Contestaţie la executare. Sentința nr. 2025/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2025/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2025/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2025
Ședința publică din: 12.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul P. M. în contradictoriu cu intimatul COMAPANIA N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde contestatorul, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 29.01.2015, după strigarea cauzei și acordarea termenului de judecată, a fost depus în fotocopie, dosarul de executare nr. 1821/2014.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ., constatând că proba solicitată este legală, pertinentă (are legătură cu cauza) și concludentă (fiind de natură să conducă la aflarea adevărului în cauză), instanța încuviințează proba cu înscrisurile din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pe fond, contestatorul solicită admiterea contestației și anularea actelor de executare.
În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După ce a deliberat în secret, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.09.2014, sub nr._, contestatorul P. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata C., contestație la executare privind dosarul de executare nr. 1821/2014 al B. T. B. O. solicitând anularea actelor de executare.
În fapt, în motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost somat să achite suma de 28 euro, reprezentând creanța datorată și suma de 495,28 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită, cu toate că amenda ce face obiectul procesului-verbal de contravenție a fost achitată conform chitanței nr._, anterior formării dosarului de executare. Ca atare, executarea silită este lipsită de obiect.
A mai precizat contestatorul faptul că, în ce privește cheltuielile de executare silită, acestea au fost calculate în mod nelegal, întrucât la creanța de 28 de euro, suma maximă ce putea fi pretinsă era de 3 euro, astfel cum prevede art. 39 alin. 1 din Legea 188/2000. Totodată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea nu a fost motivată în drept pe alte dispoziții legale.
În susținere, au fost atașate înscrisuri (f. 3 - 7) și s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 48,29 lei.
La data de 10.12.2014, intimatul a formulat întâmpinare (f. 27 - 32), prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea tuturor actelor de executare, respectiv continuarea executării silite.
În motivare, intimata a arătat că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 și 14 din OG 2/2001, contestatorul fiind obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare până la apariția Legii 144/2012.
Intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei și a fost comunicat prin poștă la data de 12.08.2011, în termenul legal, operațiune confirmată de către contestator care a semnat de primire. Astfel, nu se poate susține că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale. Mai mult, prin încheiere de ședință din data de 26.06.2014, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Referitor la sumele care îi revin debitoarei cu obligație de plată prin procesul-verbal de contravenției, intimata a arătat că acestea sunt separate și au beneficiari legali diferiți. Astfel, pe de o parte, contestatorului îi revine o datorie pecuniară reprezentată de amenda contravențională în cuantum de 250 lei, sumă ce este supusă regimului creanțelor fiscale, în virtutea art. 39 alin. 3 din OG 2/2001, iar pe de altă parte, este sancțiunea complementară în valoare de 28 euro, sumă ce reprezintă tariful de despăgubire și care se achită în lei la cursul comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, în contul C.-SA, revenind instituției ca un venit extrabugetar, conform art. 8 alin.3 din OG 15/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ. Totodată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 C.pr.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 19.02.2015, contestatorul a arătat că prin Legea 144/2012, art. 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002 a fost abrogat, iar potrivit art. II din textul de lege arătat anterior, tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data in vigoare a legii se anulează.
În prezenta cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr. 1821/2014 al B. T. B. O. (f. 37 - 49).
II. ÎN FAPT
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/26.07.2011 (f. 4), contestatorul a fost sancționat contravențional cu o amendă contravențională în valoare de 250 lei, amendă despre care se prevedea în procesul-verbal că urma a fi achitată la casieriilor autorităților administrației publice locale sau ale altor instituții publice abilitate să administreze bugetele locale, ca venit la bugetul local.
Amenda sus menționată a fost achitată, conform chitanței nr._/14.11.2012 (f. 3).
Distinct de amenda contravențională, se menționa în procesul-verbal că persoana sancționată este obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 euro în echivalent lei în contul deschis pe numele DRDP București.
Acest proces-verbal a fost comunicat debitorului contestator la data de 12.08.2011 (f. 42).
Întrucât debitorul nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire la care era îndreptățit creditorul intimat, acesta din urmă s-a adresat executorului judecătoresc la data de 18.06.2014 cu o cerere de executare silită (f. 40), cerere în temeiul căreia B. T. B. O. a deschis dosarul de executare nr. 1821/2014 (f. 43), în cadrul căruia a solicitat și a obținut încuviințarea executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 5 București (f. 45), a emis somația (f. 47) și a emis încheierea din 29.08.2014 (f. 46), comunicate debitorului la data de 02.09.2014 (f. 49) prin care a stabilit cheltuielile de executare silită în valoare totală de 495,28 lei, formate din: 200 lei consultanță întocmire dosar de executare silită (tva inclus), 15,28 lei onorariu executor judecătoresc (tva inclus), 20 lei taxă judiciară de timbru, 211 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite (tva inclus), 49 lei (taxe poștale * 4,9) taxe poștale.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În soluționarea cauzei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451, 622, 632, 669, 711, 716, 719 din Codul de procedură civilă.
