Contestaţie la executare. Sentința nr. 1607/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1607/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1607/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1607
Ședința publică din data de 25.02.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul G. B. S. și pe intimata . AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au depus relațiile solicitate SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R., la data de 09.02.2015.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 N.C.proc.civ., constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 713 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 650 alin. 1 și 2 N.C.proc.civ. și art. 107 N.C.proc.civ. (ținând cont și de efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014), față de adresa de domiciliu a contestatorului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 255 N.C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, apreciind că aceasta este admisibilă, legală și poate duce la soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 N. C.proc.civ., declară încheiată cercetarea procesului și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014, sub nr._, contestatorul G. B. S. a chemat în judecată pe intimata . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare și întoarcerea executării efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 9719/2014 aflat pe rolul SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R., în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.09.2011.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în data de 19.09.2011 a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru contravenția săvârșită la data de 22.03.2011, care a fost comunicat contestatorului după aproximativ 7 luni, perioadă în care acesta a fost sancționat de 6 ori prin procese - verbale emise succesiv.
Contravaloarea tarifului de despăgubire, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, în valoare de 320,00 euro, adică 1.318,62 lei plus toate celelalte cheltuieli, ce reprezintă cheltuieli de executare silită, au fost reținute prin poprire în dosarul execuțional nr. 1678/AD/2013 privind pe creditoarea . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București din procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.06.2011, astfel că a percepe, pe calea executării silite cu același titlu, aceeași sumă, constituie o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză în beneficiul intimatei. În acest sens au fost invocate prevederile art. 7 din Normele metodologice din data de 01.10.2010 privind OG nr. 15/2002.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-712 N.C.proc.civ., art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: extras de cont/01.07.2014, extras de cont/05.11.2014, adresa nr. 249/05.11.2014, înștiințare privind măsura popririi emisă la data de 28.10.2014 în dosarul de executare nr. 9719/2014, adresa nr. 9719/2014/28.10.2014, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2011, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011, adresa nr. 1678/AD/2013 din data de 19.06.2014, adresa nr. 1678/AD/2013 emisă în data de 19.06.2014 și extras de rol fiscal –fila nr. 14.
Prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 08.12.2014, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare s-a arătat că, deși a fost informat în timp util asupra actului sancționator întocmit împotriva sa, contestatorul nu și-a valorificat dreptul conferit de lege în termen procedural și nici nu a plătit în mod voluntar. Contestatorul-debitor nu a formulat plângere contravențională, pe fond, împotriva actului sancționator, în termenul procedural instituit de art. 31 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/19.09.2011 a devenit titlu executoriu fără vreo altă formalitatea, potrivit art. 37 din același act normativ. Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14, precum și art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește reținerea și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire o anumită sumă de bani, intimata a arătat faptul că aceasta reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR-SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. Aceste considerente au fost reținute și de către dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Astfel, întrucât contestatorul nu a achitat, în mod voluntar, debitul în cuantum de 28 euro, intimata a procedat la declanșarea recuperării creanței pe calea executării silite.
În ce privește valoarea cheltuielilor de executare, intimata a învederat faptul că aceasta se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006, prin raportare la dispozițiile art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată.
Prin serviciul Registratură, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, la data de 08.01.2015, prin care a solicitat instanței respingerea apărărilor invocate de către intimată, ca neîntemeiate.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a învederat faptul că a luat cunoștință de procesul-verbal . nr._/19.09.2011 după expirarea termenului procedural, motiv pentru care nu l-a contestat.
Instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R., pentru comunicarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr. 9719/2014, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr. 50-71.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție sera R11 nr._/19.09.2011, intimata a aplicat contestatorului o amendă în valoare de 1250 de lei, de asemenea, fiind stabilită în sarcina acestuia obligația de plată a tarifului de despăgubire în cuantum de 320 de Euro (1351,01 de lei la cursul oficial al BNR). Procesul-verbal a fost comunicat contestatorului la data de 12.10.2011. Contestatorul a recunoscut comunicarea procesului-verbal, astfel după cum rezultă din chiar cuprinsul acțiunii introductive.
În urma cererii de executare silită adresate de intimată SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R. s-a constituit dosarul execuțional nr. 9719/2014, ulterior Judecătoria Sectorului 5 București încuviințând executarea silită a contestatorului, prin încheierea pronunțată la data de 23.09.2014.
În continuare, în dosarul execuțional susmenționat, au fost realizate o . de executare în vederea recuperării debitului urmărit (contravaloarea tarifului de despăgubire) și a cheltuielilor de executare aferente.
Instanța observă că prin acțiune se apreciază că însuși procesul-verbal de contravenție (devenit titlu executoriu) este nelegal, ca urmare a faptului că, prin intermediul acestuia, contestatorului i-a fost impus un tarif de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu care, în opinia sa, fusese acoperit prin plata altui tarif de despăgubire stabilit anterior printr-un alt proces-verbal de contravenție.
Analizând această critică adusă de către contestator executării silite, instanța constată că, în realitate, reprezintă un motiv de fapt privitor la fondul dreptului cuprins în procesul-verbal de contravenție.
Potrivit art. 712 alin 2 Cod de procedură civilă, ,, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui,,.
Or, în materia proceselor-verbale de contravenție, legiuitorul a stabilit o cale procesuală specifică, anume aceea prevăzută de dispozițiile O.G. nr.2/2001: plângerea contravențională. Așadar, pentru a supune controlului judiciar legalitatea procesului-verbal de contravenție, inclusiv din perspectiva stabilirii tarifului de despăgubire, contestatorului îi revenea obligația de a uzita de calea plângerii contravenționale și nu direct de aceea a contestației la executare. Aserțiunea contestatorului, din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, potrivit căreia, atunci când a aflat de procesul-verbal de contravenție, termenul de introducere a plângerii era expirat, este lipsită de temei. În măsura în care afirma și dovedea că procedura de comunicare invocată de intimată este nelegală, contestatorul era îndreptățit să se prevaleze de momentul la care potrivit susținerii sale aflase efectiv de procesul-verbal de contravenție, ca punct de pornire a termenului de 15 zile stabilit de O.G. nr.2/2001 pentru expirarea procesului-verbal. Neurmând această cale, instanța apreciază că, prin expirarea termenului de 15 zile, orice viciu al procesului-verbal s-a acoperit, actul constatator neputând face obiectul cenzurii instanței de executare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 și 722 Cod de procedură civilă, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea, formulată de contestatorul G. B. S., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, .. 22, .. 3, sector 4, în contradictoriu cu intimata . AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, J_, CUI_, cont bancar RO56 RNCB_ 0001 deschis la Banca Comercială Română – Sucursala Unirea, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1581/2015. Judecătoria... → |
|---|
