Contestaţie la executare. Sentința nr. 5905/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5905/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 5905/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5905
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul C. T. de Poștă și Telecomunicații „G. A.”, pe intimata . și pe terții popriți P. B. România și Direcția de T. și contabilitate Publică a Sectorului 6, având ca obiecte: termen de grație și suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata ., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar de către terții popriți P. B. România și Direcția de T. și contabilitate Publică a Sectorului 6, cereri prin intermediul căreia solicită să li se comunice contestația la executare și înscrisurile anexate acestea, în vederea pregătirii apărării.
Constatând că, potrivit filelor nr. 33 și 34 și nr. 37-38 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, terților popriți P. B. România și Direcția de T. și Contabilitate Publică a Sectorului 6 li s-au comunicat contestația la executare și înscrisurile anexate acesteia la data de 29.10.2014, respectiv 02.12.2014, instanța respinge cererile formulate în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Intimata ., prin apărător, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, apreciind admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului proba cu înscrisuri solicitată de contestator și de intimata ., în temeiul art. 258 C. alin. 1 rap. la art. 255 C., o încuviințează.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 C., declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimata ., prin apărător, solicită instanței a se avea în vederea apărările formulate în cadrul întâmpinării atașate la fila 46 din dosarul Tribunalului București, urmând a se constata că acele capete de cerere privind acordarea unui termen de grație și suspendarea provizorie a executării silite au rămas fără obiect, astfel cum rezultă și din încheierea dată la 10.11.2014 de B. N.. În subsidiar, solicită instanței a se aprecia cererea de chemare în judecată ca vădit neîntemeiată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pune concluzii de admitere a acestora în parte, în sensul de obligare a contestatoarei la plata sumei de 1.200 lei, având în vedere că în cadrul dosarului nr._, din care a fost disjunsă prezenta cauză, i-a fost acordată, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.000 lei din totalul de 2.200 lei, achitat conform facturii atașate la fila 77 din dosar.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C., declară închisă dezbaterea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.02.2014, sub nr._, contestatorul C. T. de Poștă și Telecomunicații „G. A.” a solicitat, în contradictoriu cu intimata . și terții popriți P. B. Romania și Direcția de T. și Contabilitate Publică a Sectorului 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru executarea obligației; suspendarea executării silite începute de . în dosarul de executare silită nr. 1530/2013, înregistrat la B. N. G. A., în temeiul art. 6 alin. 4 din Ordonanța nr. 22/2002 ; anularea actelor de executare efectuate de către B. N. G. A., în dosarul de executare nr. 1530/2013, cu încălcarea dispozițiilor Ordonanței nr. 22/2002; obligarea intimatei . la cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin comunicarea primită la data de 27.01.2014 de la P. B. România, contestatorul a fost înștiințat că s-a înființat poprire asupra conturilor sale până la concurența sumei în cuantum de 230.289,69 lei, la cererea B. N. G. A., în dosarul de executare nr. 1530/2013.
În urma adresei de înființare a popririi primite, la data de 27.01.2014, terțul poprit P. B. România SA a procedat la indisponibilizarea conturilor contestatorului.
Prin sentința civilă nr. 4257/19.09.2013 pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._ *, contestatorul a fost obligat să plătească intimatei . suma de 218.742,07 lei, reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată în valoare de 2000 lei.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că între contestator și intimata . a fost încheiat contractul de servicii nr. 20/22.02.2012, având ca obiect achiziționarea unor bilete de avion și transportul cu autocarul în cadrul proiectului finanțat din fonduri europene „Fii APTT" pentru viitor - program de formare profesională continuu pentru angajații din alimentație publică, Transporturi și Telecomunicații”.
În temeiul contractului, intimata . a emis mai multe facturi iar contestatorul nu a achitat la termenul stabilit în contract contravaloarea serviciilor prestate, fiind stabilite penalități de întârziere.
Totodată, s-a menționat că anterior cererii de deschidere a dosarului de executare silită adresate B. N. G. A., societatea D. T. SRL nu a transmis contestatorului o solicitare de bună voie a obligațiilor cuprinse în sentința civilă nr. 4257/19.09.2013.