B. Soluția instanței
Raportând dreptul incident circumstanțelor speței, instanța constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art. 711 (Obiectul contestației) din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Primul motiv al contestației la executare analizate a fost cel prin care contestatorul a susținut nelegalitatea executării silite întrucât el a achitata amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal în temeiul căruia a fost începută executarea silită.
Instanța a constatat neîntemeiat acest motiv deoarece:
Această critică relevă o optică eronată asupra creanțelor conținute de procesul-verbal titlu executoriu și asupra modalităților de executare ale acestora.
Actul de constatare și sancționare contravențională cuprinde, pe de o parte, o creanță fiscală, reprezentată de amenda contravențională aplicată care, în caz de neplată benevolă, ar fi fost executată prin organele fiscale, conform art. 39 din OG nr. 2/2001 și, pe de altă parte, o creanță ce se cuvine C., cu titlul de tarif de despăgubire stabilit în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, care, în caz de neplată benevolă, va fi executat potrivit art. 42 din OG nr. 2/2001, potrivit cu care: în scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. 2 se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor, deci potrivit dreptului comun.
Prin urmare, în dosarul de executare silită ale cărui acte au fost supuse controlului judecătoresc în fața prezentei instanțe se execută silită tariful de despăgubire în valoare de 28 euro în echivalent lei, astfel încât, cât timp nu s-a probat plata benevolă a acestei creanțe, în temeiul art. 622 (Îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu) și 632 (Temeiul executării silite) C.pr.civ. este lipsită de consecințe juridice în acest dosar plata benevolă a amenzii contravenționale.
În lumina celor de mai sus, în mod legal a fost solicitată executarea silită a tarifului de despăgubire de către beneficiarul acestuia, C., unui executor judecătoresc, potrivit regulilor generale, de drept comun, de executare silită.
În ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile de executare, instanța o constată neîntemeiată prin raportare la art. 669 C.pr.civ., observând defalcarea cheltuielilor de executare din încheierea din 29.08.2014 (f. 46), din care rezultă că din suma totală de 495,28 lei doar 15,28 lei reprezintă onorariul de executor.
ÎN PRIVINȚA ADMISIBILITĂȚII REDUCERII CHELTUIELILOR DE EXECUTARE REPREZENTATE DE ONORARIUL DE EXECUTOR, instanța constată admisibilitatea acestei cereri în temeiul art. 669 alin. 4 coroborat cu art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
ÎN CEEA CE PRIVEȘTE TEMEINICIA CERERII FORMULATE DE CONTESTATOR, instanța constată că nu este întemeiată solicitarea contestatorului de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 669 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., aplicându-se în mod corespunzător.
Așadar, chiar dacă onorariul de executor nu a fost avansat în integralitate de creditor, în virtutea beneficiului oferit acestuia de legiuitor prin art. 39 din Legea nr. 188/2000, onorariul de executor stabilit prin încheierea de cheltuieli de executare ce constituie titlu executoriu va fi urmărit întocmai în patrimoniul debitorului care, prin culpa sa, constând în întârzierea executării de bunăvoie a obligației conținute în titlul executoriu, a determinat sesizarea executorului judecătoresc și începerea executării silite.
În continuarea raționamentului juridic, instanța reține că, pentru ca debitorul urmărit să datoreze cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de executor, trebuie ca:
a). onorariul de executor să fie real;
b). onorariul de executare să fie necesar;
c). onorariul de executare să fie rezonabil.
