Ordin de protecţie. Sentința nr. 1140/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1140/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1140/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1140/2015
Ședința din camera de consiliu de la 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. C. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta G. G. în contradictoriu cu pârâtul R. S., având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător Podolianu V., cu împuternicire avocațială la fila 44 din dosar și pârâtul, personal și asistat de apărător S. Anișoara, cu împuternicire avocațială la fila 27 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la audierea sub prestare de jurământ religios a martorilor M. I. și G. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La interpelarea instanței, apărătorul pârâtului arată că la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București este înregistrat un dosar penal pentru proxenetism.
Apărătorul reclamantei depune la dosar copia unui certificat medico-legal și mesaje listate.
Instanța restituie reclamantei copia certificatului medico-legal pentru depunerea acesteia în două exemplare.
Instanța comunică pârâtului un exemplar al mesajelor telefonice.
Apărătorul pârâtului arată că mesajele sunt transmise între două persoane de sex masculin și solicită înlăturarea acestora.
Instanța restituie reclamantei mesajele telefonice ca nefiind relevante în cauză.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei apreciază că cererea este temeinică și legală și solicită emiterea ordinului de protecție pe o perioadă de 6 luni. Arată că din înscrisurile de la dosar, inclusiv cele emise de Poliție, rezultă că pârâtul are un comportament violent ce a necesitat intervenția Poliției pentru aplanarea conflictelor. Arată că pârâtul manifestă un comportament agresiv nu doar cu privire la reclamantă, ci și asupra familiei acesteia, urmarea fiind traumele psihice rămase pentru totdeauna. Arată că reclamanta a ales să nu fie o victimă și a introdus prezenta acțiune, prin anumite prevederi legiuitorul permițând protejarea sa. Depune la dosar copia certificatului medico-legal.
Instanța comunică pârâtului o copie a certificatului medico-legal.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca nedovedită. Arată că, potrivit depozițiilor martorilor, la data de 19.09.2014, în afară de pătrunderea cu forța în imobilul în care se afla reclamanta împreună cu familia sa și purtarea de discuții pe un ton mai ridicat, nu au avut loc alte evenimente. Arată că familia reclamantei l-a forțat pe pârât să rămână în locuință și a chemat Poliția. Apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție, relațiile dintre părți nu mai îmbrăcau forma relației de concubinaj. Arată că, potrivit certificatului medico-legal, s-au constatat leziuni la nivelul feței reclamantei, însă martorul a precizat că la data de 19 septembrie nu a observat urme de agresiuni la reclamantă, cu precizarea că era îmbrăcată. Solicită respingerea ca nefondată a cererii; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, față de probele administrate și circumstanțele personale ale pârâtului, apreciază că a fost dovedită starea de conflict. Arată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 23 al. 1 din Legea nr. 217/2003, astfel că solicită admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție, cu lăsarea la aprecierea instanței a măsurilor și obligațiilor.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._ la data de 24.09.2014 de către reclamanta G. G. s-a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului R. S. care să cuprindă obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamanta V. M. și rudele acesteia, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reședința reclamantei și față școala nepoatei acesteia, interdicția pârâtului de a frecventa zonele principale ale Bucureștiului pe care părțile le frecventau împreună, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu pârâta, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute.
În motivare, reclamanta a arătat că s-au exercitat asupra sa și a familiei sale violențe și amenințări, fiind bătută, maltratată și terorizată de către pârât, suferind în urma acestora leziuni fizice și traume psihice care nu au presupus însă internarea într-un centru medical.
Reclamanta a relatat că a locuit împreună cu pârâtul o perioadă de câțiva ani dar, în noaptea de 19.09.2014, a decis să părăsească locuința comună ca urmare a violențelor repetate la care era supusă. Aceasta arată că pârâtul s-a deplasat la locuința părinților reclamantei pentru a obține lămuriri, unde a devenit violent verbal și fizic față de reclamantă și restul familiei sale și a proferat amenințări.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii 217/2003 republicată.
Cererea formulată este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. l) din OUG 80/2013 raportat la art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 republicată.
În data de 04.11.2014, pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a admis concubinajul cu reclamanta precizând însă că aceasta a continuat să practice periodic prostituția. Despre nopatea de 19.09.2014, pârâtul relatează că a observat lipsa reclamantei dar și a unor lucruri personale ale pârâtului, motiv pentru care s-a deplasat la locuința părinților reclamantei. Acesta precizează că a fost lovit iar în urma altercației a fost solicitată intervenția poliției.
În final, pârâtul arată că nu posedă arme și nu a mai contactat de la acel moment reclamanta prin nici o cale.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul G. M., iar pentru pârât proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul M. I., considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.1 C.pr.civ..
Instanța a dispus din oficiu administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate în cadrul încheierii din data de 16.12.2014.
La termenul din data de 10.02.2015, au fost audiați martorii M. I. și G. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 46, respectiv 47).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că între părți a existat o relație de concubinaj din anul 2011 până în data de 19.09.2014. In cursul acestei perioade, instanța reține că părțile au locuit o perioadă în casa părinților reclamantei din București, sector 5, .. 77, în rest aceștia închiriind un apartament.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că în toată perioada anterioară incidentului din data de 19.09.2014, relațiile dintre părți au fost foarte tensionate, pârâtul fiind cel care a manifestat agresivitate în mod constant, sub forma violenței fizice sau psihice. Din declarațiile coroborate ale reclamantei și martorului G. M., instanța reține că pârâtul a avut o atitudine constantă de constrângere a libertății psihice a reclamantei, aceasta trăind cu o teamă constantă. De asemenea, analizând relațiile transmise de către Secția 24 Poliție (fila 38), instanța reține că împotriva pârâtului au fost formulate două plângeri penale, prima în data de 15.01.2014 de către reclamantă pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, lovire sau alte violențe și proxenetism iar cea de-a doua, la data de 05.03.2014 de către numita C. C. pentru infracțiunea de amenințare, conturându-se și din acest punct de vedere un posibil comportament violent al pârâtului.