Invocând disp. art. 1 alin. 1 și 2 din Ordonanța nr. 22/2002, contestatorul a arătat că, la data de 20.12.2013, a primit de la B. N. G. A. somația emisă în dosarul de executare silită nr. 1530/2013, prin care a fost somat ca în termen de 6 luni, potrivit OG 22/2002, modificată și aprobată prin Legea 288/2002 și Legea 110/2007, să dispună măsurile ce se impun pentru virarea sumei de 230.289,69 lei la stăruința creditoarei D. T. SRL. Totodată, se menționa că înscrisul transmis constituie somație de plată în temeiul art. 2 din Legea 110/2007 și se solicită ca în termen de 15 zile să fie prezentate dovezile, conform legii.
Invocându-se disp. art. 2 din Legea nr. 110/2007, s-a arătat că de la momentul primirii somației transmise în dosarul de executare, respectiv 20.12.2013, și până în prezent, instituția contestatoare nu a avut fondurile necesare achitării debitului stabilit prin sentința civilă nr. 4257/19.09.2013, aspect comunicat executorului judecătoresc printr-o adresă prin care a solicitat totodată ridicarea popririlor asupra conturilor deschise la P. B. Romania și Direcția de T. și Contabilitate Publică a Sectorului 6. Această cerere nu a fost adusă la îndeplinire, cauzându-se prin aceasta grave prejudicii instituției contestatoare.
De asemenea, s-a mai arătat că există pericolul iminent ca sumele destinate plăților salariale pentru personalul didactic și auxiliar să fie virate de către banca P. B. România SA în contul de consemnări al B. N. G. A., ca urmare a adresei de poprire transmisă de către executorul judecătoresc.
Raportându-se la disp. art. 1 alin. 2 și art. 3 din Ordonanța nr. 22/2002 și la art. 9 din Ordinul 1117/17.08.2010, contestatorul a învederat că penalitățile cuprinse în sentința civilă nr. 4257/19.09.2013 sunt datorate în cadrul proiectului finanțat din fonduri europene Fii APTT pentru viitor — program de formare profesională continuu pentru angajații din alimentație publică, Transporturi și Telecomunicații”, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
În ceea ce privește cererea de acordare a unui termen de grație, contestatorul a arătat că a luat toate măsurile pentru a obține fondurile necesare achitării obligațiilor cuprinse în sentința civilă nr. 4257/19.09.2013. Astfel, a solicitat Consiliului Local Sector 6 introducerea în buget a sumei de 232.289,69 lei, necesară achitării debitului datorat, însă până la data formulării contestației la executare nu a avut loc ședința de aprobare a bugetului pentru anul 2014 a instituției contestatoare. Totodată, au fost invocate disp. art. 6 din Ordonanța 22/2002.
Contestatorul a solicitat instanței suspendarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea unui termen de grație, invocând următoarele aspecte: instituția contestatoare este în pericol de a-și întrerupe activitatea din lipsa fondurilor; există pericolul ca salariații instituției să nu-și poată primi plata drepturilor salariale; elevii înscriși la C. T. de Posta și Telecomunicații „G. A.” se află in situația de a nu mai putea continua școala; suspendarea furnizării utilităților.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 și urm. C., Ordonanța 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, Legea administrației publice locale nr. 215/2001, precum și toate dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 05.12.2014, terțul poprit P. B. Romania SA a precizat că instituția contestatoare nu are și nu a avut conturi deschise la această unitate bancară și nici nu deține și nu datorează sume de bani acestuia.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 22.12.2014, intimata . a solicitat, în principal, respingerea, ca rămase fără obiect, a capetelor de cerere vizând acordarea termenului de gratie și cel privind suspendarea executării silite și ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la anularea actelor de executare iar, în subsidiar, să se constate vădita netemeinicie a susținerilor contestatorului și să se respingă ca netemeinică solicitarea acesteia de obligare la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că, ulterior introducerii cererii ce face obiectul prezentului dosar, urmare a executării silite demarate în dosarul nr. 1530/2013 al B. N. G. A., a avut loc stingerea integrală a obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4257/19.09.2013 și a cheltuielilor de executare din dosarul de executare silită, astfel cum rezultă din încheierea din 10.11.2014 emisă de B. N. G. A..
În aceste condiții, s-a solicitat să se constate ca rămase fără obiect capetele de cerere având ca obiect acordarea termenului de grație și suspendarea executării silite.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea actelor de executare, intimata a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibil a acestui capăt de cerere, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, avându-se în vedere că atâta vreme cât contestatorul nu a înțeles să formuleze, în condițiile art. 711 C., contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1530/2013.
Cu privire la fondul susținerilor contestatorului, intimata a arătat că sumele pentru a căror plată a înțeles contestatorul să se judece își au izvorul în obligațiile asumate de aceasta în cadrul contractului de servicii nr. 20/22.02.2012.
