Evacuare. Sentința nr. 2633/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2633/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2633/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2633
Ședința publică din data de 07 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâtul P. G. M., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 31.03.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 17.01.2014, sub nr._, reclamanta P. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G. M., solicitând evacuarea acestuia din imobilul apartament nr. 36 din București, ., ., obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință a apartamentului nr. 36, pentru perioada 22 noiembrie 2012 – 15 ianuarie 2014, obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință a apartamentului nr. 36, începând cu data prezentei acțiuni și până la efectiva evacuare din imobil, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 28.07.1988, s-a căsătorit cu pârâtul, iar, la data de 30.11.1988, au achiziționat apartamentul nr. 36 situat în București, ., ., ., conform contractului de vânzare-cumpărare nr._ din data de 30.11.1988.
Reclamanta a mai arătat că, la data de 20.01.2012, prin Sentința civilă nr. 489, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus, atât admiterea cererii de divorț dintre reclamantă și pârât, cât și disjungerea capătului de cerere privind partajul bunurilor comune, formându-se dosarul nr._ .
Astfel, prin Sentința civilă nr. 9331/2012 a Judecătoriei Sector 5, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, instanța a atribuit reclamantei imobilul situat în București, ., ., ., sector 5.
În aceste condiții, pârâtul nu deține un titlu legal în baza căruia să mai poată locui în apartamentul 36 din București, ., ., ..
Reclamanta a mai arătat, de asemenea, că, față de comportamentul violent al pârâtului, a fost nevoită să părăsească domiciliul legal începând cu anul 2011, locuind la părinții săi și că, de fiecare dată când a încercat să se întoarcă, pârâtul nu i-a permis accesul.
Reclamanta a estimat provizoriu lipsa de folosință pentru capătul 2 de cerere la suma de 200 lei, iar, pentru capătul 3 al acțiunii, la suma de 100 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 451 și urm. Cod procedură civilă, art. 1345-1348 și 1349 Cod civil, art. 555 Cod civil.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: certificatul de căsătorie dintre părți, certificat medico-legal, sentința civilă nr. 489/20.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, contractul de împrumut nr. 3511-_ din 16.03.1989, contract de vânzare-cumpărare nr._ din data de 30.11.1988, sentința civilă nr. 9331/22.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
La data de 24.03.2014, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că pretențiile sale pe capătul 2 de cerere, privind obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință pe perioada 22.11._14, se ridică la suma de 9450 lei și au fost calculate raportat la chiria minimă pentru un apartament similar, de 700 lei/lună. De asemenea, pretențiile pe capătul 3 de cerere, privind obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință de la data introducerii acțiunii și până la efectiva evacuare din imobil, se ridică la suma de 700 lei/lună.
Cererea astfel precizată a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 678 lei, conform chitanțelor atașate la filele 18 și 27 din dosar.
Pârâtul a formulat întâmpinare, la data de 25.06.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că, prin Sentința civilă nr. 9331/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, instanța a atribuit reclamantei imobilul ce face obiectul cauzei, însă, cu obligarea acesteia la plata către pârât a sumei de 24.347,6 lei, obligație pe care aceasta nu și-a respectat-o.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului, pârâtul a arătat că afirmațiile acesteia cum că ar fi o fire violentă și că din această cauză nu a putut locui în imobil sunt mincinoase, în realitate, reclamanta fiind cea care l-a hărțuit periodic.
Pârâtul a solicitat, în temeiul art. 1535 Cod procedură civilă, obligarea reclamantei la plata într-un termen cât mai scurt a unei despăgubiri pentru suma de 24.347,6 lei, pe care i-o datorează conform Sentinței civile nr. 9331/2012 a Judecătoriei Sector 5 București și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 06.01.2015, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că, potrivit art. 1034 alin. 1 Cod procedură civilă, dorește judecarea acesteia potrivit dreptului comun.
Totodată, pârâtul a arătat că, în ceea ce privește solicitarea sa de obligare a reclamantei la plata unor despăgubiri, nu dorește formularea unei cereri reconvenționale în acest sens.
În cauză, instanța administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, la solicitarea reclamantei, instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, ale cărui răspunsuri au fost atașate la filele 75-76 din dosar, și proba cu expertiză imobiliară – specialitatea construcții civile și evaluarea proprietății imobiliare, raportul întocmit de expertul tehnic judiciar Basica A. fiind atașat la filele 81-103 din dosar.
