Contestaţie la executare. Sentința nr. 1552/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1552/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1552/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1552
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pe intimata T. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea dosarului de executare nr. 576/2014 al B. I.-A. M. D., după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 713 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 650 C. proc. civ., forma aplicabilă la data începerii executării silite, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, considerând-o utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art. 255 C. proc. civ., încuviințează proba cu înscrisuri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 09.10.2014 pe rolul Judecătoriei sector 5 București sub nr._, contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata T. I., solicitând admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare și anularea executării silite efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc I. - Anițas M. D. în dosarul de executare nr. 576/2014.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia civilă nr. 2227/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._/83/2010, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de 42.000 lei reprezentând daune morale către reclamanta T. I.. În vederea valorificării dreptului recunoscut de instanță, creditoarea a învestit Biroul Executorului Judecătoresc M. B., fiind astfel demarată executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 9/2012 pentru recuperarea sumei de 51.955,40 lei compusă din: 42.000 lei reprezentând daune morale la care S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat prin titlul executoriu mai sus menționat; 9.955,4 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită stabilite de Biroul Executorului Judecătoresc M. B. prin procesul-verbal de cheltuieli încheiat la data de 21.01.2012.
Considerând nelegală executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 9/2012, S. Român a formulat contestație la executare, acțiune care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care a solicitat în temeiul art. 4041 din codul de procedură civilă și întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.
Prin sentința civilă nr._/2012, definitivă și irevocabilă, Judecătoria Sectorului 1 București a admis contestația la executare formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata T. I. și terțul poprit BRD, și a dispus anularea actelor de executare întocmite de B. M. B. în dosarul de executare nr. 9/2012, precum și întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatei la restituirea către contestator a sumei executate silit, de 51.955,4 lei.
Cu toate că la data de 17.04.2012, urmare a executării silite prin poprirea dispusă în dosarul de executare nr. 9/2012 asupra conturilor pe care Ministerul Finanțelor Publice le are deschise la BRD, terțul poprit a virat în contul executorului judecătoresc creanța urmărită silit, în cuantum de 51.955,4 lei, iar sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a fost transmisă pentru punere în executare numai pentru suma cu titlu de cheltuieli de executare, la data de 29.09.2014 B. I.-A. M. D. a comunicat Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice somația prin care a solicitat plata sumei de 51.428 lei compusă din: 42.000 lei reprezentând daune morale la care S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat prin decizia civilă nr. 2227/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._/83/2010; 9.428 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită stabilite de B. I.-A. M. D. prin încheierea nr. 2/22.09.2014 emisă în dosarul de executare nr. 576/2014.
Contestatorul a învederat că actele de executare au fost emise de către B. I.-A. M. D. în dosarul execuțional nr. 576/2014 cu nerespectarea prevederilor legale în materie, respectiv au fost încălcate dispozițiile art. 622, art. 632, art. 650 și art. 651 din Legea nr. 134/2010, aspecte dezvoltate pe larg în cuprinsul contestației la executare.
În esență, executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr. 576/2014 s-a efectuat în lipsa încuviințării instanței de executare, de către un executor necompetent teritorial și, în principal, în lipsa unui titlu executoriu, în contextul în care creanța stabilită prin acesta a fost stinsă cu mult înaintea demarării executării silite supuse analizei.
În acest context, admiterea cererii de suspendare a executării silite ar înlătura trecerea la măsura înființării popririi și efectuarea unei duble plăți ca urmare a continuării executării silite și virării sumei care deja a fost achitată, în situația înființării popririi. Pe de altă parte, suspendarea executării ar permite ca în urma unei proceduri jurisdicționale și în condiții de contradictorialitate să se statueze asupra unor probleme ridicate în acțiunea introductivă de instanță. Pe cale de consecință, nu este oportun ca executarea silită să fie finalizată înaintea examinării fondului contestației la executare, astfel că este imperativ necesară suspendarea executării silite, în caz contrar putându-se aduce un grav prejudiciu patrimonial instituției contestatoare printr-o dublă executare.
Contestatorul a apreciat că verificarea legalității actelor de executare silită primează în fața interesului de a executa o eventuală creanță, iar suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare reprezintă calea care ar produce cel mai mic prejudiciu, dar care poate induce un echilibru între varietatea de interese divergente, ținând seama că obiectul acestui litigiu determină judecata cu celeritate, nefiind astfel afectată durata procedurilor, în scopul util, de altfel, tuturor părților implicate, de a fi în prezența unei executări silite conforme cu prevederile legale în vigoare.
