Contestaţie la executare. Sentința nr. 3825/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3825/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3825/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3825
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și pe intimații B. D. și B. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut la prima și a doua strigare în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, a fost depusă copia dosarului de executare nr. 4/2015, după care:
Verificându-și competența potrivit art. 131 C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, in temeiul art. 713 rap. la art. 650 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către contestator, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C., o încuviințează.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2014, din data de 19.01.2015, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București i-a chemat în judecată pe intimații B. D. și B. L., solicitând anularea executării silite și a tuturor actelor de executare emise in dosarul de executare nr. 4/2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin încheierea din data de 07.01.2015 emisă de B. R. G. I., în dosarul de executare nr. 4/2015, la cererea creditorilor B. D. și B. L., s-au solicitat cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.189,06 lei, cu TVA inclus, compusă din suma de 1.569,06 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc și suma de 620 lei, reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite, calculate până în prezent.
A preciza contestatoarea că până la data emiterii actelor de executare, creditorii nu au formulat cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești de care beneficia, motiv pentru care nu se putea trece direct la procedura de executare silită.
De asemenea, s-a arătat că actele de executare emise în dosarul de executare nr. 4/2015 nu respectă dispozițiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Astfel, executorul judecătoresc nu a luat în considerare termenul de grație de 6 luni, prevăzut de OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011, în conformitate cu care contestatoarea are dreptul de a efectua plata voluntar.
În ceea ce privește suma de 2.189,06 lei, reprezentând cheltuieli de executare, se arată că aceasta depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
În drept, au fost invocate prevederile art. 622 și urm. Cod procedură civilă, OG nr. 22/2002.
În susținere, au fost anexate înscrisuri, în copie.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat la judecată.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea contestatoarei.
La solicitarea instanței, a fost comunicată copia dosarului de executare nr. 4/2015 al B. R. G. I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2029 din data de 06.03.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosar nr._/302/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 566R din data de 25.02.2013, contestatorul a fost obligat să plătească intimaților suma de 6.456.875 ROL, reprezentând valoarea actualizată a prețului plătit potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._, actualizare ce se va face cu indicele de inflație pe perioada februarie 1997 și până la achitarea prețului.
Ca urmare a cererii creditorilor-intimați de punere în executare a titlului executoriu menționat anterior, împotriva debitorului-contestator Ministerul Finanțelor Publice, depusă la B. R. G. I. la data de 07.01.2015, prin încheierea emisă în aceeași zi de către executorul judecătoresc, s-a format dosarul de executare nr. 4/2015 și a fost încuviințată executarea silită.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Instanța înlătură apărarea contestatorului potrivit cu care intimații erau obligații să formuleze o cerere de punere în executare a titlului executoriu, deoarece o instituție publică nu poate începe executarea voluntară în lipsa manifestării de voință a creditorului, o astfel de obligație nefiind prevăzută în vreun text de lege.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 4/2015, în ceea ce privește incidența dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța arată că contestatoarea, ca organ al statului, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Astfel, contestatoarea nu a făcut dovada ca nu are fondurile necesare acoperirii creanței.
În ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile de executare silită, instanța reține că potrivit art. 669 alin. (1) C.proc.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
Contestatorul are obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 669 C.proc.civ., de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, acesta neputând fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de executare.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că prin încheierea din data de 07.01.2015 au fost stabilite cheltuieli de executare reprezentând 1.569,06 lei onorariul executorului judecătoresc și 620 lei alte cheltuieli necesare executării silite.
Analizând onorariul executorului judecătoresc, instanța apreciază că acesta nu a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, în cuantum de 10% din valoarea debitului, la care să fie adăugată cota de TVA de 24%. Calculând onorariul executorului judecătoresc potrivit dispoziției legale anterior menționate, rezultă un onorariu maximal în cuantum de 1.489 lei, cu TVA inclus.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, în cuantum de 620 lei, instanța constată că acestea nu au fost detaliate în încheierea privind cheltuielile de executare din data de 07.01.2015, astfel că nu poate aprecia asupra legalității acestora. De asemenea, nici nu există la dosarul de executare silită dovada efectuării acestora, astfel cum prevede alin. 4 al art. 669 C.proc.civ.. pentru aceste motive, instanța va înlătura aceste cheltuieli de executare silită.
În considerarea acestora, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de debitorul-contestator și va îndrepta actele de executare efectuare în dosarul execuțional nr. 4/2015 al B. R. G.-I. în sensul că se vor executa ca și cheltuieli de executare silită doar suma de 1.489 lei, reprezentând onorariu maximal executor judecătoresc, cu TVA inclus.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite apare ca rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare contestatorul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimații B. D. și B. L., ambii cu domiciliul în București, .. 11B, sector 1.
Îndreaptă actele de executare efectuare în dosarul execuțional nr. 4/2015 al B. R. G.-I. în sensul că se vor executa ca și cheltuieli de executare silită doar suma de 1.489 lei, reprezentând onorariu maximal executor judecătoresc, cu TVA inclus.
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3705/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3838/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
