Contestaţie la executare. Sentința nr. 5530/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5530/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 5530/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 5530/2015
Ședința publică de la data de 30 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. P. D. și pe intimatul R. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin apărător cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei relațiile solicitate de la Biroul Individual Notarial Nemesis.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin apărător, admiterea contestației și anularea formelor de executare, desființarea încheierii privind cheltuielile de executare și a încheierii de rectificare. În speță, nu există certitudine cu privire la termenul convenit de părți, nu se știe exact ce au dorit părțile, prin urmare termenul de prescripție curge de la data încheierii actului adițional. Cu privire la rectificarea făcută de notar, în temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995 era nevoie de acordul părților. Cu cheltuieli de judecată, mai puțin onorariu avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.03.2014 sub nr._/299/2014, contestatoarea C. P. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul R. A. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 349/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. C., desființarea încheierii din data de 06.12.2013 pronunțată în același dosar de executare, anularea încheierii de rectificare nr. 22/13.03.2013 emisă de către BNP Nemesis.
În motivarea contestației, a învederat că tatăl contestatoarei, Bataragă V., a încheiat cu intimatul R. A. un antecontract de vânzare cumpărare, primind suma de 20.000 euro cu titlu de avans. Ulterior, prin convenția autentificată sub nr. 1417/11.06.2009 de BNP Nemesis, Bataragă V. și R. A. au hotărât să fie repuși în situația anterioară încheierii contractului, Bataragă V. urmând să restituie suma de 20.000 euro. Cei doi au arătat că la data de 11.06.2009 s-a plătit suma de 10.000 euro, restul urmând a fi plătit în 3 tranșe: prima de 3000 euro, până cel târziu la 11.08.2009, a doua în valoare de 3500 euro, până cel târziu la data de 11.10.2009, iar a treia, de 3500 euro, până la data de 11.12.2009. Dacă tatăl contestatoarei nu respecta termenele, trebuia să plătească intimatului daune interese de 10.000 euro.
Pe data de 21.12.2009, Bataragă V. și R. A. au încheiat un act adițional la convenția autentificată din 11.06.2009, prin care R. A. a recunoscut că a primit suma de 5000 euro, urmând ca diferența de 5000 euro să fie plătită de tatăl contestatoarei până cel târziu la data de 30.04.2009, în cazul în care nu va respecta înțelegerea, urmând să plătească și daune interese de 5000 euro.
Contestatoarea a precizat că tatăl ei a decedat pe 11.05.2011, iar la data de 13.03.2013, BNP Nemesis a rectificat actul adițional, în sensul că a fost trecută greșit data de restituire pentru restul de 5000 euro termenul de 30.04.2009 și nu 30.04.2010, cum era corect, motivat de faptul că autentificarea actului adițional s-a făcut la data de 21.12.2009, dată ulterioară termenului de restituire precizat în actul adițional. Contestatoarea a susținut că nu se poate reține o dată certă până la care se poate plăti restul de bani, așa cum a considerat în mod arbitrar notarul. Astfel, notarul avea obligația să convoace ambele părți și cu acordul lor să treacă data pentru care s-au înțeles. Având în vedere că încheierea din 13.03.2013 a fost făcută cu încălcarea legii, adică nu în prezența ambelor părți, contestatoarea a apreciat că este lovită de nulitate.
Contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, pornind de la ipoteza că termenul de prescripție începe să curgă la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, adică în termen de 3 ani de când s-a încheiat actul adițional la Convenția din 11.06.2009, respectiv data de 21.12.2009 și s-a împlinit la data de 21.12.2012. Cererea de încuviințare a executării silite a fost făcută în anul 2013, deci după împlinirea termenului de 3 ani.
În al doilea rând, contestatoarea a învederat că prin somația imobiliară expediată de executorul judecătoresc, i s-a pus în vedere să achite o creanță de 15.000 euro, deși, din toate actele de la dosar, inclusiv din decizia civilă nr. 661/A/17.06.2013, reiese că s-a încuviințat executarea silită pentru suma de 10.000 euro. De aceea, în subsidiar, a cerut anularea încheierii din 06.12.2013, reducerea onorariului de executor cu până la 10% din creanța datorată de debitoare (10.000 euro) și nu 15.000 euro.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și urm., art. 705 și urm. C. proc. civ.
