Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 905/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 905/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 905/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.905
Ședința publică de la 02 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul F. B. M. și pe pârâta F. L. D., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 30.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea pârâtei, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 15.12.2014 sub nr._, reclamantul F. B. M. a chemat-o în judecată pe pârâta F. L. D., solicitând instanței să dispună stabilirea domiciliului minorei F. B., născută la 22.03.2010, la tată, până la finalizarea dosarului de fond având ca obiect divorțul părților, exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că e căsătorit cu pârâta din anul 2009, iar din căsnicie a rezultat minora F. B. Ș., născută în anul 2010.
Reclamantul mai arată că pârâta a părăsit domiciliul comun al acestora în 06.12.2014 ca urmare a unei relații extraconjugale cu un alt bărbat.
Se mai învederează faptul că minora este îngrijită mai bine la reclamant, grădinița la care ea merge fiind foarte aproape de casa reclamantului; în schimb, pârâta nu se preocupă de educația și creșterea minorei.
Acesta mai arată că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 C.pr.civ. și art. 400 C.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu înregistrări audio pe suport CD și cu martorul C. O..
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. (4) prima teză din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării taxei de timbru fiind făcută prin chitanța . nr._ de la f.9
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a formulat în scris o cerere prin care a solicitat respingerea acțiunii și încuviințarea următoarelor probe: interogatoriul reclamantului, înscrisuri și martori (F. V. și Ionița A.-M.)
Instanța a încuviințat pentru reclamant probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și cea testimonială, în cadrul căreia să fie audiată martora C. O., iar pentru pârâtă a încuviințat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și cea testimonială, în cadrul căreia să fie audiată martora I. A. M..
La termenul din 30.01.2014 au fost administrată interogatoriul pârâtei F. L. și proba testimonială cu martor C. O., acestea fiind atașate la dosarul cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse următoarele: certificat de căsătorie – f.5, certificat de naștere F. B.-Ș. – f.6, certificat de naștere G. R.-Florența – f.7
La dosarul cauzei au fost depuse și referatele de anchetă socială realizată la domiciliile părților (f.19, f.40).
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise însoțite de înscrisuri și CD.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 28.11.2009, așa cum reiese din certificatul de căsătorie . nr._ (f.5). Din căsătoria acestora a rezultat minora F. B.-Ș., născută la 19.03.2010, aspect ce rezultă din certificatul de naștere . nr._ (f.6).
Părțile s-au despărțit în fapt în luna decembrie 2014 când pârâta a părăsit domiciliul comun din București, sector 5, . V. nr. 15, ., ., așa cum rezultă din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, coroborate cu declarația martorei C. O..
În prezent, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București este înregistrat dosarul nr._/302/2014 având ca obiect divorțul dintre părți cu capetele accesorii privind exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei.
De la naștere și până în prezent, minora F. B.-Ș. a locuit în locuința de mai-sus, după plecarea mamei din domiciliul comun, aceasta rămânând în grija tatălui. Aceste aspecte rezultă din interogatoriul luat pârâtei precum și din declarația martorei C. O..
Afirmația pârâtei în sensul că minora se află la domiciliul tatălui întrucât a fost luată în luna decembrie sub pretextul că va merge la țară urmează a fi înlăturată întrucât nu este susținută de nicio probă administrată la dosar.
În drept, potrivit art. 996 alin. (1) C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
Admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
În privința primei condiții de admisibilitate, urgența, instanța reține că este îndeplinită întrucât situația dedusă judecății prezintă un caracter urgent prin ea însăși, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe grave asupra dezvoltării normale a minorei, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoțională și materială necesară normalei sale dezvoltări și esența unei asemenea acțiuni este aceea de a apăra minora împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța reține că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanței să dispună stabilirea locuinței minorei la reclamant, până la soluționarea dosarului pe fond, înregistrat cu nr._/302/2014, având ca obiect divorțul părților, exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
În ceea ce privește locuința copilului, potrivit dispozițiilor art. 497 alin. (2) C.Civ., în caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă schimbarea locuinței minorului, potrivit interesului superior al acestuia, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială dispus in cauza și ca urmare a ascultării părinților.
