Contestaţie la executare. Sentința nr. 4923/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4923/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4923/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4923
Ședința publică din data de 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. F. și pe intimații B. I. R. L. și Direcția de S. Publică G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a întâmpinării formulate de intimata Direcția de S. Publică G., după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, asupra căreia, în conformitate cu art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, contestatorul M. F. a formulat o contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc I. R. L., solicitând anularea tuturor formelor de executare dispuse în dosarul nr. 318/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc I. R. L., suspendarea executării silite, precum și cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatorul a arătat că, în mod cu totul întâmplător, în data de 25.07.2014, a fost înștiințat de persoane din România, tară unde nu mai domiciliază din anul 2012, că împotriva sa a fost pornită executarea silită pentru suma de 21.499,66 lei, și cheltuieli de executare de 2.537,04 lei, potrivit Sentinței civile nr. 7696/16.10.2012 din dosarul nr._ .
Contestatorul a susținut că nu a avut niciodată cunoștință de acest proces, nu și-a făcut apărările corespunzătoare și, în acest moment, a efectuat demersuri pentru repunerea pe rol a cauzei deoarece pretențiile sunt nejustificate.
În drept, contestatorul a invocat art.714 Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 1000 lei, conform chitanței de la fila 10 din dosar.
La data de 03.10.2014, contestatorul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că dorește să renunțe la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, astfel că nu îl mai timbrează.
În ședința publică din data de 30.01.2015, Judecătoria G. a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată-creditoare a Direcției de S. Publică G..
Prin Sentința civilă nr. 1925/03.04.2015 a Judecătoriei G., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 08.05.2015, sub același număr de dosar.
La data de 15.06.2015, intimata Direcția de S. Publică G. a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, la data de 11.08.2011, contestatorul, în timp ce conducea autoturismul marca Honda Civic, cu numărul de înmatriculare KHG 634, nu a acordat prioritate de trecere, intrând în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Cielo, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea Direcției de S. Publică.
A arătat că, la data accidentului, contestatorul s-a legitimat cu o carte de identitate în care figura cu domiciliul legal în București, deși avea locul de muncă în Cipru. Pentru că acesta nu a specificat un alt domiciliu la care să fie citat, judecarea cauzei de fond împotriva sa a fost efectuată în mod legal.
În drept, intimata a invocat art. 205-206 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei, conform art. 716 alin.2 Cod procedură civilă, au fost atașate copii certificate ale actelor de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc I. R. L. în dosarul nr. 318/2014.
La termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța constată următoarele:
La data de 29.05.2014, intimata-creditoare Direcția de S. Publică G. a formulat o cerere de executare silită a contestatorului-debitor M. F., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7696/16.10.2012 a Judecătoriei G., înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc I. R. L..
Procedura de executare silită ce face obiectul prezentei contestații la executare a fost inițiată prin această cerere de executare, la data de 29.05.2014.
Raportat la această dată, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, procedura executării silite este guvernată de dispozițiile Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 (denumit în continuare Cod procedură civilă). În același timp, în temeiul art. 24 teza a doua Cod procedură civilă, procedura executării silite va fi guvernată până la finalizarea sa de normele procedurale în vigoare la data formulării cererii de executare, indiferent de modificarea legislației procedurale pe parcursul derulării sale. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei trebuie raportată la normele Codului de procedură civilă în vigoare la data de 29.05.2014, înainte de adoptarea Legii nr. 138/2014.
Astfel cum a reținut și Judecătoria G., prin Sentința civilă nr. 1925/2015 pronunțată în cauză, la data de 16.07.2014, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 348/2014, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, prin referire la criteriul de determinare sub aspect teritorial a instanței de executare. Conform art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și își produc efectele de la data publicării lor în Monitorul Oficial. Decizia nr. 348/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din_ ,moment începând cu care dispozițiile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, constatate neconstituționale, au fost suspendate de drept, conform art. 147 alin. 1 din Constituția României.