Contestatorul a invocat nulitatea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 576/2014 al B. I.-A. M. D., pentru încălcarea dispozițiilor art. 632 coroborat cu art. 622 din Legea nr. 134/2010. Astfel, prin decizia civilă nr. 2227/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._/83/2010, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de 42.000 lei reprezentând daune morale către reclamanta T. I.. În vederea valorificării dreptului recunoscut de instanță, creditoarea a învestit Biroul Executorului Judecătoresc M. B., fiind astfel demarată executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 9/2012 pentru recuperarea sumei de 51.955,40 lei. La data de 17.04.2012, urmare a executării silite prin poprirea dispusă în dosarul de executare nr. 9/2012 asupra conturilor pe care Ministerul Finanțelor Publice le are deschise la BRD, terțul poprit a virat în contul executorului judecătoresc creanța urmărită silit, în cuantum de 51.955.4 lei.
Prin sentința civilă nr._/2012, definitivă și irevocabilă, Judecătoria Sectorului 1 București a admis contestația la executare formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata T. I. și terțul poprit BRD, și a dispus anularea actelor de executare întocmite de B. M. B. în dosarul de executare nr. 9/2012, precum și întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatei la restituirea către contestator a sumei executate silit, de 51.955,4 lei.
În considerarea dispozițiilor art. 136 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin adresa nr. 286.561/13.02.2014, Ministerul Finanțelor Publice a înaintat sentința civilă nr._/2012 Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Satu M. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., în vederea punerii acesteia în executare, în sensul urmăririi și încasării sumei de 9.955.4 lei, precum și accesoriile aferente acestei sume, calculate potrivit Codului de procedură civilă, de la data de 17.04.2012 - data virării creanței de către terțul poprit BRD în contul executorului judecătoresc, urmare a executării silite prin poprirea dispusă în dosarul execuțional nr. 9/2012 (potrivit extrasului de cont), și până la data restituirii efective a sumei de către T. I..
A precizat contestatorul că până în prezent nu a fost încasată creanța a cărei urmărire a fost solicitată, nefiind încă demarată urmărirea respectivei creanțe, astfel cum rezultă din fișa situației analitice a doamnei T. I.. Cu toate acestea, creditoarea T. I. a înțeles să demareze o altă executare silită în vederea valorificării aceluiași titlu executoriu - decizia civilă nr. 2227/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._/83/2010, respectiv cea care face obiectul dosarului de executare nr. 576/2014 al B. I.-A. M. D.. Or, în contextul în care obligația stabilită prin titlul executoriu în sarcina debitorului a fost dusă la îndeplinire, în lipsa unui nou titlu pentru suma de 42.000 lei executarea silită din dosarul nr. 576/2014 s-a demarat cu încălcarea dispozițiilor art. 632 din Legea nr. 134/2010, potrivit cărora executarea silită se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu.
Ipoteza în care suma încasată de B. M. B. în dosarul de executare nr. 9/2012 nu a fost distribuită creditoarei nu justifică dubla executare a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ci deschide calea unui demers judiciar al acesteia împotriva executorului judecătoresc, în temeiul raportului născut între cei doi în baza cererii de învestire cu executarea hotărârii judecătorești, raport în cadrul căruia S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este parte. Pe cale de consecință, în contextul în care se tinde la dubla executare a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în mod vădit executarea silită însăși demarată în condițiile expuse se impune a fi sancționată de art. 703 din Legea nr. 134/2010, întrucât nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși atrage nulitatea acesteia.
Contestatorul a invocat nulitatea executării silite efectuate de B. I.- A. M. D. în dosarul execuțional nr. 576/2014 pentru lipsa încuviințării instanței de executare competente. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 650 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În conformitate cu art. 651 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 134/_, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului - în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, sau, în situația urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul.
În speță, în contextul în care nu s-a efectuat vreun act din care să rezulte demararea unei executări silite imobiliare, ar fi incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010, potrivit cărora competența de executare ar aparține oricărui executor judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. În considerarea faptului că pretinsul debitor are sediul în București, instanța de executare este orice judecătorie din raza Curții de Apel București care, potrivit art. 650 alin. (2), soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite. Raționamentul este susținut de Decizia nr. 348/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care, deși Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a apreciat că instanța de executare trebuie să fie „judecătoria din circumscripția căreia de află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea”. Pe cale de consecință, Judecătoria Satu M. nu poate fi instanță de executare în speță.
Or, în contextul în care executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. 576/2014 a fost demarată fără încuviințarea instanței de executare, aceasta este lovită de nulitate absolută în raport de dispozițiile imperative ale art. 665 alin. (1) și (4) din Legea nr. 134/2010. Cum încuviințarea executării silite este o condiție sine qua non a începerii executării silite, lipsa acesteia conduce la anularea executării silite înseși din dosarul execuțional nr. 576/2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, executarea silită este lovită de nulitate absolută din prisma efectuării acesteia de către un executor judecătoresc necompetent teritorial. Astfel, competența teritorială a executorului judecătoresc este reglementată de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și de art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010. Potrivit art. 8 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Aceasta înseamnă că regula generală, în această materie, este cantonarea competenței teritoriale a executorilor numai la circumscripția teritorială a circumscripției curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, referindu-se la atribuțiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000. În privința unor atribuții concrete, legea instituie și alte criterii de competență. Astfel, referitor la atribuția prevăzută la art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, atribuție care interesează în mod deosebit în cadrul analizei de față, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 stipulează că este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea.