Contestația la executare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1000 lei.
Prin întâmpinare, depusă la data de 05.05.2014, intimatul R. A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și excepția tardivității contestației la executare. Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, a susținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru a se cere executarea silită, cererea de declanșare a executării silite, din data de 14.03.2013, aflându-se în termenul legal de prescripție. Prin hotărârea civilă nr. 661/17.06.2013 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr._, instanța a reținut, definitiv, că intimatul are un titlu executoriu, o creanță certă, lichidă și exigibilă, numai pentru suma de 10.000 euro, din care 5000 euro restul neachitat și 5000 euro daune interese evaluate convențional, iar aceasta a intrat în puterea lucrului judecat. Cu privire la cheltuielile de executare, intimatul a susținut că nu îi este imputabil modul cum executorul judecătoresc își stabilește onorariul sau își exercită profesia, cu atât mai mult cu cât persoana contestatoare nu a chemat în judecată și executorul judecătoresc, pentru a se putea pune în discuție asemenea aspecte. A susținut intimatul că, față de cuprinsul încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatoarea avea posibilitatea să o conteste în termen de 5 zile de la comunicare, la Judecătoria sectorului 5.
Cu privire la rectificarea erorii materiale de către BNP Nemesis, intimatul a precizat că nu el a solicitat rectificarea, ci aceasta a fost făcută de notarul public din oficiu.
Prin sentința civilă nr._/28.10.2014 a Judecătoriei sector 1 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub același număr unic, la data de 22.12.2014.
Prin sentința civilă nr. 1060/09.02.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria sector 5 București și Judecătoria sector 1 București și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 421/25.03.2015 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 08.05.2015 sub nr._ .
Prin încheierea din 18.05.2015, instanța a respins excepția tardivității, invocată de intimat, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5810 din 06.12.2007 de Biroul Notarial Public Nemesis, încheiat între promitentul vânzător Bataragă V. și promitentul cumpărător R. A., promitentul vânzător s-a obligat să vândă promitentului cumpărător locuința situată în București, .. 94, corp C, parter + etaj 1, sector 1, contra sumei de 80.000 euro, din care promitentul vânzător a primit suma de 20.000 euro la data încheierii antecontractului, restul de 60.000 euro urmând a fi achitați la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin convenția autentificată sub nr. 1417 din 11.06.2009 de Biroul Notarului Public Nemesis, părțile antecontractului autentificat sub nr. 5810 din 06.12.2007 au decis, de comun acord, rezoluțiunea acestuia. S-a reținut în convenția din 11.06.2009 că promitentul vânzător a restituit promitentului cumpărător suma de 10.000 euro, restul de 10.000 euro primiți de promitentul vânzător de la promitentul cumpărător urmând a fi restituiți astfel: 3000 euro până la data de 11.08.2009, 3500 euro până la data de 11.10.2009 și 3500 euro până la data de 11.12.2009.
La data de 21.12.2009, promitentul vânzător Bataragă V. și promitentul cumpărător R. A. au încheiat un act adițional la convenția de rezoluțiune din 11.06.2009, act adițional autentificat sub nr. 3332 de Biroul Notarial Public Nemesis, prin care au arătat că Bataragă V. a restituit numitului R. A. suma de 5000 euro, iar restul pe care îl mai are de achitat, de 5000 euro, s-a obligat să îl restituie până la data de 30.04.2009. În cazul în care nu restituia suma până la data convenită, numitul Bataragă V. urma să achite, pe lângă restul de 5000 euro, și daune interese în valoare de 5000 euro.
La data de 11.05.2011 a decedat numitul Bataragă V., unica sa moștenitoare fiind contestatoarea din prezenta cauză, numita C. P. D., conform certificatului de moștenitor nr. 42 din 30.05.2011 emis de Biroul Notarului Public D. G..
La data de 13.03.2013, Biroul Notarial Public Nemesis a emis încheierea de rectificare nr. 22, prin care a rectificat actul adițional din 21.12.2009, în sensul că data până la care trebuie restituită suma de 5000 euro de către numitul Bataragă V. este 30.04.2010, iar nu 30.04.2009, cum greșit s-a consemnat.
