contractului de închiriere, conform art.3 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.80/2013 coroborat cu art.101 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială.
În data de 06.12.2014, pârâta Primăria S. 5 București, prin Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, arătând că reclamanta ocupă, fără titlu, apartamentul nr. 1 situat în București, .. 35, . 5.
Totodată, arată că instituția nu poate fi obligată la repartizarea unui spațiu locativ care nu i-a fost transmis de către proprietar spre repartizare.
În drept, pârâta Primăria S. 5 București, prin Primar, a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ., Legea nr.114/1996.
În data de 17.12.2014, pârâta Administrația Fondului Imobiliar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere, ca fiind fără obiect, capătul al doilea de cererea ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce privește capătul al treilea de cerere, solicită să se facă aplicarea art.454 C.pr.civ, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus evacuarea din imobil atât a familiei I., cât și a reclamantei, sentință prin care s-a constatat încetat contractul nr.373/13.10.1994, încheiat în beneficiul familiei I. și municipalitate, astfel că primul capăt de cerere a rămas fără obiect. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, arată că emiterea unei repartiții asupra unei astfel de locuințe se află în sarcina Primăriei S. 5 București, astfel cum rezultă din Hotărârea C. nr.42/2003 coroborat cu art.30 din H.G. nr.1275/2000. Totodată, a arătat că nu se opune admiterii celui de-al doilea capăt de cerere, situație în care însă, solicită să se facă aplicarea dispozițiile art.454 C.pr.civ.
În drept, pârâta Administrația Fondului Imobiliar a invocat dispozițiile art. 205 și art. 223 C.pr.civ.
În data de 22.12.2014, pârâtul M. București, prin Primar General, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiat.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat că instanța de judecată nu se poate substitui acordului de voință al părților, în sensul încheierii acestui contract de închiriere sau de vânzare-cumpărare, întrucât proprietarul nu poate fi obligat la închirierea niciunui bun din patrimoniul său, pe care este liber a-l gestiona cum crede de cuviință. În acest sens, precizează că obligarea pârâtului la încheierea contractului de închiriere ar încălca prevederile art.1179 C.civ., care reglementează condițiile esențiale pentru validitatea contractului, în speță consimțământul părții care se obligă.
În drept, pârâtul M. București, prin Primar General, a invocat dispozițiile art.205 C.civ.
La termenul din 31.08.2015, instanța a luat act de renunțarea reclamantei, prin reprezentant, la capătul de cerere având ca obiect constatarea încetării efectelor contractului de închiriere nr.373/13.10.1994, încheiat cu pârâtul I. D., precum și de cererea precizatoare formulată de reprezentantul convențional al reclamantei, în sensul în care nu înțelege să se mai judece și în contradictoriu cu pârâtul I. D., instanța, urmare a renunțării reclamantei, prin reprezentant, la primul capăt de cerere, respingând ca rămasă fără obiect excepția invocată de pârâta Administrația Fondului Imobiliar, prin întâmpinare, și anume, a nulității capătului de cerere având ca obiect constatarea inexistenței contractului de închiriere nr.373/13.10.1994, încheiat cu pârâtul I. D..