În privința evenimentelor din data de 19.09.2014, instanța reține că reclamanta a părăsit apartamentul în care locuia împreună cu pârâtul urmare a violențelor acestuia, certificatul medico-legal nr. A2/5443/20.09.2014 (fila 48) evidențiind mai multe leziuni ale reclamantei ce presupuneau 2-3 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, pârâtul,presupunând că reclamanta este la locuința părinților săi, a mers în București, sector 5, .. 77 pentru a obține explicații. Instanța notează că în acel context pârâtul a avut o atitudine violentă fizic și psihic, având o altercație cu tatăl reclamantei și creând scandal de față cu întreaga familie a acesteia.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.23 raportat la art.24 alin.2 din Legea nr.217/2003 rep., instanța poate să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, pe o durată maximă de 6 luni, o . obligații și interdicții, în funcție de situația de fapt și de relațiile dintre părți. Pentru aceasta, instanța trebuie să verifice întâi dacă pârâtul este membru de familie al reclamantei în sensul art. 5 din Legea nr. 271/2003 și dacă viața, integritate fizică sau psihică ori libertatea pârâtei au fost puse în pericol de către pârât.
Instanța a reținut că părțile au locuit împreună în cadrul unei relații de concubinaj până în data de 19.09.2014, reclamanta introducând prezenta acțiune în termen de 5 zile de la acest eveniment. Astfel, instanța reține că părțile au conviețuit, între acestea existând o relație asemănătoare aceleia dintre soți. Pentru aceste motive, în baza art. 5 lit. c) din Legea nr. 271/2003, instanța reține că pârâtul este membru de familie al reclamantei.
În privința violențelor exercitate, situația de fapt reținută conduce la concluzia că există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtului a unor acte de violență fizică și psihică, în sensul art.3 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra victimei reclamante, violențe care au dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acesteia. Mai exact, instanța reține că aceasta a trăit o lungă perioadă sub o temere constantă a violențelor pârâtului, membrii familiei acesteia sesizând modificări semnificative de comportament. De asemenea, trebuie avut în vedere că reclamanta a decis să se mute la domiciliul părinților săi din cauza fricii resimțite, acolo fiind reședința acesteia după evenimentele din 19.09.2014. Instanța reține și periculozitatea sporită a pârâtului care a urmat-o pe reclamantă la casa părinților acesteia și a fost violent verbal, fizic și psihic chiar și de față cu aceștia.
În consecință, instanța apreciază necesară emiterea unui ordin de protecție prin care reclamantei să i se ofere din nou un cadru de securitate dar fără a restrânge excesiv drepturile pârâtului. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât să păstreze o distanță de minim 100 m față de reclamantă și față de reședința acesteia situată în București, ..77, sector 5. De asemenea, pentru a proteja reclamanta de potențiale acte de violență psihică și verbală, instanța va interzice pârâtului orice contact direct, telefonic sau de alt fel cu reclamanta. Aceste restricții vor fi valabile 6 luni de la pronunțarea hotărârii.
Cu privire la solicitarea interdicției pârâtului de a se apropia de rudele reclamantei și de școala nepoatei acesteia, instanța constată că toate actele de violență exercitate de către pârât au vizat-o în mod exclusiv pe reclamantă, aceasta fiind unica în nevoie de protecție. Faptul că pârâtul a avut o altercație cu tatăl reclamantei nu modifică poziția exprimată, având în vedere că evenimentele s-au desfășurat astfel pentru că tatăl reclamantei s-a interpus în scandalul dintre părți, el nefiind vizat de violențe. Coroborând aceste motive cu posibilitatea limitată a instanței de a restrânge drepturile pârâtului, instanța va respinge stabilirea acestor măsuri de protecție.
În privința solicitării obligării pârâtului de a preda armele deținute, instanța o va respinge având în vedere că nu există probe din care să rezulte că pârâtul deține sau are acces la astfel de arme sau măcar că ar fi invocat folosirea unor astfel de instrumente vătămătoare.
Referitor la solicitarea de a interzice pârâtului să frecventeze zonele principale ale Bucureștiului în care mergea în general cu reclamanta, instanța urmează a o respinge pentru că o astfel de măsură ar fi mult prea generică și ar îngrădi într-un mod nejustificat libertatea de mișcare a pârâtului, mai ales că locurile pentru care se solicită interdicția sunt locuri publice de interes pentru orice locuitor al orașului.
În temeiul art. 2 lit. m) coroborat cu art. 6 din Protocolul nr._/2008, instanța urmează a stabili onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei pentru av. B. O. O., onorariu ce urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 31 alin.1 din Legea nr.217/2003 rep., hotărârea se comunică organelor de poliție în vederea punerii în executare de îndată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta G. G. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, .. 77 în contradictoriu cu pârâtul R. S. (CNP_), cu domiciliul în jud. Călărași, Budești, ..
Obligă pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reclamantă.
Obligă pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reședința reclamantei situată în București, ..77, sector 5.
Interzice pârâtului orice contact direct, telefonic sau de alt fel cu reclamanta.
Măsurile de protecție sunt valabile timp de 6 luni de la pronunțare.
Respinge cererea privind celelalte măsuri ca neîntemeiată
În temeiul art.2 lit.m coroborat cu art.6 din Protocolul nr._/2008, stabilește onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei pentru av. B. O. O., onorariu ce urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 24 de Poliție.
Executorie.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se va depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.S. 13 Februarie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 887/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 295/2015.... → |
|---|
