Pretenţii. Sentința nr. 3838/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3838/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3838/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3838
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții U. V. și P. M. I. și pe pârâtul P. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc la data de 06.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.05.2015 și apoi la data de 20.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.05.2010 sub nr._, reclamanții U. V. și P. M. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. V., obligarea pârâtului la plata sumei de 418.140 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că pârâtul a încheiat cu autorul reclamanților, Mițu B., un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil situat în Popești-Leordeni. Numitul Mițu B. a cesionat reclamanților drepturile sale derivate din contractul mai sus amintit. În temeiul antecontractului, pârâtului i-a fost achitată suma de 20.000 euro, cu titlu de arvună. Au mai arătat reclamanții că pârâtul a refuzat să se prezinte pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare, înstrăinând între timp imobilul unei alte persoane. S-a mai indicat faptul că în temeiul art. 7 din antecontract, promitentul-vânzător, respectiv pârâtul, este obligat să restituie de 5 ori arvuna primită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și art. 1073 C.civ.
În susținerea pretențiilor lor, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: notificare-convocare conciliere (filele 5-6), încheiere de certificare de fapte nr._/17.12.2008 întocmită de BNP Ț. M. M. (fila 7), act de cesiune (filele 8-10), antecontract de vânzare-cumpărare din 23.05.2007(filele 11-14), act de cesiune (fila 13) și contract de vânzare-cumpărare (filele 14-19).
Cererea a fost legal timbrată, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 45)
Prin încheierea din ședința publică din data de 13.10.2010 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților.
La data de 26.01.2011, prin intermediul serviciului Registratură, pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția netimbrării și în subsidiar, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. Astfel, pârâtul a arătat în motivarea apărării sale că, între el și reclamanți nu există nici un raport contractual și că nu a primit nici o sumă de bani de la aceștia. Mai mult, pârâtul a menționat faptul că între părți mai sunt pe rol două litigii, privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, respectiv anularea contractului încheiat de către pârât cu privire la imobilul ce a făcut obiectul antecontractului. Pârâtul a arătat că contractul de cesiune nu îi este opozabil, acesta nefiind înscris în Cartea Funciară. S-a formulat o cerere de suspendare până la soluționarea recursului formulat de către reclamanți în litigiul având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
La întâmpinare a fost atașată copia după Decizia civilă nr. 664A/18.11.2012 a Curții de Apel București (filele 43-44).
Prin încheierea din ședința publică din data de 02.02.2011, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și s-a respins excepția netimbrării, invocată de către pârât.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei de către reclamanți la data de 14.04.2011, prin care au arătat că în baza contractelor de cesiune au calitate procesuală activă, fiind titularii creanței. În ceea ce privește opozabilitatea cesiunii față de pârât, reclamanții au arătat că în antecontractul de vânzare-cumpărare, părțile au introdus o clauză prin care și-au exprimat acordul cu privire la o eventuală cesiune.
Prin încheierea din ședința publică din data de 20.04.2011, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/3/2008.
În ședința publică din data de 23.10.2013, s-a repus cauza pe rol și a fost invocată din oficiu excepția lipsei calității procesuale active.
Prin sentința civila nr. 8889/23.10.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate din oficiu, respingând cererea de chemare in judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței nr. 8889/23.10.2013 au formulat apel reclamanții, care a fost respins prin decizia civila nr. 664A/23.05.2014 de către Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Prin decizia civila nr. 1938 R/16.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, a fost admis recursul formulat de reclamantul P. M. I., fiind modificată decizia atacată. Astfel, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. nr. 8889/23.10.2013, fiind desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 09.02.2015, sub nr._ .
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că la data de 23.05.2007, între pârâtul P. V., în calitate de promitent-vânzător și M. B., în calitate de promitent-cumpărător, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil în suprafață de 100.000 mp situat în Popești Leordeni, așa cum reiese din înscrisul depus la filele 11-13.
Conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 2683/12.07.2007 de BNP Ț. M. M. (filele 72-73), numitul M. B. a cedat reclamanților și altor 3 persoane (E. I., R. V., A. N. Fedora) drepturile și obligațiile derivate din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul.
Ulterior, E. I. a cedat drepturile astfel dobândite reclamantului P. M. I., în baza actului de cesiune autentificat sub nr. 34/08.01.2009 (fila 71). Iar prin actul de cesiune autentificat sub nr. 3710/06.12.2008, R. V. și A. N. Fedora au cesionat drepturile lor reclamantului P. M. I. (fila 70).
La data de 17.11.2008, pârâtul a încheiat cu o terță persoană, S.C.VIB Building S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2201 prin care a înstrăinat acesteia imobilul-teren ce a făcut obiectul antecontractului încheiat cu autorul reclamanților, așa cum s-a probat prin copia contractului de vânzare-cumpărare. (filele14-19).
