Contestaţie la executare. Sentința nr. 9071/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9071/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 9071/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA II CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9071
Ședința publică din data de 09.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. V.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. S. 5 A FINANTELOR PUBLICE REPREZENTATA DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI și pe intimata A. DE P. BULEVARDUL M. KOGALNICEANU . obiect contestație la executare, suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă intimata, prin apărător cu împuternicire avocațială la fila 20 din dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus dosarul de executare, după care,
Instanța, fiind primul termen de judecată, în condițiile art.131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art.713 alin.1 raportat la art.651 alin.1 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părții sub aspectul probatoriului.
Intimata, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Având în vedere motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că aceasta este atât o contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi din 26.08.2015, cât și împotriva executării silite înseși și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată din data de 06.07.2015.
Intimata, prin apărător, arată că petitul se referă la adresa de înființare a popririi și apreciază că dezvoltarea acestor motive nu reprezintă un petit.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității contestației împotriva executării silite înseși și împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată din data de 06.07.2015 și în subsidiar, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin apărător, solicită admiterea excepției, iar cu privire la contestația la executare arată că aceasta este formulată tardiv, cu nerespectarea prevederilor legale. Cu privire la adresa de înființare a popririi, în temeiul art. 781, art. 794 și 783 C.pr.civ., arată că această adresă se face fără somație, prin urmare nu se poate solicita nulitatea adresei de înființare a popririi. Cererea de suspendare a executării, în baza art. 719 C.pr.civ., este neîntemeiată în condițiile în care nu este nici motivată. S-a invocat faptul că litigiul este întemeiat pe prevederile OG nr. 92/2003, însă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pusă în executare, competența fiind unică a organului de executare, nefiind vorba despre o obligație fiscală. Au fost de bună-credință, s-a încercat o soluționare amiabilă, iar contestatoarea face câteva confuzii, respectiv, acea sumă pe care o invocă de 5272 lei nu reprezintă în totalitate onorariul executorului judecătoresc, iar termenul de 6 luni nu este un termen de grație, ci este termenul în care debitorul este obligat să asigure plata debitului. Cu plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu avocațial, depunând în acest sens chitanțe.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ , în data de 11.09.2015, contestatoarea A. S. 5 A FINANTELOR PUBLICE REPREZENTATA DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A. DE P. BULEVARDUL M. KOGALNICEANU . de înființare a popririi înregistrată la DGRFP- București sub nr. J13195/CT/02.09.2015 emisă de B. G. C., solicitând și anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1163/2015 de B. G. C. și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare de către Judecătoria Sectorului 5 București.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că actele de executare emise de B. G. C. sunt nule, întrucât nu respectă dispozițiile art. 666 C.pr.civ., respectiv cererea formulată de societatea creditoare, prin care s-a solicitat plata debitului nu a fost însoțită de somație. De asemenea, invocă că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 622 și urm. C.pr.civ. ce reglementează dreptul comun în materia executării silite, ci dispozițiile speciale ale OG nr. 92/2003 privind C.pr.fisc. Prin urmare, având în vedere faptul că pentru restituirea unei sume achitată la bugetul statului există o procedură specială prevăzută de dispozițiile art. 117 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile O.M.E.F. nr. 1899/2004, consideră că emiterea actelor de executare silită potrivit dreptului comun sunt nelegale și netemeinice. Apreciază că emiterea de către executorul judecătoresc a încheierii prin care s-a stabilit suma menționată reprezentând cheltuieli de executare este nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007. În ceea ce privește suma de 5272,60 lei reprezentând cheltuieli de executare stabilită de către executorul judecătoresc, invocă art. 39 lit. a din Legea nr. 188/2000 lei și consideră că legiuitorul a prevăzut că posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată ceea ce nu justifică în situația dată cuantumul cheltuielilor de executare la o astfel de sumă. Totodată, în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ. solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și invocă de asemenea, art. 7 din OUG nr. 4/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, art. 714 pct. 1 și 3 și art. 718 C.pr.civ, OG nr. 22/2002, OUG nr. 8/2014.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri. (f. 7-7-10).
