Contestaţie la executare. Sentința nr. 3220/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3220/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3220/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECTIA A II-A CIVILA
.....
Sentinta civila nr. 3220/2015
Ședința publica de la 29 Aprilie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE - I. U.
GREFIER - A. S.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe contestatorul M. J. și pe intimatul M. C. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei cauzei de către grefierul de sedinta dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti la data de 14.07.2012, sub nr._/4/2012, contestatorul M. JUSTIȚIEI, în contradictoriu cu intimatul M. C. C., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de către B. D. Gont, L. Gont si M. P. prin somația transmisă Ministerului Justiției la data de 31.07.2012, în dosarul de executare nr. 1195/2012, solicitând constatarea nulității absolute a actelor de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, fără plata unei cauțiuni, în temeiul art. 403 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, in esenta, ca lipseste incheierea de incuviintare a executarii pronuntata de instanta de executare, ca nu exista temei legal pentru a se executa intreaga obligatie din conturile Ministerului J., obligatia fiind divizibila de plin drept, ca obligatia nu este exigibila, nefiind ajunsa la scadenta si ca nu are în bugetul aferent anului 2012 prevăzute sume destinate plății titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale pentru personalul din sistemul justiției decat in cuantumul echivalent cu 5% din valoarea creantei.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 71/2009 modificată și completată.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar în copie, somatia din data de 26.07.2012 si procesul-verbal privind cheltuielile de executare, din aceeiasi data.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
La data de 05.02.2013, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul actele din dosarul de executare nr. 1195/2012 al B. D. Gont, L. Gont si M. P..
La termenul de judecată din data de 19.03.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin sentinta civila nr.2932/19.03.2013, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr._/4/2012 a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale, fiind declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Prin adresa nr._/4/2012 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.06.2013.
La termenul din data de 09.10.2013 instanta a invocat, din oficiu, exceptia necompetentei teritoriale si a ramas in pronuntare pe exceptia invocata.
Prin sentinta civila nr.8359/09.10.2013, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale, fiind declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti; totodata, a constatat intervenit conflictul negativ de competenta si a trimis cauza Tribunalului Bucuresti, in vederea solutionarii acestuia.
Prin sentinta civila nr.2199/17.12.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila in dosarul nr._/3/2013, a fost stabilita competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Prin adresa nr._/3/2013 a Tribunalului Bucuresti cauza a fost reinregistrata pe rolul acestei instante la data de 20.03.2015.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr. 315/07.04.2008, irevocabila, pronuntata in dosarul nr._ al Tribunalului V. sectia civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, a fost admisă în parte acțiunea creditorului M. C. C. alaturi de alti creditori, M. Justiției, M. Finanțelor, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul V. fiind obligați la plata creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 (în procent de 5%, 2%, 11%), actualizate cu indicele de inflație, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr. 322/07.04.2008, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului V. secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă acțiunea creditorului M. C. C. alaturi de alti creditori, M. Justiției, M. Finanțelor, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul V. fiind obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidentialitate de 15%, actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective.
Ulterior, a fost incuviintata executarea silita impotriva debitorilor de toate instanțele de pe raza Mun. București, contrar susținerilor contestatorului.
In urma deschiderii dosarului de executare silita, s-a procedat la calcularea si actualizarea debitului, in baza unei expertize contabile extrajudiciare si a somarii debitorului M. J. in vederea recuperarii creantei, avand in vedere faptul ca acesta nu a executat de bunavoie obligatiile cuprinse in titlul mentionat mai sus.
Ca principiu de baza, in materia executarii, sta aducerea la indeplinire de bunavoie a titlului executoriu – art. 371 ind. 1 al. 1 cpc.
Dupa cum a observat si contestatorul, somatia a fost emisa cu respectarea dispozitiilor OG nr. 22/2002 si cu recomandarea perioadei de 6 luni ca termen pentru indeplinirea obligatiei.
Conform disp. art. 11 al. 2 din Constitutia Romaniei „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern” iar art. 148 din Constitutie garanteaza si instituie obligativitatea aplicarii reglementarilor internationale, la care Romania este parte, respectiv tratatele constitutive ale Uniunii Europene, direct de catre instantele judecatoresti nationale precum si de catre celelalte institutii implicate in acest proces, antrenate in aceasta procedura.
In ceea ce priveste aplicabilitatea OUG nr. 71/2009, se retine ca, initial, prin intermediul acestui act normativ, a fost eșalonată plata unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (precum cel din speță), stabilindu-se că acestea vor fi acordate în tranșe anuale, începând cu anul 2010, până în anul 2012. Ulterior, prin OUG 45/2010 s-a amânat termenul în care urma a se plăti prima tranșă, până în anul 2012, făcându-se o nouă eșalonare pentru perioada 2012-2014. Mai apoi, prin Legea nr. 230/2011, s-a stabilit o nouă eșalonare a acelorași drepturi salariale pentru intervalul 2012-2016.
In plus fata de dispoziiile mentionate mai sus, instanta reține că prin decizia pronunțată la data de 04 septembrie 2012, publicată la data de 18 septembrie 2012, în cauza ’’D. și alții împotriva României’’, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților, prin care invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil) și respectiv a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate) prin aceea că autoritățile interne (M. Justiției și Ministerul Finanțelor Publice) au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante. În acest sens, s-a apreciat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială, eșalonarea de către Guvern, în calitatea de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând din anul 2008. Astfel, s-a reținut că prin eșalonările dispuse prin actele normative anterior menționate nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Ori, in speta de fata situația este identică cu cea analizată de CEDO în cauza ’’D. și alții împotriva României’’, în sensul că intimatului i s-a achitat o parte din transele stabilite prin actele normative indicate mai sus, (împrejurare ce reiese și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cadrul dosarului de executare silită).
Astfel, raportat la conținutul Hotărârii pronunțate de CEDO în cauza ’’D. și alții împotriva României’’, rezulta că OUG nr. 71/2009 respecta Convenția Europeana a Drepturilor Omului iar debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu.
Față de aceste considerente, instanța va admite contestația și va anula toate actele de executare silita efectuate pe raza teritorială a Sectorului 5 București.
În raport de prevederile art. 403 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite contestația, formulata de contestatorul M. J., cu sediul in Bucuresti, sector 5, . in contradictoriu cu intimatul M. C. C., domiciliat in C., ., judetul D..
Anulează actele de executare silită efectuate împotriva contestatorului pe raza sectorului 5 București în dosarul de executare nr. 1195/2012 al B. D. G., L. G. și M. P..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica de la 29 Aprilie 2015.
P., GREFIER,
Red I.U./Th.red.A.S., I.U./4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3223/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3237/2015. Judecătoria... → |
|---|
