Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 3029/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3029/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3029/2015
Dosar nr._ *
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 3029
Ședința publică din data de 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și pe intimata I. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata, prin avocat L. S. Ț., cu delegație avocațială de substituire, în substituirea avocatului E. C., cu împuternicire avocațială la fila 63 din dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, la data de 16.04.2015 dovada contractului de asistență juridică încheiat între intimată și CA E. C., după care:
Instanța, verificându-și competența, se declară competentă a soluționa cauza din punct de vedere general, material și teritorial în conformitate cu art. 400 alin. 1 și art. 373 alin. 1-2 C. de la 1865.
Instanța pune în discuția părții excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin apărător, arată că își menține susținerile cu privire la admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, motivând că prezenta contestație la executare nu are ca obiect venituri publice, ci are ca obiect venituri de natură salarială neachitate de contestatoare, motiv pentru care s-a recurs la procedura executării silite, pierzându-și privilegiul de a achita taxa de timbru.
Deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 167 C. de 1865, instanța o respinge ca neîntemeiată, deoarece cauza are ca obiect venituri publice, conform art. 33 din OUG nr. 80/2013.
Instanța constată, în raport de petitul formulat de contestator și de motivele invocate, că prezenta cerere de chemare în judecată reprezintă atât o contestație la executarea silită însăși demarată de B. Casagranda S. A. în dosar de executare nr. 762/2012, cât și o contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi din data de 03.09.2014 emisă în același dosar de executare.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității în ce privește contestația la executarea silită însăși, acordând cuvântul părții prezente sub acest aspect.
Intimate, prin apărător, solicită admiterea excepției tardivității.
Deliberând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C., asupra excepției tardivității în ce privește contestația formulată împotriva executării silite înseși, invocată din oficiu, instanța o admite, apreciind că este întemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța reține că contestatoarea, care are calitatea de terț poprit în cauză, a luat cunoștință de executarea silită demarată de B. Casagranda S. A. în dosar de executare nr. 762/2012, pe care o contestă în prezentul dosar, încă din data de 04.10.2012, când a primit adresa de înființare a popririi emisă la data de 27.09.2012, conform dovezii de la fila 28 verso din dosar Judecătoriei Sectorului 5 București. Prin urmare, de la acest moment a început să curgă termenul legal imperativ de 15 zile impus de art. 399 alin. 1 C. de la 1865 pentru formularea contestației la executarea silită însăși. Or, prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 22.09.2014, astfel cum rezultă din ștampila oficiilor poștale aflată pe plicul de la fila 24 verso din dosarul nr._ al Tribunalului C.-S., așadar cu mult peste termenul legal imperativ prevăzut de lege. În ce privește adresa de înființare a popririi din data de 03.09.2014 emisă în același dosar, aceasta a fost comunicată contestatoarei la data de 04.09.2014, conform dovezii de la fila 46 verso dosar Judecătoriei Sectorului 5 București, termenul legal de contestare a acesteia împlinindu-se la data de 22.09.2014, astfel încât în ce privește acest act de executare, contestația la executare este formulată în termenul legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părții sub aspectul probatoriului.
Intimata, prin apărător, depune la dosarul cauzei hotărârea și certificatul de grefă din dosarul_/302/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București și invocă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a acestei hotărâri, precum și efectul de lucru judecat al hotărârilor pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarele nr._/302/2012 și_/302/2012, aceste contestații fiind formulate de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Intimata, având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare, întrucât contestația împotriva aceleiași executări, dar având la bază o altă adresă de înființare a popririi, a mai fost soluționată prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul_/302/2012, prin respingerea contestației la executare fiind stabilită calitatea de terț poprit a Agenției Naționale de Administrare Fiscală față de Direcția Generală a Finanțelor Publice. Pentru introducerea cu rea-credință a contestației la executare la o instanță necompetentă material și teritorial și fără a se ține cont de hotărârile anterior pronunțate, intimate solicită amendarea cu suma maximă a contestatoarei. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 24.09.2014 sub nr._ contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a chemat în judecată initmata I. M., solicitând instanței că prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea executării silite demarate de B. Casagranda S. A.. Pentru creditoarea I. M. prin adresa de înființare a popririi din 03.09.2014, în dosarul de executare 762/2012, pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S..
În motivarea contestației, contestatoarea arată că la data de 04.09.2014 a fost înregistrată la instituția contestatoarei adresa de înființare a popririi până la concurența sumei de 33,575 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/2008 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Contestatoarea apreciază că executarea silită a fost demarată cu încălcarea prevederilor special ale Legii nr. 554/2004.
Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal este o hotărâre judecătorească pronunțată de către o instanță specializată de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative.
Contestatoarea apreciază că în mod greșit s-a încuviințat de către Judecătoria Sector 5 București executarea silită pe raza sectorului 5 a acestui titlu executoriu, deoarece executarea acestor hotărâri se face potrivit aceleiași Legi nr. 554/2004, prin aplicarea dispozițiilor art. 18-24 din Legea 554/2004. Mai mult, din interpretarea dispozițiilor privind executarea hotărârilor de contencios administrative, respective art. 22-25 din Legea nr. 554/2004, rezultă că instanța de executare este instanța de contencios administrative.