Analizând onorariul de executor, în valoare de 15,28 lei cu tva inclus, stabilit de executorul judecătoresc prin încheiere, instanța constată că acesta îndeplinește caracterele mai sus enunțate:
- onorariul este real din moment ce a fost consemnat în încheiere;
- onorariul este necesar, din moment ce debitorul nu și-a executat la termen, de bunăvoie, obligația constatată prin hotărârea judecătorească, iar art. 1 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești statuează că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 39 din același act normativ, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești;
- onorariul contestat este rezonabil: 1. sub aspectul valorii pricinii, se situează între limitele reglementate de legiuitor (art. 39 din Legea nr. 188/2000). 2. sub aspectul muncii îndeplinite de executor: Din această perspectivă trebuie subliniat că acest criteriu se referă la munca îndeplinită de executor prin prisma culpei procesuale a debitorului, iar nu la o evaluare strictă efectuată de instanță asupra activității pe care o presupune exercitarea profesiei de executor în speța de față. Evaluarea activității pe care o presupune exercitarea profesiei de executor într-o speță în genul celei de față a fost efectuată a priori de legiuitor prin art. 39 din Legea nr. 188/2000. Așadar, ar fi fost îndreptățit calificativul de „nerezonabil” atribuit onorariului de executor în limita prevăzută de lege, onorariu ce ar urma să fie suportat de debitor cu titlul de cheltuieli de executare, doar în măsura în care, după emiterea somației, înștiințarea privind urmărirea silită, debitorul s-ar fi conformat și ar fi achitat în termenul indicat suma urmărită. În contextul însă în care în perioada dintre data sesizării executorului judecătoresc și data formulării contestației la executare, executorul a efectuat toate actele de executare pe care le presupunea activitatea de executare silită a creanței urmărite în orice speță de genul celei de față, instanța constată că nu se poate aprecia că activitatea executorului judecătoresc a fost diminuată prin comportamentul debitorului care să justifice o diminuare corelativă a cheltuielilor de executare imputabile acestuia din urmă.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că nu există niciun motiv de diminuare a cheltuielilor de executare (reprezentate de onorariul de executor) imputabile debitorului în virtutea art. 669 C.pr.civ.
În ceea ce privește tva inclusă în cuantumul onorariului de executor, instanța constată că aceasta este legală, urmând a fi suportată de debitorul urmărit silit.
E drept că Legea nr. 188/2000 nu prevede că limita maximă a onorariului ce poate fi perceput de executor trebuie să cuprindă și taxa pe valoare adăugată.
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta cuantumul onorariului edictat prin art. 39 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute.
La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatorul debitor.
Nu ar putea fi invocate principiile ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus ori in dubio pro debitori deoarece, pe de o parte, nu are nicio importanță juridică lipsa unei distincții în lege privitoare la includerea sau neincluderea tva-ului în onorariul permis, iar pe de altă parte, în cauză nu se impune interpretarea, nu este vorba despre vreun dubiu care să profite debitorului: prevederile legale sunt clare; onorariul de executor a fost stabilit în procentul prevăzut de lege, raportat la valoarea creanței. La acest onorariu, îndeplinindu-și obligația fiscală, executorul judecătoresc a calculat și încasat de la creditor tva-ul, taxă ce nu mărește patrimoniul executorului (astfel încât iese din sfera de reglementare a Legii nr. 188/2000 al cărui scop și spirit era acela de a limita mărirea patrimoniului executorului judecătoresc în dauna creditorului - pentru care un onorariu excesiv ar putea reprezenta o piedică în realizarea deplină dreptului de acces la instanță -, respectiv a debitorului - cel obligat a suporta în final cheltuielile de executare), dar îl micșorează în primă fază pe cel al creditorului (obligat să avanseze tva-ul), motiv pentru care este suporta în final de debitor, potrivit regulii generale edictate de art. 669 C.pr.civ.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, constatând că nu s-a relevat niciun motiv care să justifice anularea actelor de executare, motiv pentru care, în temeiul art. 719 C.pr.civ., instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Față de soluția ce s-a impus în soluționarea cauzei, temeiul art. 716 alin. 2 C.pr.civ., instanța stabilește în sarcina contestatorului obligația de a suporta contravaloarea fotocopierii dosarului de executare, în valoare de 32,40 lei (f. 37, 38).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de contestatorulP. M., domiciliat în București, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimatulCOMAPANIA N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, J_, CUI_, ca neîntemeiată.
2. În temeiul art. 716 alin. 2 C.pr.civ., pune în vedere contestatorului să achite către B. T. B. O. suma de 32,40 lei, reprezentând contravaloare fotocopiere dosar de executare.
3. Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 717 raportat la art. 650 alin. 3 C.pr.civ., calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București, conform art. XIV din Legea nr. 2/2013.
4. Prezenta hotărâre se va comunica părților în copie, în temeiul art. 427 C.pr.civ., iar la rămânerea definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată și executorului judecătoresc, conform art. 719 alin. 4 C.pr.civ.
5. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 21.07.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Pretenţii. Sentința nr. 992/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3466/2015. Judecătoria... → |
|---|
