Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 903/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 903/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 903/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 903
Ședința publică de la 02 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul M. C. D. și pe pârâtul M. S. B., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 30.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 20.11.2014 sub nr._, reclamanta M. C. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. Ș.-B., solicitând instanței să dispună exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului M. L.-O., ns. la 08.10.2007, stabilirea locuinței minorului la domiciliul său, stabilirea unui program de vizită în favoarea tatălui și stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtului raportat la venitul acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pe rolul instanței figurează dosarul nr._/302/2014 având ca obiect divorț cu minori și capete de cerere accesorii exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea locuinței la mamă, stabilirea pensiei de întreținere raportat la veniturile pârâtului. De asemenea, a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 14.05.2005 și din această căsătorie a rezultat minorul M. L.-O.. În ceea ce privește autoritatea părintească, reclamanta a învederat că părțile se înțeleg în sensul exercitării ei în comun iar în ceea ce privește stabilirea locuinței minorului părțile au agreat ca acesta să fie stabilit la mamă întrucât noua unitate școlară la care copilul este înscris se află în imediata apropiere a locuinței acesteia. Stabilirea unui program de vizită pentru minor este în interesul superior al copilului, reclamanta propunând ca tatăl să păstreze legătura personală cu minorul în primul și al treilea weekend din lună.
În drept, au fost invocate disp. art. 996 și urm. C.p.c.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei (f.9).
La data de 21.08.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale în sensul că nu rezultă o situație urgentă pentru pronunțarea unei hotărâri pe calea acestei proceduri. După separarea în fapt a soților, respectiv după părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă, ambii părinți au căzut de acord ca minorul să locuiască la mamă iar pârâtului să îi fie permis să aibă legături personale cu minorul. La momentul formulării întâmpinării, minorul își petrece jumătate din timp cu tatăl, care contribuie la cheltuielile privind creșterea și educarea sa în natură, prin asigurarea celor necesare zilnice.
A menționat pârâtul că dorește executarea obligației de întreținere în natură, astfel cum impun textele legale întrucât această metodă de executare a obligației de întreținere rezolvă problemele practice care apar în cazul stabilirii unei pensii în bani, cum ar fi vacanța copilului sau perioada în care copilul locuiește cu părintele care are dreptul de a avea legături personale cu minorul.
În drept, au fost invocate disp. art. 205, C.p.c., art. 499 C.civ, art. 529 alin. 1 C.civ.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantei și anchetă socială.
Prin încheierea din data de 16.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu câte un martor și interogatoriile reciproce.
La termenul din data de 30.01.2015, instanța a procedat la luarea interogatoriului reciproc al părților (f. 59-64) și s-a revenit asupra probei testimoniale.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse următoarele: copie acțiune de divorț (f. 11-13), copie certificat de naștere al minorului M. L.-O..(f. 14), copie certificat de căsătorie(f. 15) întâmpinarea și cererea reconvențională din dosarul nr._/302/2014(f. 32-45), adeverință de venit reclamantă (f.55), adeverință de elev (f.56), program de vizită solicitat de către pârât (f.57), notițe privind programul actual al minorului (f.58), adeverința de venit a pârâtului(f. 77).
La data de 12.01.2015 și data de 20.01.2015, au fost înaintate la dosar referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanții Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 5 București și referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanții Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 4 București.(f. 24, 53-54)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 14.05.2005, conform certificatului de căsătorie nr. 431/2005 emis de Primăria Sector 4 București (f. 15). Din relația părților a rezultat minorul M. L. O., ns. la 08.10.2007, astfel cum rezultă din certificatul de naștere atașat, în copie certificată pentru conformitate, la dosar(f. 14).
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.” Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorului, la stabilirea locuinței acestuia la unul dintre părinți precum și cu privire la menținerea relațiilor personale între copil și părintele la care nu i-a fost stabilită locuința.
Potrivit art. 996 alin. 1 N. C.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
De asemenea, instanța reține aplicarea dispozițiilor art.919 C.proc.civ. ce reglementează posibilitatea instanței, prin ordonanță președințială, de a lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, pe parcursul desfășurării procesului de divorț.