Distinct de acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, s-a arătat că instituția contestatoare a solicitat anterior și suspendarea provizorie a executării silite, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat în mod definitiv la data de 31.07.2014 în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii.
Potrivit convenției anterior enunțate, contestatorul a beneficiat de bilete de avion și închirierea unor autocare pentru asigurarea transportului cursanților în cadrul unui proiectul organizat de aceasta.
Cu toate că intimata și-a întocmit întocmai obligațiile contractuale și a prestat serviciile la care s-a obligat în mod corespunzător, dovadă în acest sens fiind cele 6 procese verbale de recepție a serviciilor aferente celor 6 facturi reprezentând contravaloarea debitului principal, contestatorul a refuzat să achite la scadență contravaloarea serviciilor efectuate și suportate din fondurile proprii.
S-a ajuns astfel că din debitul principal în cuantum de 557.289 lei ce era scadent încă din luna aprilie 2012, prima plată parțială în sumă de 114.637,09 lei să fie efectuată de către contestator, după numeroase notificări, abia la data de 28.12.2012. Restul debitului principal, în valoare de 442.651,91 lei, a fost achitat de către C. T. de Poștă și Telecomunicații „G. A.", la data de 09.08.2013, după promovarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ *.
Deși prin sentința civilă nr. 4257/19.09.2013 pronunțată în dosarul mai sus indicat, instanța a admis integral pretențiile intimatei, astfel cum au fost precizate și, față de vădita culpă în care se găsește contestatorul, l-a obligat pe acesta la plata sumei de 218.742,07 lei reprezentând penalități de întârziere și 2.039,30 lei cheltuieli de judecată, contestatorul nu a înțeles să se conformeze și să achite de bună voie suma la care a fost obligată.
Mai mult, cu toate că penalitățile de întârziere au început să devină scadente încă din luna aprilie 2012, contestatorul nu a întreprins nicio acțiune pentru obținerea fondurilor necesare achitării acestor sume de bani nici măcar după expirarea termenul de grație de 30 de zile acordat de către Tribunalul București prin sentința civilă nr. 4257/19.09.2013.
Astfel, între data la care sentința civilă a devenit executorie, respectiv 04.11.2013 și data primirii de către contestator a somației nr. 1530/18.12.2013, respectiv 20.12.2013, acesta a rămas în pasivitate și nu a efectuat niciun demers pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Aceeași atitudine de pasivitate a fost adoptată de către contestator și, comunicării somației nr. 1530/18.12.2013, în condițiile în care în cadrul înscrisului comunicat de către executorul judecătoresc, se solicita în mod expres debitoarei să prezinte dovezi cu privire la lipsa fondurilor necesare achitării obligațiilor pentru a putea beneficia de termenul de grație prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 110/2007.
În lipsa oricărei dovezi privind efectuarea de demersuri în vederea procurării fondurile necesare achitării creanței puse în executare, la solicitarea intimatei, la data de 21.01.2014, executorul judecătoresc N. G. A. a trecut la instituirea popririi asupra conturilor debitoarei deschise la P. B. și la Trezoreria Sector 6.
Totodată, s-a solicitat să se constate caracterul vădit neîntemeiat al susținerilor contestatorului, în considerarea următoarelor argumente:
Susținerile contestatorului potrivit cărora există premisele încălcării dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002 întrucât în adresa de înființare a popririi comunicată de către executorul judecătoresc nu s-ar specifica faptul ca sumele prevăzute in acest articol sunt exceptate de la poprire nu pot fi primite, întrucât pe de-o parte, legiuitorul nu impune o asemenea mențiune în cadrul adresei de înființare a popririi, iar actul de executare întocmit de către B. N. G. - A. respectă toate condițiile legale prevăzute de art. 782 C. și, pe de altă parte, chiar în cadrul O.G. nr. 22/2002 se arată în mod expres de unde se pot plăti sumele stabilite prin titluri executorii,, respectiv din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele instituțiilor publice sau de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva, astfel că este evident că nu există niciun pericol de afectare a funcționarii activității contestatorului.