La solicitarea pârâtului, instanța a administrat proba cu interogatoriul reclamantei, ale cărei răspunsuri au fost atașate la filele 73-74 din dosar, și a încuviințat administrarea probei testimoniale cu martorul F. D.. În ședința publică din data de 17.02.2015, instanța a constatat imposibilitatea audierii în cauză a acestui martor și a respins cererea pârâtului de înlocuire a sa, în temeiul art. 311 alin. 2 Cod procedură civilă.
Totodată, în baza rolului activ prevăzut de art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța a administrat proba testimonială cu martorul P. A. G., indicat prin întâmpinare, depoziția acestuia fiind atașată la fila 77 din dosar.
Onorariul expertului tehnic judiciar a fost stabilit, conform art. 262 alin. 1 Cod procedură civilă, în sarcina reclamantei, la suma de 800 lei, și a fost achitat conform chitanței de la fila 71 din dosar.
Prin concluziile scrise atașate la fila 105 din dosar, în data de 31.03.2015, reclamanta a arătat că solicită evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, sector 5, ., ., . la plata lipsei de folosință a imobilului aferentă perioadei 22.11.2015 – 15.01.2014, precum și începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la efectiva evacuare din imobil, conform raportului de expertiză, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a mai achitat o taxă judiciară de timbru de 402 lei, prin chitanța de la fila 106 din dosar, față evaluarea rezultată prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 28.07.1988, reclamanta P. M. și pârâtul P. G. M. s-au căsătorit, conform certificatului de căsătorie . nr._ (f.6).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.11.1988 de notariatul de Stat Local Sector 5 Municipiul București (f.8-9), cele două părți au cumpărat de la vânzătorii R. V. și R. M. imobilul situat în București, sector 5, ., ..
Prin Sentința civilă nr. 489/20.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._ (f.37), definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea de divorț a reclamantei și s-a dispus desfacerea căsătoriei acesteia cu pârâtul din culpă comună.
Prin Sentința civilă nr. 9331/22.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._ (f.16-17), definitivă și irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 1942/2013 a Curții de Apel București, s-a dispus partajarea bunurilor comune ale părților, constatându-se că acestea au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție de 80% reclamanta și 20% pârâtul mai multe bunuri, printre care și imobilul situat în București, sector 5, ., .. Instanța a dispus sistarea stării de indiviziune și i-a atribuit reclamantei imobilul respectiv, obligând-o, totodată, să-i achite pârâtului suma de 24.347,6 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Imobilul nu este înscris în carte funciară, după cum rezultă din certificatul nr. 7312/12.03.2014 eliberat de OCPI – BCPI Sector 5, atașat la fila 33 din dosar.
Instanța constată că, în urma rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 9331/22.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamanta P. M. a devenit proprietarul exclusiv al imobilului situat în București, sector 5, ., ., . contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.11.1988 de Notariatul de Stat Local Sector 5 Municipiul București, alături de pârât. De la același moment, pârâtul P. G. M. și-a pierdut orice drept real și orice drept locativ asupra imobilului, devenind un ocupant al acestuia, în sensul art. 1033 alin. 2 lit. e Cod procedură civilă, respectiv o persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului.
Potrivit art. 555 alin. 1 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege. În temeiul acestui text de lege, reclamanta, în calitate de proprietar exclusiv al imobilului indicat anterior, are dreptul de a solicita evacuarea pârâtului din imobilul ce îi aparține și de a se bucura astfel de dreptul său exclusiv de folosință a bunului, motiv pentru care primul capăt al cererii sale de chemare în judecată este întemeiat și va fi admis.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în perioada 22.11.2012 – ianuarie 2015, instanța reține că reclamanta a invocat în susținerea acestuia, atât dispozițiile art. 1345-1348 Cod civil, privind îmbogățirea fără justă cauză, cât și art. 1349 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală.
Fiindcă fapta generatoare de efecte juridice în cauză este reprezentată de folosința fără drept a unui imobil, care are un caracter ilicit, instanța reține, în temeiul art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă, că temeiul juridic corect aplicabil cererii reclamantei este răspunderea civilă delictuală, îmbogățirea fără justă cauză fiind o instituție care se întemeiază doar pe fapte juridice licite.