Așadar, în cazul cererilor privind stabilirea locuinței minorului și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea acestuia, formulate în timpul procesului de divorț, condiția urgenței este prezumată chiar de legiuitor, ordonanța pronunțându-se în baza dispoziției exprese înscrise în art. 919 C.proc.civ.
În privința cererilor formulate în timpul procesului de divorț pe calea ordonanței președințiale privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, instanța apreciază că nu se poate reține prezumarea condiției urgenței de către legiuitor, întrucât, pe de o parte, nu mai există aceeași rațiune pentru care se prezumă urgența ca și în cazul stabilirii locuinței copilului, iar pe de altă parte, regula consacrată de dispozițiile Codului civil este aceea a exercitării autorității părintești în comun și după divorț, ca și în timpul căsătoriei, cu excepția prevăzută de art. 398 alin. 1 C.civ.
Într-adevăr, pot exista în concret măsuri cu privire la copil în privința cărora părinții nu sunt de acord și care reclamă intervenția instanței pe calea ordonanței președințiale, dar nu se poate prezuma că toate măsurile referitoare la copil, toate drepturile și obligațiile părintești care intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească au un caracter urgent și reclamă stabilirea pe calea ordonanței președințiale a modalității de exercitare a autorității părintești. De altfel, în cuprinsul art. 919 C., referitor la măsurile provizorii pe care le poate lua instanța pe timpul procesului de divorț, nu se are în vedere aceea a stabilirii modalității de exercitare a autorității părintești.
Și în speța concretă dedusă judecății, instanța reține că părțile nu au invocat și cu atât mai puțin nu au dovedit existența unor împrejurări care să justifice condiția urgenței cererii formulate la primul petit al cererii, respectiv a cererii privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, cu atât mai mult cu cât acestea se înțeleg asupra acestui aspect, motiv pentru care cererea părților privind exercitarea autorității părintești în comun până la soluționarea aceluiași petit formulat în cadrul acțiunii de divorț, va fi respinsă.
În privința acestei condiții de admisibilitate- urgența- raportată la cererea privind stabilirea unui program de vizită, instanța reține că situația dedusă judecății prezintă un caracter urgent prin ea însăși, dat fiind faptul că părțile se află în proces de divorț, deoarece lipsa unui cadru de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul poate avea consecințe grave asupra dezvoltării normale a minorului, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoțională și materială necesară normalei sale dezvoltări. Având în vedere că părțile nu se înțeleg asupra programului de vizită și pensia de întreținere, instanța va respinge susținerea pârâtului privind inexistența caracterului urgent al acțiunii întrucât părțile se înțeleg.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța reține că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanței să dispună asupra exercitării autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, program de vizită și pensie de întreținere, până la soluționarea definitivă a procesului pe fond, aflat pe rolul acestei instanțe în dosarul cu nr._/302/2014 având ca obiect divorț cu minori.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
În ceea ce privește locuința copilului, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 2 C.Civ., dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord locuința copilului. Având în vedere faptul că părțile se înțeleg cu privire la stabilirea locuinței copilului la reclamantă iar din raportul de anchetă socială rezultă faptul că aceasta are condiții locative prielnice dezvoltării și creșterii minorului, instanța va lua act de această manifestare de voință.
În ceea ce privește programul de vizitare, conform art.401 C.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
Astfel, conform art.18 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În sensul legii relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Instanța are în vedere, pentru a stabili în concret un program de vizitare, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004. Acest interes impune ca minorul să fie crescut de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața copilului și prezența semnificativă a tatălui.
Instanța constată că minorul M. L. O., în vârstă de 7 ani este elev în clasa I, și a petrecut, până la data introducerii prezentei acțiuni, jumătate de timp cu fiecare dintre părinți. Instanța constată că acest program nu este în interesul superior al minorului deoarece este de natură a-i crea o permanentă stare de confuzie având în vedere faptul că trebuie săptămânal să se adapteze unor condiții locative diferite. Minorul este într-o perioadă de dezvoltare fizică și psihică în care este esențial să i se asigure stabilitatea și previzibilitatea programului. În acest context, instanța va avea în vedere și dreptul pârâtului la o relație efectivă cu fiul său, nefiind contestat faptul că acesta este un părinte responsabil, preocupat de creșterea copilului său.