De altfel, în adresa nr. 3687/28.01.2014 emisă de Trezoreria Statului Sector 6 ca urmare a primirii adresei de înființare a popririi emisă de către B. N. G. - A. se menționează faptul că: „Trezoreria Statului Sector 6 a luat act de înființarea popririi în dosarul de executare nr. 1530/2013 și va proceda la consemnarea sumei aferente pe măsura creării de disponibil în conturile contestatorului, cu respectarea OMFP nr/2336/2011. Menționăm că, în conformitate cu prevederile OMFP nr. 2336/2011 sumele care fac obiectul indisponibilizării sunt stabilite de instituțiile publice, ținând cont de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 ... precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 ... și la art. 780 alin. 5 din Codul de procedură civilă. Astfel, conform Anexei nr. 2 la OMFP nr. 2336/2011 depusă de instituția publică debitoare, cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate, la data prezentei, este 0 (zero)" .
Așadar, datorită „statutului special" pe care legea îl recunoaște instituțiilor publice care înregistrează debite stabilite prin titluri executorii, se ajunge la situația paradoxala în care debitorul este cel care stabilește ce sume pot fi indisponibilizate, transmițând în acest sens informații unității teritoriale a Trezoreriei Statului unde își are deschise conturile, cu privire la sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi (art. 3 din Ordinul M.F.P. nr. 2336/2011], precum și cu privire la fiecare sumă încasată ulterior (art. 5 din același act normativ).
Speculând aceste dispoziții, debitoarea nu numai că nu a intenționat să-si execute benevol obligații ce erau scadente încă din luna aprilie 2012 și nu a întreprins niciun demers în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, dar considerând aceste sume ca fiind „neeligibile”, dar a refuzat achitarea lor până în momentul în care intimata a formulat cereri de validare a popririi.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, pentru a beneficia de acestea, contestatorul trebuie să facă atât dovada motivelor temeinice pentru care aceasta nu își putea îndeplini obligația stabilită în art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002, respectiv executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice.
Procedura prevăzută de către art. 6 din O.G. nr. 22/2002 nu operează ope legis față de toți debitorii care sunt instituții publice, ci numai față de aceiași debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei fondurilor.
Tocmai în acest scop, dispozițiile Ordonanței prevăd, în mod derogatoriu de la procedura de executare silită reglementat de drept comun, potrivit căreia poprirea se înființează fără somație, necesitatea comunicării unei somații către debitoare, în prealabil oricărui demers efectuat pentru înființarea popririi.
Ca urmare a comunicării somației, instituției publice i se oferă posibilitatea să invoce lipsa fondurilor necesare îndeplinirii obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa unei asemenea precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea silită potrivit dreptului comun.
Debitoarea, în considerarea calității sale de instituție publică, avea obligația de a executa de bună-voie hotărârea judecătorească încă de la momentul pronunțării sale, respectiv din data de 19.09.2013, iar în lipsa fondurilor necesare acoperirii obligației ce-i incumba, trebuia să comunice acest aspect executorului, în termenul indicat în cadrul somației și să efectueze demersurile necesare îndeplinirii acestei obligații potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În atare condiții, s-a solicitat să se constate că din dovezile pe care contestatorul a înțeles să le administreze nu rezultă niciun motiv temeinic pentru care acesta nu își putea executa obligația rezultată din conținutul titlului executoriu.
Or, așa cum retine în mod constant de către instanța supremă sesizată cu acțiuni de natura celei care face obiectul prezentului dosar, dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 trebuie interpretate în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, iar acordarea unui termen de grație sau eșalonare plații creanței stabilite printr-un titlu executoriu sunt măsuri excepționale, ce trebuie dispuse cu precauție, strict în ipotezele reglementate de lege și pe o perioadă rezonabilă, astfel încât dreptul de acces la justiție să nu devină iluzoriu.
În lipsa demersurilor din partea debitoarei - instituție publică - pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, precum și a diligențelor efectuate cu bună-credință pentru obținerea fondurilor, simpla invocarea a lipsei de fonduri nu poate reprezenta un argument care să justifice măsura suspendării continuării executării sau acordarea unui termen de grație.
Amânarea repetată a termenului de plată a creanței datorate intimatei, în condițiile în care debitoarea a beneficiat deja de un termen de grație de 30 de zile de la comunicare acordat prin sentința civilă nr. 4257/19.09.2013, este de natură s afecteze drepturile intimatei și este contrară disp. art. 6 din CEDO.
În ceea ce privește reaua-credință manifestată de către contestator, intimata a arătat că sumele ce-i sunt datorate au fost achitate abia în luna noiembrie 2014 în urma executării silite și numai după ce a fost sesizată instanța de executare, în luna iulie 2014, cu cereri de validare a popririi ce fac obiectul dosarelor_/302/2014;_/302/2014 și_/302/2014.