La același termen de judecată, din data de 31.08.2015, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar reclamantei și proba cu interogatoriul pârâților, persoane juridice, administrată aferent faze scrise, conform art.355 alin.1 C.pr.civ., considerându-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei prezente, termen la care a rămas în pronunțare, în principal, pe excepția invocată de pârâta Administrația Fondului Imobiliar, a lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea sa la emiterea repartiției pentru apartamentul nr.1, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, amânând pronunțarea, succesiv, pentru data de 09.09.2015, de 16.09.2015, respectiv de 23.09.2015.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prin prisma excepției invocate de pârâta Administrația Fondului Imobiliar a lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect emiterea repartiției pentru apartamentul indicat în acest capăt doi de cerere, instanța reține căprintre condițiile exercitării acțiunii civile se regăsește și aceea privind calitatea procesuală pasivă, care presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Or, instanța reține că, față de particularitățile prezentei cereri, prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei Administrația Fondului Imobiliar, să emită repartiție pentru apartamentul nr.1, se pune problema lipse de calitate procesuală pasivă a pârâtei în condițiile în care, prin ipoteză, doar autoritățile administrației publice locale, în comisiile sociale constituite la nivelul consiliului local, asigură măsurile necesare pentru luarea în evidență a solicitărilor primite și analizarea acestora, având în vedere criteriile legale de repartizare, după cum rezultă din dispozițiile art.30 din H.G. nr.1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr.114/1996 coroborat cu prevederile H.C.G.M.B. nr.42/2003 privind regulamentul de repartizare a locuințelor și a terenurilor aferente acestora, conform legii, din fondul locativ de stat.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția invocată de pârâta Administrația Fondului Imobiliar a lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect emiterea repartiției pentru apartamentul indicat în acest capăt doi de cerere și va respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea repartiției pentru apartamentul indicat în acest capăt doi de cerere, formulat de reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Imobiliar, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanta I. I. a solicitat, prin prezenta cerere de chemare în judecată, obligarea, pe de o parte, a pârâților M. București, prin Primar General și Primăria S. 5 București, prin Primar, să emită repartiție pentru apartamentul nr.1, iar, pe de altă parte, a tuturor pârâților, inclusiv Administrația Fondului Imobiliar, să încheie cu ea un contract de închiriere locuință socială având ca obiect imobilul situat în București, ..35, ., parter, ., București, toate acestea urmare a faptului că au încetat efectele contractului de închiriere nr.373/13.10.1994, încheiat cu pârâtul I. D., după cum s-a constatat, în mod definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr.2023/01.04.2014 a Judecătoriei S. 5 București, pronunțată în dosarul nr._, reclamanta invocând în susținerea cererii sale dispozițiile Legii nr.114/1996, respectiv cele ale O.U.G. nr.40/1999.
Instanța reține că nici dispozițiile art.38 și urm. din Legea nr.114/1996 a locuinței sau cele ale O.U.G. nr.40/1999, nici alte dispoziții legale nu instituie o derogare de la principiul libertății de a contracta (numit și principiul autonomiei de voință), reglementat de dispozițiile art.1169 C.civ. (2009), potrivit cărora “părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri”, de unde rezultă, prin interpretarea per a contrario, că în temeiul aceluiași principiu, părțile sunt libere și să nu încheie un act juridic civil, cu mențiunea că în vederea existenței unui act juridic civil bilateral, adică a unui contract, este necesar să existe acordul de voință al tuturor persoanelor implicate, cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, în acest sens fiind și dispozițiile art.1166 C.civ.
Mai mult, conform dispozițiilor art.555 alin.1 C.civ., “proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, atributele dreptului de proprietate fiind posesia (ius possidendi), folosința (ius utendi și ius fruendi) și dispoziția (ius abutendi), aceasta din urmă putând fi materială ori juridică, dispoziția juridică constând tocmai în prerogativa de a înstrăina lucrul sau de a constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane.
Cu mențiunea că prerogativa proprietarului, sau a unei alte persoane care are un drept de administrare al unui bun aflat în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale (conform art.39 din Legea nr.114/1996), de a dispune material și, mai ales, juridic de lucrul său constituie un atribut esențial al dreptului de proprietate, care nu este în niciun mod îngrădită prin dispozițiile invocate de reclamant, dispoziții legale care nu fac decât să instituie anumite reguli privind modalitatea de încheiere a unor contracte de închiriere având ca obiect locuințe sociale, cu arătarea inclusiv a persoanelor care au prioritate la repartizarea unor astfel de locuințe.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge, în rest, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General, Primăria S. 5 București, prin Primar și Administrația Fondului Imobiliar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția invocată de pârâta Administrația Fondului Imobiliar a lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect emiterea repartiției pentru apartamentul indicat în acest capăt doi de cerere.
Respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea repartiției pentru apartamentul indicat în acest capăt doi de cerere, formulat de reclamanta I. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Imobiliar, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge, în rest, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta I. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „B. C. V.”, din București, ..6A, ., București, în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, București, Primăria S. 5 București, prin Primar, cu sediul în București, ..29-31, sector 5, București și Administrația Fondului Imobiliar, cu sediul în București, ..16, sector 3, București.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria S. 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 7 ex./26.09.2015
Se vor efectua 5 . I. D.)
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7654/2015. Judecătoria SECTORUL... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6580/2015. Judecătoria... → |
|---|