Așadar, luând în considerare interesul superior al copilului, instanța va încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul la domiciliul său, în prima și a treia săptămână din lună, începând cu ziua de joi, după programul de școală al minorului până duminică la ora 18,00, o săptămână în vacanța de iarnă, alternativ, în anii impari săptămâna cu Crăciunul, în anii pari săptămâna cu Anul Nou; în vacanța inter-semestrială primele 3 zile din săptămână; în vacanța de primăvară ultimele 3 zile din săptămână; în vacanța de vară primele 6 săptămâni în anii impari, ultimele 6 săptămâni în anii pari; în anii impari prima zi de P., în anii impari a doua zi de Paști; ziua de naștere a minorului în anii impari; în ziua de naștere a tatălui și a bunicilor paterni. Acest program de vizită va produce efecte până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014.
În ce privește pensia de întreținere, potrivit art.499 alin.1 C.civ., ambii părinți sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educație și pregătirea sa profesională. De asemenea, conform art.529 alin.1 C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Nu în ultimul rând, art.529 alin.2 C.civ. prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Din adeverința nr. 197/30.01.2015 rezultă faptul că pârâtul a realizat în ultimele 6 luni un venit mediu net de 8958 lei lunar(f. 77). Luând în considerare faptul că ambii părinți trebuie să contribuie la aceste cheltuieli, precum și faptul că reclamanta își va îndeplini o parte din obligații în natură, rezultat din stabilirea domiciliului minorului la ea, instanța apreciază că procentul de 18% din salariul pârâtului, aproximativ 1.600 lei, este suficient pentru acoperirea nevoilor copilului.
Instanța va respinge apărarea pârâtului privind stabilirea unei pensii de întreținere în natură, față de regula din art. 530 alin. (1) C.civ. Având în vedere divergențele existente între părți cu privire la programul și activitățile minorului, rezultate din interogatoriile administrate, instanța consideră că este în interesul superior al copilului ca executarea obligației de întreținere să se facă sub forma unui echivalent bănesc. Mai mult, instanța îl va obliga pe pârât la plata unui procent mai mic decât cel legal- de 25%- din veniturile sale către minor, ceea ce nu îl împiedică pe reclamant să contribuie suplimentar, în natură, la cheltuielile de creștere și educare ale fiului său.
D. consecință, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamanta și în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în echivalent bănesc în cuantum de 18% din venitul lunar net cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014.
Pentru aceste considerente, instanța admite în parte cererea reclamantei dispunând conform dispozitivului.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil va lua act că părțile solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta M. C.- D., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, Calea Ferentari, nr. 14, ., . legale în București, ., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Leaota S., cu sediul în București, ., . in contradictoriu cu pârâtul M. Ș.-B., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, Calea Ferentari, nr. 14, ., ., cu domiciliul procesual ales la SCPA M. R., V. T.& Asociații cu sediul în București, ..6, ., ..
Stabilește locuința minorului M. L. O., născut la data de 08.10.2007, la mama reclamantă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect divorț cu minori.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă și în favoarea minorului M. L. O. a pensiei de întreținere în echivalent bănesc în cuantum de 18% lunar din veniturile nete lunare obținute, de la data pronunțării hotărârii, respectiv 02.02.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014.
Încuviințează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul M. L. O., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014, la domiciliul său, după următorul program:
- în prima și a treia săptămână din lună începând cu ziua de joi, după programul de școală al minorului, până duminică, orele 18.00;
- o săptămână în vacanța de iarnă, alternativ, în anii impari săptămâna cu Crăciunul, în anii pari săptămâna cu Anul Nou;
- în vacanța inter-semestrială- primele 3 zile din săptămână;
- în vacanța de primăvară-ultimele 3 zile din săptămână;
- în vacanța de vară, primele 6 săptămâni în anii impari, ultimele 6 săptămâni în anii pari;
- în anii impari prima zi de Paști, în anii impari a doua zi de Paști;
- ziua de naștere a minorului în anii impari;
- în ziua de naștere a tatălui și a bunicilor paterni.
Respinge celelalte cereri.
Ia act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Executorie.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București. Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. S. L. I. I.
Red.RL/Teh.II
05.02.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 905/2015. Judecătoria... → |
|---|