În raport de probele administrate în cauză, instanța consideră că este în interesul copilului ca locuința sa să fie stabilită la domiciliul reclamantului, până la soluționarea dosarului de fond, față de argumentele ce vor fi expuse.
Astfel, din declarația martorei C. O., coroborată cu referatul de anchetă psihosocială, efectuat la domiciliul reclamantului, instanța reține că, la domiciliul tatălui, minora beneficiază de condiții bune de viață, locuind aici încă de la naștere.
Aceeași martoră a precizat că reclamantul își dedică din timpul său și minorei, pe care o ia de la grădiniță, se joacă cu aceasta, martora constatând personal aceste împrejurări.
De asemenea, instanța reține că în prezent relațiile dintre mamă și fiică se desfășoară în mod firesc, minora vizitând-o pe mamă la noul său domiciliu, petrecând uneori și noaptea la aceasta, neexistând indicii că reclamantul ar obstrucționa accesul pârâtei la minoră, aspecte ce rezultă din răspunsurile pârâtei la interogatoriul propus de către pârât, coroborate cu declarația martorei C. O..
Potrivit art. 21 alin. (1) lit. e din Legea nr. 272/2004, distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație minorului reprezintă un element ce va fi avut în vedere de instanță la stabilirea locuinței copilului.
Astfel, Grădinița „Vaporașul Copiilor” din București, unde este înscrisă minora, este situată mai aproape de domiciliul reclamantului decât de domiciliul pârâtei, minora fiind adusă la grădiniță de către mamă cu taxiul (f. 39).
Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada afirmațiilor pârâtei conform căreia reclamantul ar avea o fire violentă și că ar fi consumator de droguri. Deși la termenul de judecată din data de 16.01.2015 pârâtei i-au fost încuviințate proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială, la termenul din data de 30.01.2015, acestea nu au putut fi administrate din culpa pârâtei, aceasta neprezentând interogatoriul spre a fi administrat reclamantului și nici nu a indicat adresa completă a martorului propus și încuviințat, pentru a fi citat în mod legal.
În ceea ce privește înscrisurile atașate concluziilor scrise depuse de către pârâtă precum și suportul CD, instanța nu le poate avea în vedere la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, în caz contrar s-ar încălca drepturile procesuale ale reclamantului.
Având în vedere vârsta fragedă a minorei, respectiv 4 ani, până la soluționarea dosarului de divorț, este în interesul superior al acesteia să nu-i fie schimbată locuința întrucât este familiarizată cu aceasta, iar scoaterea minorei din mediul obișnuit e de natură să-i producă însemnate dezechilibre pe fondul separării părinților. Deși din probele administrate rezultă că pârâta este implicată în creșterea și educarea minorei, așa cum s-a precizat mai sus, la acest moment nu se impune schimbarea locuinței minorei, pârâta având posibilitatea de a menține legăturile personale cu minora în cadrul unui program de vizită potrivit vârstei minorei. Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada că la acest moment dezvoltarea fizică și morală a minorei ar fi afectată din cauza comportamentului reclamantului, urmând ca în cadrul dosarului de divorț să fie administrat un probatoriu mai amplu în funcție de care se va lua o decizie cu privire la minoră și care să corespundă interesului superior al acesteia.
Pentru considerentele expuse mai-sus, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să stabilească locuința minorei la tată până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect divorț.
În virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, va lua act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul F. B. M., CNP_, domiciliat in București, . V., nr 15, . A, ., sectorul 5, cu domiciliul ales la C.. Av. D. O. C., cu sediul in București, . 52, ., sectorul 1, in contradictoriu cu pârâta F. L. D., CNP_, domiciliată in București, sectorul 1, ..
Stabilește locuința minorei F. B. Ș., născută la data de 19.03.2010, la tatăl-reclamant până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect divorț cu minori.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București. Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red.RL/Teh.II
04 Februarie 2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 903/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 904/2015.... → |
|---|