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.10.2015, prin Serviciul Registratură, la filele 21-25 din dosar, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și a cererii de suspendare a executării formulate de către contestatoare cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Pe fondul cauzei, arată că prin sentința civilă nr. 9658/2013, pronunțată la data de 18.11.2013, de către Judecătoria Sectorului 5 București, în cadrul dosarului nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea Asociația de proprietari a blocului 49, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București, fiind obligată aceasta din urmă la plata sumei de 19.650 lei cu titlu de sumă executată silit în mod nelegal și 2.396,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Ulterior, B. G. C. a dispus executarea silită prin înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, până la încasarea sumei totale de 27.125,10 lei, această sumă fiind compusă din debit în cuantum de 21.852,50 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare în valoare de 5.272,60 lei. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât contestatoarea nu a menționat și nu a dovedit în formularea cererii de suspendare care este motivul temeinic, condiție obligatorie prev. de art. 719 C.pr.civ. Referitor la susținerea contestatoarei conform căreia în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 622 și urm. C.pr.civ., ci dispozițiile speciale ale OG nr. 92/2003, privind C.pr.fisc., motiv pentru care executarea silită ar fi nulă, nu poate fi primit, întrucât motivul este inadmisibil în raport cu petitul formulat și e neîntemeiat, demonstrând o necunoaștere a legii și o confuzie a contestatoarei în înțelegerea și aplicarea cadrului legal, în ceea ce privește executarea silită. Astfel, creanța nu este din categoria celor exceptate de legiuitor respectiv venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se poate recupera doar prin executarea silită efectuată de executorul judecătoresc. În privința criticilor aduse modului de stabilire a cheltuielilor de executare, învederează că suma de 5.272,60 lei nu reprezintă numai onorariul executorului, conform încheierii de stabilire a cheltuielilor din 06.07.2015, ci întregul cuantum al cheltuielilor de executare, debitoarea făcând confuzie între onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 94, art. 98, art. 107, art. 200-204, art._, art. 622-720, art. 781-794, Ord. Min. Justiției 2550/2006 cu modificările la zi, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 06.07.2015, creditoarea intimată Asociația de Proprietari Bulevardul M. K. . adresat executorului judecătoresc G. C. cu o cerere de executare silită a debitoarei Administrația Finanțelor Publice S. 5 București pentru suma de 2202,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 19.650 lei reprezentând sumă executată silit nelegal, plus cheltuieli de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 9658/18.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin Decizia civilă nr. 4014R/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, ambele în dosarul nr._ (f. 51-58).
Prin încheierea din data de 06.07.2015, a fost admisă cererea creditorului și s-a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 1163/2015 (f. 62).
Prin încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 06.07.2015, au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 5272,60 lei (TVA inclus) – f. 63.
La data de 06.07.2015 a fost emisă somația către debitoarea Administrația Finanțelor Publice S. 5, aceasta fiind comunicată debitorului, împreună cu încheierea de încuviințare a executării silite și cu încheierea de stabilire cheltuieli de executare, la data de 04.08.2015, conform dovezii de la fila 65.
La data de 26.08.2015, executorul judecătoresc a emis în dosarul nr. 1163/2015 o adresă de înființare a popririi la terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate a Sectorului 5 București (f. 69), fiind înștiințată debitoarea contestatoare la data de 31.08.2015, conform dovezii de la fila 66 din dosar.
Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației la executare, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 C., instanța reține următoarele:
Conform art. 714 alin. 1 pct. 3 C., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
De asemenea, conform art. 714 alin. 1 pct. 1 C., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
În speță, instanța constată că somația emisă de B. la data de 06.07.2015 în dosarul de executare nr. 1163/2015, împreună cu copia încheierii de încuviințare a executării silite și încheierii de stabilire cheltuieli de executare a fost primită de contestatoare la data de 04.08.2015, astfel cum rezultă din dovada de la fila 65.
Așadar, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 11.09.2015, conform ștampilei compartimentului registratură al instanței de la fila 1, termenul legal imperativ de 15 zile în care contestatoarea putea contesta executarea silită însăși, precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2015, era împlinit.
În legătură cu adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2015 emisă de B. G. C. în dosarul de executare nr. 1163/2015, instanța reține că contestatoarea a introdus în termen legal contestația la executare, întrucât înștiințarea privind înființarea acestei popriri i-a fost comunicată la data de 31.08.2015, conform dovezii de la fila 66, fiind respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 2 C..
În schimb textul art. 714 alin. 1 pct. 2 C. nu poate fi aplicat și în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile pentru contestarea executării silite însăși, deoarece în acest din urmă caz, legiuitorul a prevăzut un alt moment pentru curgerea termenului, stabilit în mod imperativ, expres și limitativ prin art. 714 alin. 1 pct. 3 C..
În consecință, instanța va admite excepția tardivității contestației la executare împotriva executării silite înseși efectuată în dosarul de executare nr. 1163/2015 al B. G. C. și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată din data de 06.07.2015, emisă în același dosar de executare, invocată din oficiu.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația împotriva executării silite înseși și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată din data de 06.07.2015, ca fiind tardivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că sunt motive de contestație la executarea silită însăși motivele expuse în contestația la executare legate de neaplicarea dispozițiilor art. 662 C., aplicarea prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, necompetența executorului judecătoresc de a recupera această sumă, ea urmând a fi restituită potrivit OMFP nr. 1899/2014, incidența OG nr. 22/2002 și a termenului de grație de 6 luni. Toate aceste motive invocate de contestator sunt tardiv formulate în prezenta cauză, astfel încât ele nu vor fi analizate de instanță. Același raționament se aplică și pentru criticile vizând încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată din data de 06.07.2015, în legătură cu care contestatoarea a solicitat cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, însă în mod tardiv.
În legătură cu adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2015 emisă de B. G. C. în dosarul de executare nr. 1163/2015, instanța reține că debitoarea contestatoare nu a indicat nici un motiv de nelegalitate a acestora, motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul contestației la executare fiind exclusiv motive de nelegalitate a executării silite însăși, care implicit s-ar răsfrânge și asupra popririi, dar care însă au fost formulate tardiv, astfel cum arătat mai sus.