Este adevărat că Legea nr. 554/2004 face trimitere la Codul de procedură civilă, însă condiționează aplicarea acestuia de compatibilitatea normelor generale cu specificarea raporturilor de drept administrative și de lipsa unei norme special (art. 28 din Legea nr. 554/2004).
Mai mult decât atât, obligațiile în material contenciosului administrative nu se supun cerințelor dreptului comun, respective învestirea cu formula executorie a hotărârii și încuviințarea executării silite de către judecătorie, ci se execute, așa cum a arătat mai sus, în condițiile strict prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Spre exemplificare, menționează că în decizia civilă nr. 320/22.01.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că executarea hotărârii instanței de contencios administrative se face din oficiu, iar stabilirea sancțiunilor pentru neexecutare (amenzi, penalități) este tot de competența instanței de contencios administrative.
Un alt motiv de nelegalitate al executării silite îndreptate împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin comunicarea unei adrese de înființare a popririi, este atribuirea pe seama ANAF a calității de “creditor și terț poprit” al Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. (actuala DGFFP Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S..
Initmata I. M. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acesteia. Solicită declinarea competenței cu privire la judecarea contestației, admiterea excepției de litispendență, în subsidiar invocă lipsa de procedură cu privire la executarea formulată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată în temeiul ar. 718 alin. 1 N. C.p.c. de către contestatoare.
Invocă totodată excepția de necompetență teritorială absolute, considerând că Judecătoria Sector 5 București este instanța de executare, dar și excepția netimbrării contestației, deoarece contestația nu are ca obiect venituri publice.
În drept, invocă dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
Prin încheierea din data de 26.11.2014 Tribunalul C.-S. a admis excepția de necompetență a completului de a judeca prezentul litigiu și a trimis dosarul Secției a II-a civilă a Tribunalului C.-S., completele specializate în contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C.-S. Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 9 din data de 16.01.2015 Tribunalului C.-S. Secția a II-a civilă a admis excepția lipsei competenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._ la data de 16.02.2015.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta T. D. C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și a obligat-o pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate.
Creditorul intimat a formulat cerere de executare silită a sentinței menționate pe care a depus-o la B.E.J. Casagranda – S. A., prin care a solicitat ca executarea silită să se realizeze prin poprire asupra sumelor de bani datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. (în continuare D.G.F.P. – C.-S.) de către Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală (în continuare A.N.A.F.), formându-se, astfel, dosarul de executare nr. 762/2012.
Prin Încheierea din 28.08.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2012, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ .
În baza acestei încheieri, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, a titlurilor de valoare și a altor bunuri mobile incorporale datorate de A.N.A.F. debitorului D.G.F.P. – C.-S., până la concurența sumei de 33.575 lei. Prima adresa de înființare a popririi a fost comunicată contestatoarei la data de 04.10.2012 (f. 28), debitoarea formulând contestație la executare împotriva acestei adrese, ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2012, soluționată irevocabil la data de 15.07.2014 de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
Ulterior, la data de 03.09.2014, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi asupra sumelor de bani, a titlurilor de valoare și a altor bunuri mobile incorporale datorate de A.N.A.F. debitorului D.G.F.P. – C.-S., până la concurența sumei de 33.575 lei, comunicată contestatoarei ANAF la data de 04.09.2014, conform dovezii de la fila 46 verso.
În ce privește motivele de contestație la executarea silită însăși, invocate de contestatoare, instanța reține că acestea sunt tardive, pentru motivele expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri, astfel încât instanța urmează a respinge contestația la executare împotriva executării silite înseși demarate de B. Casagranda S. A. în dosarul de executare nr. 762/2012, ca fiind tardivă.
Referitor la contestația la executare împotriva adresei de înființare a popririi din data de 03.09.2014 emisă în dosarul de executare nr. 762/2012 al B. Casagranda S. A. cu privire la terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța observă că aceasta este fundamentată pe lipsa calității de terț poprit a contestatoarei în raport cu debitoarea D.G.F.P. – C.-S..
Or, instanța observă că această problemă a fost soluționată cu putere de lucru judecat între aceleași părți în cadrul dosarului nr._/302/2012, soluționată irevocabil la data de 15.07.2014 de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
Considerentele reținute de către Tribunalul București în cuprinsul Deciziei civile nr. 2308R/15.07.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2012 cu privire la calitatea de terț poprit a ANAF în raport cu debitoarea D.G.F.P. – C.-S. se impun cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, chiar dacă este vorba despre o adresă de înființare a popririi ulterioare, din data de 03.09.2014, dar care privește aceleași părți (creditor, debitor și terț poprit) și aceeași creanță ce face obiectul aceleași executări silite.
Astfel, în cuprinsul deciziei mai sus amintite, irevocabile, s-a stabilit că „potrivit art. 21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2)Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3)Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale."