În concordanță cu dispozițiile Legii nr. 188/2000, art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/_ prevede că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută: a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul; b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.
Din economia prevederilor mai sus invocate rezultă că, în funcție de modalitatea în care urmează să se realizeze executarea silită, se stabilește competența executorului judecătoresc. În dosarul execuțional nr. 576/2014 nu s-au făcut acte de executare imobiliară, iar executarea nu vizează o obligație de a face sau a nu face, context în care este competența executorului judecătoresc se determină raportat la art. 651 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010, respectiv orice executor judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; în speță, pretinsul debitor are sediul în București. Astfel, competent să efectueze executarea silită este orice executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București. Or, în speță, B. I.-A. M. D. aparține Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea, deci are competență în circumscripția Curții de Apel Oradea.
De asemenea, a arătat contestatorul că executarea silită s-a făcut cu încălcarea art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 - norme de competență teritorială de ordine publică și care au caracter absolut în această materie, față de dispozițiile art. 651 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, potrivit cărora nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.12.2014, intimata T. I. a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, având în vedere că la data de 24.11.2014 a formulat cerere de renunțare la executarea silită, iar în urma cererii de renunțare la executarea silită depusă la executorul judecătoresc acesta a dispus încetarea executării silite.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare la data de 06.01.2015, susținând că nu a rămas fără obiect contestația la executare, deoarece încetarea executării silite are ca efect necontinuarea executării prin emiterea de noi acte de executare, iar nu anularea celor deja întocmite.
La solicitarea instanței au fost atașate la dosar, în copii conforme cu originalul, toate înscrisurile din dosarul de executare nr. 576/2014 al B. I. – A. M. D..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2227R din 11.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._/83/2010, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să achite creditoarei T. I. suma de_ lei.
În baza acestei decizii, creditoarea T. I. a formulat cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc I. – A. M. D., la data de 04.09.2014, constituindu-se pe rolul acestui Birou dosarul de executare nr. 576/2014.
Ulterior înregistrării cererii, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Satu Maru încuviințarea executării silite, această cerere fiind admisă prin încheierea din 15.09.2014, pronunțată în dosar nr._ .
Prin încheierea din 22.09.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 9428 lei. La aceeași dată, executorul a emis și somația de plată în sarcina debitorului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, somația fiind comunicată debitorului la data de 29.09.2014.
La data de 24.11.2014, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite, ca urmare a renunțării creditoarei la executarea silită.
Instanța constată că prezenta contestație nu a rămas fără obiect, chiar dacă s-a renunțat la executarea silită, deoarece încetarea executării ca urmare a renunțării creditorului și anularea executării au cauze diferite și produc consecințe juridice diferite, neputându-se afirma că renunțarea la executare împiedică verificarea legalității executării. Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei de obiect, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, în temeiul art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executorul judecătoresc are următoarele atribuții: a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii. Conform art. 9 alin. (1) din același act normativ, în cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În speță, executorul judecătoresc I.-A. M. D. este competent să realizeze acte de executare în circumscripția Curții de Apel Oradea, însă acesta a efectuat acte de executare împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în circumscripția Curții de Apel București. Prin urmare, executarea silită s-a realizat de către un executor judecătoresc necompetent.
Instanța nu poate reține competența executorului judecătoresc nici în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în speță nu se realizează urmărirea unui bun imobil din circumscripția Curții de Apel Oradea, iar executorul judecătoresc nu își are sediul nici în circumscripția curții de apel în care se regăsește sediul debitorului și nici în circumscripția curții de apel în care se regăsește locul executării. De asemenea, în speță nu s-a înființat poprirea, astfel încât să se analizeze competența executorului din perspectiva sediului terțului poprit.
Prin urmare, nu se poate reține că Biroul Executorului Judecătoresc I. – A. M. D. ar fi competent să realizeze în cauză vreun act de executare, caz în care executarea silită demarată de acesta este lovită de nulitate.
Instanța va respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect, având în vedere că suspendarea executării se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, iar prin prezenta sentință contestația a fost soluționată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimata T. I., CNP_, domiciliată în Satu M., ., ., ., județul Satu M..
Anulează executarea silită efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc I. – A. M. D. în dosarul de executare nr. 576/2014.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1594/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1555/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