La data de 14.03.2013, creditorul R. A. a depus cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc B. C., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5810 din 06.12.2007, convenția autentificată sub nr. 1417 din 11.06.2009 și actul adițional din 21.12.2009 la convenția din 11.06.2009, pentru recuperarea sumei de 15.000 euro de la debitoarea C. P. D.. S-a constituit astfel pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. C. dosarul de executare nr. 349/2013.
Executarea silită a fost încuviințată prin decizia civilă nr. 661A din 17.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, pentru recuperarea debitului în valoare de 10.000 euro și a cheltuielilor de executare. De asemenea, prin încheierea din 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, a fost încuviințată și executarea silită imobiliară, pentru recuperarea debitului în valoare de 15.000 euro și a cheltuielilor de executare.
La data de 06.12.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 6981,13 lei și a emis somația imobiliară în sarcina debitoarei, prin care i-a pus acesteia în vedere să achite suma de 15.000 euro și cheltuielile de executare.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de anulare a încheierii de rectificare din 13.03.2013, instanța reține că în temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, forma în vigoare la data emiterii încheierii, actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu își manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului.
Prin urmare, instanța reține că pentru îndreptarea erorilor materiale din actele notariale este necesar acordul părților semnatare ale actului îndreptat. Cu toate acestea, în speță, încheierea de rectificare din 13.03.2013 a fost emisă de notarul public doar pe baza cererii intimatului R. A., fără citarea sau încunoștințarea prin altă modalitate a contestatoarei și fără ca aceasta să își fi exprimat acordul pentru îndreptarea erorii în maniera solicitată de intimat. Or, această modalitate de acțiune a fost de natură să o prejudicieze pe contestatoare, deoarece prin rectificarea respectivă intimatul a fost repus în termenul prescripției executării silite, fără ca contestatoarea să își poată exprima, în acest sens, un punct de vedere. De asemenea, singura modalitate de reparare a prejudiciului provocat contestatoarei este anularea încheierii de rectificare, în condițiile în care contestatoarea și-a exprimat, în prezenta contestație, opoziția vădită la rectificarea datei de restituire a sumei de 5000 euro, înscrise în actul adițional semnat de autorul contestatoarei. Prin urmare, instanța va anula actul intitulat „încheiere de rectificare nr. 22 a actului adițional autentificat sub nr. 3332/21.12.2009 de BNP Nemesis, la convenția autentificată sub nr. 1417/11.06.2009 de BNP Nemesis”, emis de Biroul Notarial Public Nemesis la 13.03.2013.
Cu privire la legalitatea executării silite derulate împotriva contestatoarei, instanța reține că autorul contestatoarei a convenit cu intimatul, prin actul adițional din 21.12.2009, să îi plătească acestuia suma de 5000 euro cu titlu de rest din avansul achitat de intimat autorului contestatoarei și suma de 5000 euro cu titlu de daune interese, în total 10.000 euro. Cu toate acestea, executarea silită se derulează împotriva contestatoarei pentru un debit de 15.000 euro, adică un debit mai mare decât cel efectiv datorat. Instanța reține, în acest sens, că prin decizia civilă nr. 661A din 17.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, executarea silită a fost încuviințată pentru suma de 10.000 euro, iar nu pentru suma de 15.000 euro. Este adevărat că prin încheierea din 29.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, executarea silită a fost încuviințată pentru suma de 15.000 euro, dar suma înscrisă în încheierea respectivă a fost stabilită în mod nelegal, fiind o sumă mai mare decât cea convenită de intimat cu autorul contestatoarei. Cu privire la puterea de lucru judecat a deciziei și încheierii menționate, invocată de intimat, instanța observă că atât decizia arătată, cât și încheierea Judecătoriei Sectorului 5 București, au fost pronunțate în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite. Or, hotărârile judecătorești, indiferent că sunt decizii sau încheieri, pronunțate în proceduri necontencioase, nu au autoritatea lucrului judecat. În plus, hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită, indiferent că este o decizie sau o încheiere, poate fi cenzurată pe calea contestației la executare, instanța de executare nefiind ținută de aspectele statuate de instanța care a încuviințat executarea.
Instanța reține, ca urmare a anulării încheierii de rectificare din 13.03.2013, că nu se mai poate susține că obligația autorului contestatoarei de plată a sumei de 5000 euro a devenit scadentă la data de 30.04.2010, o asemenea susținere nerezultând dintr-un act semnat de intimat și de contestatoare ori de autorul contestatoarei. Este adevărat că nu se poate susține nici că obligația ar fi scadentă la 30.04.2009, deoarece actul adițional din 21.12.2009 este ulterior acestei date.