În concluzie, având în vedere toate aceste argumente, s-a solicitat, în principal, să se respingă ca rămase fără obiect, capetele de cerere vizând acordarea termenului de grație și cel privind suspendarea executării silite și ca inadmisibil capătul de cerere referitor la anularea actelor de executare, iar în subsidiar, respingerea solicitărilor contestatorului, ca neîntemeiate.
Anexat cererilor formulate, contestatorul și intimata au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 415/21.01.2015, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2015, sub numărul inițial.
La solicitarea instanței, au fost comunicate copii certificate de pe actele efectuate în dosarul de executare nr. 1530/2013 al B. N. G. – A..
Prin notele depuse la dosar în ședința publică din data de 17.03.2015, intimata . a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a Civilă și înaintarea prezentului dosar la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivare, s-a arătat că distinct de acest dosar, contestatorul a sesizat Secția a II-a Civilă a Tribunalului București cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar, întemeindu-și solicitarea pe dispozițiile art. 6 alin. 5 din Ordonanța nr. 22/2002 actualizata, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului București.
Comun ambelor dosare este faptul că, la prima zi de înfățișare, instanța a invocat, din oficiu excepția necompetentei materiale funcționale a Tribunalului București - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Dacă în dosarul nr._, prin încheierea din data de 21.07.2014 instanța a respins excepția invocată și a constatat că este competentă să soluționeze cererea în raport de dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 22/2002, iar prin încheierea din data de 31.07.2014 a respins ca neîntemeiată cererea, în prezenta cauza aceeași secție a Tribunalului București a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza, declinând competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, în calitate de instanță de executare.
Cu toate acestea, s-a solicitat să se constate că toate capetele de cerere ce alcătuiesc pețitul prezentei acțiuni își fundamentează temeiul juridic pe dispozițiile speciale ale O.G. nr. 22/2002, contestatorul neînțelegând să formuleze, în condițiile art. 711 C. proc. civilă, o contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de către B. N. G.-A. în dosarul de executare nr. 1530/2013.
Totodată, obligația de plată față de care contestatorul solicită aplicarea măsurilor prevăzute de O.G. nr. 22/2002 este stabilită într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată de către Secția a II-a a Tribunalului București, respectiv sentința civilă nr. 4257/19.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ *.
Pe cale de consecință, în raport de obiectul cauzei și de temeiul juridic invocat de către contestator, s-a solicitat să se constate că în cauză sunt incidente dispozițiile speciale privind competența materială prevăzute de art. 6 din O.G. nr. 22/2002.
În concluzie, s-a solicitat admiterea excepție necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5, declinarea competenței în favoarea Secției a II-a a Tribunalului București și, având în vedere ivirea conflictului negativ de competență, înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea acestui incident procedural.
Prin sentința civilă nr. 2226/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect acordarea unui termen de grație și suspendarea executării silite, s-a declinat competența de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea Tribunalului București, s-a disjuns capătul de cerere privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. 1530/2013 al B.E.J. N. G.-A., s-a dispus formarea unui alt dosar pentru capătul de cerere disjuns și s-a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 1750F/17.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal s-a constatat conflict negativ de competență și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2015, sub nr._ .
Instanța le-a încuviințat contestatoarei și intimatei . proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la B. N. G. – A., la data de 07.11.2013, intimata . a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4257/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal împotriva contestatorului C. T. de Poștă și Telecomunicații „G. A.”, fiind format dosarul de executare nr. 1530/2013.
Având în vedere că prin încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 10.11.2014, s-a dispus încetarea executării silite, în baza disp. art. 702 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., reținându-se că s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume potrivit legii, instanța va respinge capetele de cerere având ca obiecte acordarea unui termen de grație și suspendarea executării silite ca rămase fără obiect.
În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., îl va obligă pe contestator să-i plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus, în temeiul art. 451 alin. 2 teza I C. proc. civ., de la 1.200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge capetele de cerere având ca obiecte acordarea unui termen de grație și suspendarea executării silite, formulate de contestatorul C. T. de Poștă și Telecomunicații „G. A.”, cu sediul în București, ., sector 6, CF_, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, .. 33, ., J_, CUI_, și cu terții popriți P. B. România, cu sediul în București, .. 29-31, sector 1, J_, CUI_, și Direcția de T. și Contabilitate Publică a Sectorului 6, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 2, ca rămase fără obiect.
Obligă pe contestator să-i plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 01.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9264/2015. Judecătoria... → |
|---|