Prin urmare, Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, repartizează către Direcția generala a finanțelor publice a județului C.-S. creditele bugetare aprobate de către Ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.
În calitatea sa de ordonator terțiar de credite, Direcția generală a finanțelor publice a județului C.-S. utilizează aceste credite pentru realizarea sarcinilor, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Dispozitiile legale sus citate justifica in opinia Tribunalului calitatea de tert poprit a contestatorului. Contrar sustinerilor acestuia și a instanței de fond, tribunalul apreciaza ca aceste dispozitii conduc la concluzia ca ., ANAF este cel care alimenteaza conturile debitoarei, prin urmare datoreaza acesteia sume de bani. Situatia atipica determinata de calitatea contestatoarei de ordonator de credite nu poate conduce la concluzia ca nu exista un raport juridic intre contestatoare si debitoare DGFP C. S., ci asa cum s-a aratat interpretarea corecta este in sensul ca ANAF datoreaza sume de bani ce pot forma obiectul executarii prin poprire. Fiind in discuție raporturi juridice intre institutii publice, faptul ca exista reglementari specifice privind activitatea acestora nu poate determina imposibilitatea executarii cata vreme din textele legale rezulta ca sume de bani sunt datorate, repartizarea creditelor fiind o indatorire legala a ANAF ca si ordonator secundar de credite. Nu se poate face o distinctie intre a datora si a repartiza, ci in speta dedusa judecatii repartizarea creditelor este forma specifica in care tertul poprit datoreaza sumele de bani catre debitoare si este de netagaduit ca intre acestea exista raporturi juridice. D. fiind raportul specific existent situatia institutiilor publice si poprirea reglementata de Codul de procedura civila trebuie analizata in sens larg, caci intre institutiile publice un raport obligational de drept comun nu poate exista in conditiile in care activitatea acestor institutii a primit o reglementare speciala.
Tribunalul apreciaza ca o interpretare in sensul ca instituțiile publice își execută obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar dacă legea permite acest lucru prin mențiuni speciale inserate în actul normativ care reglementează bugetul instituțiilor respective ar crea premisele unei reale „imunități la executare” a instituțiilor publice, statul putând astfel oricând să ignore dispozițiile din hotărâri judecătorești prin nefinanțarea cheltuielilor izvorâte din titlurile executorii pronunțate de instanțele judecătorești. În această manieră s-ar ignora principiul securității raporturilor juridice și forța obligatorie a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, in opinia Tribunalului contestatorul are calitate de terț poprit, prin urmare este ținut de prevederile Codului de procedura civila in materia executării silite prin poprire.”
Așadar, prin Decizia civilă nr. 2308R/15.07.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2012 de Tribunalul București, acesta s-a pronunțat în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, cu privire la calitatea de terț poprit a ANAF în raport cu debitoarea D.G.F.P. – C.-S..
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a respinge contestația la executare împotriva adresei de înființare a popririi din data de 03.09.2014 emisă în dosarul de executare nr. 762/2012 al B. Casagranda S. A. cu privire la terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește suspendarea executării silite, instanța reține că în conformitate cu art. 403 C. pr. Civilă, o astfel de măsură poate fi luată până la soluționarea contestației la executare, cum arată în mod corect intimata. Or, având în vedere că instanța prin prezenta hotărâre a soluționat contestația la executare formulată, urmează să respingă și acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
În final, în temeiul art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. de la 1865, instanța apreciază că se impune amendarea contestatoarei cu amendă judiciară în sumă de 300 de lei, întrucât aceasta a introdus cu rea-credință o cerere vădit netemeinică, reaua-credință decurgând din faptul că anterior introducerii acestei cereri de chemare în judecată Tribunalul București se pronunțase irevocabil în sensul că contestatoarea are calitatea de terț poprit, iar aceasta în loc să se conformeze hotărârii irevocabile a unei instanțe judecătorești, a introdus o nouă acțiune pe rolul Tribunalului C.-S. de data aceasta, în speranța obținerii unei hotărâri judecătorești contradictorii celei dintâi, care îi era nefavorabilă. Or, această atitudine venită tocmai din partea unei alte autorități a statului este în opinia instanței regretabilă, echivalând chiar cu un abuz de drept care trebuie sancționat, motiv pentru care instanța va aplica contestatoarei o amendă în cuantum de 300 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare împotriva executării silite înseși demarate de B. Casagranda S. A. în dosarul de executare nr. 762/2012, privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 și pe intimata I. M. cu domiciliul în localitatea Gîrliște, ., jud. C. S., și cu domiciliul procesual ales la Av. E. C., cu sediul în București, ., .. ., ca tardivă.
Respinge contestația la executare împotriva adresei de înființare a popririi din data de 03.09.2014 emisă în dosarul de executare nr. 762/2012 al B. Casagranda S. A. cu privire la terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. de la 1865, amendează contestatoarea cu amendă judiciară în sumă de 300 de lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
M. A. M. A.-D. H.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3080/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 3098/2015. Judecătoria... → |
|---|