Potrivit art. 1349 alin. 1 Cod civil, Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Conform alin. 2, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt reglementate de art. 1357 Cod civil, potrivit cu care Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Așadar, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum rezultă din analiza textelor de lege citate anterior, sunt: existența unei fapte ilicite, săvârșirea ei cu vinovăție, existența unui prejudiciu patrimonial și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Fapta ilicită ce îi este imputată pârâtului este reprezentată de continuarea folosinței imobilului situat în București, sector 5, ., ., . folosirii acestuia de către reclamantă, după pronunțarea hotărârii de partaj, din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, prin care imobilul i-a fost atribuit în exclusivitate reclamantei.
Folosința imobilului de către pârât nu a fost contestată de acesta, care a admis faptul că locuiește acolo și în prezent. În același timp, instanța reține că pârâtul a împiedicat-o pe reclamantă să folosească imobilul sub orice formă, aspect ce rezultă din depoziția martorului P. A. G., audiat în cauză.
Astfel, martorul a arătat că reclamanta locuiește la mama sa încă de când a început procesul de divorț și nu a mai putut reveni în imobilul ce a făcut obiectul partajului din cauza agresivității pârâtului. Martorul a învederat expres că, deși reclamanta a mai încercat să revină în imobil, pârâtul nu i-a permis. Instanța apreciază că depoziția martorului este de natură să reflecte în mod obiectiv situația de fapt dintre părți, întrucât acesta este fiul ambelor părți, fiind așadar în relație de rudenie de grad I atât cu reclamanta cât și cu pârâtul, și cunoaște în mod direct relația dintre acestea.
Instanța reține că neplata sultei dispuse prin hotărârea de partaj în sarcina reclamantei nu are ca efect recunoașterea în favoarea pârâtului a unui drept de folosință asupra imobilului partajat, ulterior atribuirii acestuia în favoarea reclamantei. Pentru obținerea sultei, pârâtul are la dispoziție mijloace procedurale de executare silită a hotărârii judecătorești de partaj, la care poate apela oricând, lipsa unei plăți voluntare din partea reclamantei neputând reprezenta o cauză justificativă pentru care pârâtul să nu își îndeplinească propria obligația ce derivă din aceeași hotărâre, aceea de a elibera imobilul.
Prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta ilicită reținută anterior este reprezentat de contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, începând cu data la care acesta i-a fost atribuit în mod exclusiv. Cuantumul prejudiciului a fost evaluat în cauză prin raportul de expertiză imobiliară efectuat de expertul B. A., la valoarea de 15.399 lei, până în luna ianuarie 2015.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă implicit din datele speței, iar vinovăția pârâtului poate fi reținută prin raportare la aspectul că cunoștea că, în urma partajului, imobilului în care locuia nu îi mai aparținea și trebuie predat reclamantei. Atitudinea subiectivă a pârâtului rezultă din răspunsul său la întrebarea nr. 1 din interogatoriul ce i-a fost administrat, prin care a arătat că recunoaște faptul că nu deține niciun drept legal de folosință asupra imobilului.
Prin urmare, constatând întrunite condițiile art. 1357 Cod civil, instanța reține că și cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată este întemeiat.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. M. împotriva pârâtului P. G. M., va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, sector 5, ., ., . va obliga pe acesta să plătească reclamantei suma de 15.399 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în perioada 22.11.2012 – ianuarie 2015.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece pârâtul va pierde prezentul proces, fiind, ca atare, în culpă procesuală, acesta are obligația de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă, respectiv suma totală de 1.080 lei (chitanțele nr._/24.03.2014 – 140 lei,_/28.04.2014 – 538 lei, chitanța nr._/31.03.2015 – 402 lei), reprezentând taxă judiciară de timbru, și suma de 800 lei (chitanța nr._/1/17.02.2015), reprezentând onorariu de expert. Prin urmare, pârâtul va fi obligat să îi plătească reclamantei suma totală de 1.880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. M., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet individual de avocatură „T. B.-A.”, cu sediul în București, .. 11, ., ., sector 4, împotriva pârâtului P. G. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5.
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, sector 5, ., ., .> Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.399 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în perioada 22.11.2012 – ianuarie 2015.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Sector 5 București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 17.06.2015 / 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7453/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Validare poprire. Sentința nr. 3199/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