Observă instanța că toate cesiunile au fost făcute sub condiția ca punerea în posesie a promitentului-vânzător să aibă loc pe tarlaua 2 (T2), Neproductiv 39 (N39), condiție îndeplinită, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr._/29.10.2008, procesul-verbal de punere în posesie nr._/16.07.2007 și anexele acestuia (filele 20-40).
În litigiul dintre părți purtat în anul 2008 (dosar nr._/3/2008 - f. 43 dosar fond) aceeași reclamanți ca în cauza prezentă l-a chemat în judecată pe același pârât (alături de cedentul M. B.) pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare – cumpărare în baza aceluiași antecontract de vânzare – cumpărare, însă acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată ca urmare a înstrăinării imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat.
Pretenția dedusă judecății o reprezintă restituirea arvunei achitate pârâtului în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, ca urmare a neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor asumate.
În art. 4 al antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârât și M. B. se prevede că prețul înstrăinării este de 400.000 euro, din care s-a achitat la momentul încheierii antecontractului, cu titlu de arvună, suma de 20.000 euro.
Potrivit art. 7 pct. 1 din antecontract, în ipoteza în care promitentul-vânzător nu-și îndeplinește obligațiile asumate, acesta va fi obligat să plătească promitentului-cumpărător suma de 100.000 euro.
În drept, instanța are în vedere disp. art. 1396 Codul civil din 1864, care prevăd că vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
De asemenea, art. 1082 din Codul civil din 1864 prevede că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată. Iar art. 1087 cod civil din 1864 arată că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică.
Având în vedere această situație de fapt raportată la dispozițiile art. 969 Cod civil din 1864, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 Codul civil din 1864, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar putând fi angajată răspunderea contractuală a debitorului, și întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, obligație ce a devenit imposibil de executat, imobilul fiind deja înstrăinat unei terțe persoane, instanța urmează a reține că s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamanților, în calitate de cesionari a drepturilor rezultate din antecontractul menționat anterior, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum total de 418.140 lei, echivalentul în lei al clauzei penale stabilite la 100.000 euro.
În ceea ce privește critica pârâtului referitoare la forma contractelor de cesiune de creanță, instanța arată că aceasta a fost înlăturată de instanța de recurs, în decizia nr. 1938R/16.12.2014, aceasta reținând că sunt pe deplin valabile contractele de cesiune și atunci când sunt cu titlu gratuit, titlul oneros nefiind o condiție de valabilitate a acestora, și nu interesează sub niciun aspect natura raporturilor juridice dintre părți care le-au determinat pe acestea să încheie contractul în acest mod, atâta timp cât el este legal sub aspectul caracterului gratuit.
Iar în ceea ce privește faptul că au fost încheiate sub condiție, iarăși aceasta nu interesează legitimarea procesuală activă și raporturile juridice cu pârâtul, încheierea unui act sub condiție fiind o modalitate perfect legală, iar invocarea îndeplinirii /neîndeplinirii condiției este la latitudinea exclusivă a părților din contractele de cesiune, iar nu a pârâtului care este terț față de acestea. Mai mult, după cum s-a reținut mai sus, condiția respectivă a fost îndeplinită.
De asemenea, și condiția notificării cesiunii de creanță către debitorul cedat a fost soluționată de instanța de recurs, reținându-se în decizia civilă din recurs că notificarea pârâtului despre cesiunea de creanță s-a făcut în mod indubitabil și într-o manieră absolut completă prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul procesului anterior dintre părți purtat în anul 2008, dosar nr._/3/2008.
Este irelevant în cauza de față dacă s-a făcut publicitatea cesiunilor prin înscrierea contractelor de cesiune în cartea funciară, deoarece, așa cum a reținut instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 1393 Cod civil din 1864, cesiunea de creanță se face opozabilă fie prin notificarea adresată debitorului cedat, fie prin acceptarea de către acesta prin act autentic. Nu este prevăzută condiția înscrierii cesiunii de creanță în cartea funciară.
În considerarea celor ce preced, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 418.140 lei, reprezentând clauză penală conform antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1273/23.05.2007 de BNP Ivanca Riba.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 20.594,8 lei, suportate de către reclamanți în toate ciclurile procesuale, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții U. V., cu domiciliul în Popești Leordeni, ., județ Ilfov și P. M. I., cu domiciliul în Popești-Leordeni, .. 33, județ Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliul în București, .-14, sector 5.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 418.140 lei, reprezentând clauză penală conform antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1273/23.05.2007 de BNP Ivanca Riba.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 20.594,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3825/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 3839/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