Prin excepție de la art. 24 teza a doua Cod procedură civilă, instanța reține că, date fiind dispozițiile art. 147 din Constituția României, modificările legislației procedurale produse ca urmare a deciziilor Curții Constituționale trebuie să își producă efectele deîndată și trebuie să guverneze nu numai procedurile de executare silită începute după publicarea deciziei ci, chiar și acele proceduri, care, deși au fost inițiate prin cererea de executare a creditorului înainte de acest moment, la data publicării nu făcuseră încă obiectul unei sesizări a instanței de executare, respectiv nu fuseseră încă încuviințate, conform art. 665 Cod procedură civilă.
Această ipoteză se referă la acele dosare de executare în care, executorul judecătoresc, având o cerere de executare silită a unui creditor formulată înainte de data publicării hotărârii Curții Constituționale, trebuia să solicite încuviințarea executării silite de la instanța de executare după publicarea deciziei, astfel că, prin excepție de la art. 24 teza a doua Cod procedură civilă, în baza art. 147 alin. 4 din Constituția României, pentru a determina instanța de executare competentă teritorial, trebuia să se raporteze inclusiv la decizia Curții Constituționale, și să aibă în vedere domiciliul debitorului, conform art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
Niciun tip de excepție de la aplicarea art. 24 teza a doua Cod procedură civilă nu se justifică însă în acele ipoteze în care, înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale, procedura de executare silită nu numai că a debutat, prin înregistrarea cererii de executare a creditorului, dar a fost și încuviințată de către instanța de executare, determinată potrivit criteriilor art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă dinainte de modificare.
În aceste ipoteze, prin încuviințarea executării silite, a fost stabilită în mod definitiv instanța de executare în cauză, instanță de executare care va fi competentă să soluționeze toate incidentele procedurale ivite pe parcursul executării silite, indiferent de modificările aduse apoi art. 650 alin.1 Cod procedură civilă.
În cauză, instanța observă că atât cererea de executare silită a fost formulată înainte de publicarea Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale, cât și încheierea de încuviințare a executării silite a Judecătoriei G. din data de 25.06.2014 a fost pronunțată înainte de acest moment.
Prin urmare, dispozițiile art. 24 teza a doua Cod procedură civilă își găsesc aplicare pe deplin, iar instanța de executare trebuie stabilită prin raportare la art. 650 alin.1 Cod procedură civilă în forma în vigoare la momentul inițierii executării silite, indiferent de publicarea ulterioară a deciziei de neconstituționalitate.
Potrivit art.713 alin. 1 Cod procedură civilă, competența teritorială de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare, definită, la momentul începerii executării silite de art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, Biroul Executorului Judecătoresc I. R. L. are sediul în G., motiv pentru care instanța de executare este Judecătoria G., care a pronunțat și încheierea de încuviințare a executării silite potrivit art. 665 Cod procedură civilă.
Instanța mai reține că, în materia executării silite, normele de competență teritorială sunt de ordine publică, în sensul art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, litigiile din această materie nefiind parte din acelea pentru care, potrivit art. 126 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile pot alege competența, motiv pentru excepția necompetenței trebuie invocată din oficiu.
D. urmare, temeiul art. 132 alin. 3 raportat la art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale absolute, invocată din oficiu, și să decline competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Raportând această soluție la Sentința civilă nr. 1925/03.04.2015 a Judecătoriei G., instanța constată, conform art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit în cauză un conflict negativ de competență.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 135 alin. 1 raportat la art. 134 Cod procedură civilă, cauza va fi înaintată Curții de Apel București, instanța superioară comună Judecătoriei Sectorului 6 București și Judecătoriei G., pentru pronunțarea unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată prin întâmpinare.
Declină competența teritorială de soluționare a cererii formulată de contestatorul M. F., cu domiciliul ales pentru comunicare la C.. de av. Chitei D. în B., . F-G, parter, jud. B., în contradictoriu cu intimații B. I. R. L., cu sediul în G., ., jud. G. și DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ G., cu sediul în G., ., jud. G., având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei G..
Constată ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, înaintează cauza Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.
Suspendă, din oficiu, judecata cauzei, până la soluționarea conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțare în ședință publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex. / 10.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3694/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4934/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