În legătură cu motivul de nelegalitate vizând lipsa somației, instanța reține că acesta este total neîntemeiat, întrucât pe de o parte, somația a fost trimisă contestatoarei debitoare și primită de aceasta la data de 04.08.2015, conform dovezii de la fila 65 din dosar, iar pe de altă parte, conform art. 783 C., poprirea se înființează fără somație.
În legătură cu motivul de nelegalitate privind încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 referitor la executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice care prevăd că, în situația în care executarea nu începe din cauza lipsei de fonduri, instituțiile statului dispun de un termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen care curge din momentul adresării de către creditor a unei somații de plată, instanța apreciază, în primul rând, că nu s-a făcut dovada premisei pentru a fi incidente dispozițiile OG nr. 22/2002, respectiv lipsa fondurilor.
Instanța constată că textul de lege respectiv este foarte clar cu privire la condițiile în care poate fi aplicat, respectiv atunci când se constată o lipsă de fonduri, din cauza căreia instituția debitoare nu își poate executa obligațiile. D. în acest caz este necesar ca executorul judecătoresc să comunice o somație instituției, iar de la data primirii somației, instituția trebuie să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea fondurilor necesare.
Or, în prezenta speță nu este vorba, în niciun caz, despre o lipsă de fonduri, o asemenea situație nefiind oricum susținută de niciun mijloc de probă, prin urmare prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile, iar termenul de 6 luni invocat de contestatoare nu este incident în speță. Contestatoarea debitoare nu a întreprins niciun demers pentru a face dovada lipsei fondurilor și nici nu a adus la cunoștința intimatului creditor lipsa de fonduri, acesta din urmă în mod legal a procedat la executarea silită, nefiind obligat să aștepte împlinirea termenului.
Pe de altă parte, de la data devenirii executorii a hotărârii ce constituie titlu executoriu în speță (28.11.2014) și până în momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc (06.07.2015), a trecut o perioadă care depășește termenul de șase luni, considerat de CEDO ca fiind un termen rezonabil pentru contestator să îndeplinească obligația de plată stabilită prin titlul executoriu, cu evitarea cheltuielilor de executare silită. Potrivit art. 6 CEDO, astfel cum a fost interpretat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza Ș. împotriva României), trebuia să execute această obligație din proprie inițiativă, fără ca creditorul să mai fie nevoit să inițieze alte demersuri, și într-un termen rezonabil (maxim 6 luni).
Or, neconformându-se acestor exigențe, debitorul contestator însuși s-a supus riscului executării silite și plății cheltuielilor de executare, creditorul intimat apelând în mod justificat la executarea silită.
Pe cale de consecință, nu există niciun impediment pentru recurgerea la executarea silită prin poprire în ce privește debitul principal și cheltuielile de executare, fără a se aștepta trecerea unui termen de 6 luni.
Față de cele de mai sus, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că beneficiază de un termen de executare voluntară care nu expirase în momentul înființării popririi.
Prin urmare, având în vedere că instanța nu a identificat motive de nulitate absolută în ce privește adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2015 emisă de B. G. C. în dosarul de executare nr. 1163/2015, aceasta fiind întocmite cu respectarea formelor prev. de art. 780 și urm., instanța va respinge contestația la executare împotriva acestui act de executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite apare ca rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respins ca atare.
Cu privire la solicitarea creditoarei intimate de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2000 RON, conform facturii nr._/04.12.2015 și chitanței nr. 622/04.12.2015, aflate la filele 83-84 din dosar, instanța, în temeiul art. 451 alin. (2) C.proc.civ., urmează a reduce onorariul de avocat la suma de 500 RON, din considerentele următoare. Astfel, raportat la complexitatea cauzei – contestație la executare, existența unui singur termen de judecată, la care s-a administrat doar proba cu înscrisuri, precum și la activitatea concretă desfășurată de avocat – redactarea întâmpinării, reprezentarea la un singur termen de judecată, instanța apreciază ca fiind disproporționat onorariul avocatului și îl va reduce la suma de 500 RON. Pe cale de consecință, instanța va obliga contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, contând în onorariu avocat, astfel cum a fost redus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării contestației împotriva executării silite înseși și împotriva încheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 06.07.2015, invocată din oficiu.
Respinge contestația, privind pe contestatoarea A. S. 5 A FINANTELOR PUBLICE REPREZENTATA DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINNATELOR PUBLICE BUCURESTI, cu sediul în ., sector 2 și pe intimata A. DE P. BULEVARDUL M. KOGALNICEANU ._, cu sediul în București, sector 5, .. 49, împotriva executării silite înseși și împotriva încheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 06.07.2015, ca tardivă.
Respinge contestația la executare împotriva adresei de înființare a popririi din data de 26.08.2015 la terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică București emisă de B. G. C. în dosarul de executare nr. 1163/2015, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, astfel cum a fost redus conform art. 451 alin. 2 C..
Cu drept de a formula apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. A. V. | A.-D. H. |
Red. si tehnored. M.A.V./A.D.H.
14.01.2016/4 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 9113/2015. Judecătoria... → |
|---|
