Contestaţie la executare. Sentința nr. 4320/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4320/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 4320/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI – SECTIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4320
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. N.
GREFIER - F. G.
Pe rol soluționarea contestatiei la executare fcormulate de contestatoarea . SRL, in contradictoriu cu intimata ANAF.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin administrator, asistat de apărător, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, verificand din oficiu competenta, asa cum impune art. 131 C. proc. civ. instanta constata ca este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, în raport cu dispozitiile art. 650 alin. 1 C. proc. civ. si sediul contestatoarea, care este situat în sectorul 5.
Nefiind formulate alte cereri, instanta acorda cuvantul sub aspectul administrarii de probe.
Contestatoarea, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanta, in conformitate cu dispozitiile art. 258 raportat la art.255 C. proc. civ. incuviinteaza pentru ambele părți proba cu inscrisuri, aceasta fiind admisibila si aptă să ducă la solutionarea procesului.
Nefiind formulate alte cereri si de administrat alte probe, instanta constata terminata cercetarea procesului si acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată, desființarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, fiind emisă în mod abuziv. Mai arată că, în ceea ce privește avizul de inspecție fiscală, nici nu le-a fost comunicat. Precizeaza ca intentioneaza sa recupereze cheltuielile de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Prin contestatia la executare formulata la data de 03.03.2015 si inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 5 Bucuresti sub nr._, contestatoarea . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. N. de Administrare Fiscala, desființarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și a tuturor celorlalte acte subsecvente; suspendarea provizorie a executării actelor atacate; cu cheltuieli de judecată.
Mi motivare se arată că, in urma controlului operativ efectuat in data de 02.02.2015, prin Decizia nr. DAF 3988/18.02.2015, emisa de D. G. Antifrauda Fiscala din cadrul ANAF (fila nr. 14), au fost instituite masuri asiguratorii, ca urmare a constatarii existentei obligatiilor de plata sumelor de 227.455,72 lei impozit pe profit si 448.925,76 lei TVA.
Mai arata contestatoarea, in esenta, ca nu sunt indeplinite cerintele instituirii unei asemenea masuri asiguratorii, in raport de art. 129 alin. 2 C. proc. fiscala, nefiind indicate in concret imprejurarile de fapt pe care se intemeiaza emiterea deciziei.
În dovedirea cererii, contestatoarea administrarea probei cu înscrisuri.
La 27.03.2015, intimata formuleaza intampinare (fila nr. 60), prin care solicita respingerea contestației ca neîntemeiată.
In motivare, se arata, in esenta, ca instituirea măsurii asigurătorii are un scop preventiv, iar contestatoarea nu este prejudiciata, intrucat bunurile au fost lasate in custodia acesteia.
În drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.205 și urm.C.proc. civ. art.129 din OG 92/2003.
Analizand actele dosarului, instanta constata ca, in urma controlului operativ efectuat in data de 02.02.2015 la . SRL (ale carui concluzii au fost consemnate in procesul-verbal nr. 223/02.02.2015 – fila nr. 35), prin Decizia nr. DAF 3988/18.02.2015, emisa de D. G. Antifrauda Fiscala din cadrul ANAF (fila nr. 14), au fost instituite masuri asiguratorii, ca urmare a constatarii existentei obligatiilor de plata sumelor de 227.455,72 lei impozit pe profit si 448.925,76 lei TVA.
Organul de control a retinut in esenta ca . SRL a derulat tranzactii cu societati cu un comportament fiscal neadecvat si a dedus in mod nelegal TVA in suma totala de 448.925,76 lei, iar prin introducerea pe cheltuieli a contravalorii acestor marfuri a diminuat baza impozabila cu suma de 1.421.598,22 lei, careia ii corespunde un impozit pe profit suplimentar de 227.455,72 lei.
Conform art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 prin care a fost adoptat Codul de procedura fiscala, masurile asiguratorii se pot dispune sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori să isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
Conform alineatelor 4 si 5 din acelasi articol, masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent, motivata si semnata de către conducatorul organului fiscal competent.
In speta, instanta apreciaza ca decizia mentionata nu a fost motivata.
. ce priveste motivarea deciziei, cum din economia textelor legale mai sus aratate, rezulta ca masurile asiguratorii au caracter exceptional, putand fi adoptate numai in anumite conditii strict enumerate de legiuitor, intimata emitenta trebuia sa arate in concret in ce consta pericolul pentru colectarea obligatiilor fiscale ce revin societatii contestatoare, ce ar face necesara instituirea unor asemenea masuri, care au fost actiunile sau inactiunile contestatoarei generatoare ale pericolului, fara a fi suficient, cu alte cuvinte, sa se faca trimitere la procesul-verbal de control.
Mai mult, intrucat continutul sau este in mod expres stabilit de lege, decizia de instituire a masurii asiguratorii reprezinta un act intrinsec, ce nu poate fi completat cu alte inscrisuri, astfel incat o eventuala motivare, chiar daca ar fi existat, nu putea fi cuprinsa in procesul-verbal nr. 223/02.02.2015.
Or, intimata arata doar ca nu exista dovada derularii tranzactiilor prin reprezentantii legali ai societatilor partenere (ceea ce se concretizeaza . fiscal neadecvat”) si ca societatea contestatoare nu era indreptatita sa deduca TVA.
In plus, dat fiind obiectul prezentei contestatii (limitat in conditiile art. 129 alin. 11, coroborat cu art. 172 din OG nr. 92/2003), instanta nici nu ar putea analiza temenicia constatarilor organelor de control in legatura cu aceste aspecte, ci doar legalitatea instituirii masurilor asiguratorii.
Cu alte cuvinte, odata stabilite in sarcina contestatoarei obligatii fiscale privind plata TVA si a impozitului pe profit, prin decizia atacata trebuiau descrise piedicile intalnite in procesul de colectare a acestor creante, iar nu motivul pentru care exista obligatiile de plata.
In concluzie, se impune admiterea contestatiei la executare si anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea . SRL, cu sediul ales în București, ., ., in contradictoriu cu intimata ANAF, cu sediul în București, ., sector 5.
Ánuleaza Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. A DAF 3988/18.02.2015,
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria sectorului 5 Bucuresti.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 4392/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4324/2015. Judecătoria... → |
|---|