Aflându-se în situația de a interpreta convenția părților cu privire la data exigibilității obligației, instanța trebuie să țină cont de regulile de interpretare a contractelor, instituite de art. 977 – 985 din vechiul Cod civil, în special de regula de la art. 983 din vechiul Cod civil, conform căreia „când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă”. Or, singura interpretare favorabilă contestatoarei, în contextul prezentei cauze, este chiar cea pe care contestatoarea a propus-o, conform căreia, în lipsa unei date certe a exigibilității obligației, obligația se consideră exigibilă la data la care a fost asumată, adică la 21.12.2009. Pornind de la acest raționament, instanța constată că de la data de 21.12.2009 până la data formulării cererii de executare silită au trecut mai mult de 3 ani, fără să se fi dovedit un caz de întrerupere sau suspendare a termenului prescripției executării silite, prin urmare dreptul intimatului de a solicita executarea silită s-a prescris. Instanța nu neagă faptul că, în mod normal, o interpretare favorabilă debitorului este în sensul că data exigibilității obligației este cât mai îndelungată posibil. Cu toate acestea, dacă instanța ar da curs acestui raționament, atunci ar însemna că interpretează convenția părților în abstract, în funcție de cum este normal sau natural, deși art. 983 din vechiul cod civil a fost instituit tocmai pentru a se ține cont de situația concretă a celui obligat, de interpretarea care îi este mai favorabilă acestuia. De altfel, interpretarea unei convenții nu se poate realiza decât în funcție de raporturile concrete dintre părți, iar nu la nivel abstract, după cum apreciază instanța că ar fi uzual sau firesc. În plus, dacă s-ar da curs raționamentului conform căruia interpretarea cea mai favorabilă debitorului este cea conform căreia data exigibilității obligației este cât mai îndelungată, atunci s-ar putea ajunge la concluzia că obligația nu este exigibilă, ceea ce ar atrage același rezultat, respectiv constatarea lipsei caracterului executoriu al actului pus în executare.
Prin urmare, instanța apreciază că singura interpretare favorabilă contestatoarei și care nu conduce la rezultate absurde sau contrare art. 983 din vechiul Cod civil este cea conform căreia obligația a devenit exigibilă la data la care a fost asumată, în lipsa unui termen suspensiv care să rezulte cu certitudine din convenția părților. Or, așa cum s-a reținut, de la data asumării obligației până la data depunerii cererii de executare silită a intervenit prescripția executării.
Pentru aceste considerente, instanța va anula executarea silită efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc B. C. în dosarul de executare nr. 349/2013.
În final, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța îl va obliga pe intimat să achite contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru. Instanța nu împărtășește opinia conform căreia în cazul admiterii contestației la executare taxa de timbru se poate recupera doar pe calea unei cereri de restituire a acesteia, iar nu pe calea obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece o asemenea regulă nu rezultă din niciun text de lege, caz în care contestatoarea poate recupera taxa de timbru fie prin formularea unei cereri de restituire a acesteia, fie prin obligarea intimatului la plata sumei achitate cu acest titlu, după libera sa alegere. De altfel, în condițiile în care restituirea taxei se poate realiza doar după rămânerea definitivă a sentinței de admitere a contestației, contestatoarea nu ar mai putea beneficia, în privința cheltuielilor de judecată, de caracterul executoriu instituit de lege al acestei sentințe, dacă s-ar da eficiență opiniei eronate conform căreia intimatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatoarea C. P. D., CNP_, domiciliată în București, ., ., parter, ., și pe intimatul R. A., CNP_, cu domiciliul ales în București, . nr. 94, ., ..
Anulează actul intitulat „încheiere de rectificare nr. 22 a actului adițional autentificat sub nr. 3332/21.12.2009 de BNP Nemesis, la convenția autentificată sub nr. 1417/11.06.2009 de BNP Nemesis”, emis de Biroul Notarial Public Nemesis la 13.03.2013.
Anulează executarea silită efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc B. C. în dosarul de executare nr. 349/2013.
Obligă pe intimat să achite contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. F. S.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-08-2015,... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5518/2015. Judecătoria... → |
|---|
