Pensie întreţinere. Sentința nr. 887/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 887/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 887/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 887
Ședința publică de la 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta-pârâtă N. A. G. și pe pârâtul-reclamant R. C., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta-pârâtă, personal și asistată de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și pârâtul-reclamant prin apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea referatului de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul pârâtului, fiind atașate și relații privind veniturile nete realizate de pârât, nefiind efectuată ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, identificată cu CI . nr._, CNP_.
La interpelarea instanței, reclamanta, personal, arată că din luna octombrie 2013 locuiește la adresa din Calea Griviței, nr. 232, ., ., București împreună cu minorul, iar pârâtul locuiește pe raza teritorială a sectorului 5.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, față de dispozițiile art. 114 alin.1 C.pr.civ. și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea excepției.
Pârâtul, prin apărător, solicită admiterea excepției și declinarea soluționării cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 27.06.2014, sub nr._, reclamanta N. A. G., in contradictoriu cu pârâtul R. C., a solicitat să se dispună exercitarea autorității părintești privind pe minorul R. A. A., de către mamă, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere in cuantum de 650 lei/lună, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat că părțile au avut o relație de concubinaj, locuind împreună in perioada martie 2007 - octombrie 2013. Din relația părților a rezultat minorul R. A. – A.. Reclamanta a arătat că de la momentul despărțirii, pârâtul a manifestat un interes total față de minor, pe care l-a vizitat de foarte puține ori și nu a contribuit pe măsura necesităților minorului la creșterea acestuia.
In drept au fost invocate dispozițiile art,. 487 C.civ, art. 496 C.civ, art. 499 C.civ, art. 529 alin 1 C.civ, art. 2 alin 3 din Legea nr. 272/2004.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei (f.21).
Au fost atașate acțiunii, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: certificatul de naștere al minorului R. A.-A. ( f. 6), cartea de identitate a reclamantei ( f. 7),
La data de 03.10.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
În cuprinsul întâmpinării, pârâtul a arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei, stabilirea pensiei de întreținere la ¼ din veniturile nete realizate. În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul a solicitat ca fiecare parte să suporte cheltuielile generate de angajarea unui apărător.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar, pârâtul a solicitat a se dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minorul R. A.-A., in comun, arătând, in esență, că exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă este împotriva interesului superior al copilului. Pârâtul a învederat că este un părinte responsabil și interesat de buna creștere și dezvoltare a copilului, insă, părinții fiind separați, a avut posibilitatea să petreacă mai mult timp cu minorul numai atunci când reclamanta a fost de acord. De la momentul separării in fapt a părților, pârâtul a contribuit cu suma de 500 lei /lunar la cheltuielile de creștere ale minorului.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 209 C.pr.civ.
În dovedire a depus mandate poștale (f.58-68).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.75).
La data de 30.10.2014, reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională depusă de partea adversă insistând asupra dezinteresului manifestat de către pârât în ceea ce-l privește pe minor ( f. 76-82).
Au fost atașate mesaje telefonice (f.88-92).
La data de 02.12.2014, pârâtul a depus la dosar răspuns la întâmpinare având atașat un plan parental, reiterând susținerile din întâmpinare și cererea reconvențională ( f. 96-111).
A fost depus la dosar referatul de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul pârâtului ( f. 122) și adeverință privind veniturile realizate de pârâtul-reclamant.
La termenul din 30.01.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, pe care o analizează cu prioritate, reținând următoarele:
Potrivit art. 114 alin.1 Cod proc.civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Conform art. 106 cod civil din Titlul III intitulat „Ocrotirea persaonei fizice” ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că autoritatea părintească reprezintă o măsura de ocrotire a minorului care privește atât persoana acestuia cât și bunurile sale astfel încât competența în soluționarea cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul în cauză. În acest sens se reține că dispozițiile art. 114 alin.1 C. conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială prevăzute de art. 107 Codul procedură civilă (în baza principiului specialia generalibus derogant)
În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin.1 din Codul de procedură civilă, părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117 și 118 Cod procedură civilă. Or, din interpretarea „per a contrario” a dispozițiilor art. 126 alin.1 C.pr.civ., (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art. 129 alin.2 pct. 3 C.pr.civ. (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul cererilor privind exercitarea autorității părintești), competența teritorială este exclusivă.
Potrivit susținerilor părților și concluziilor referatului de anchetă psihosocială întocmit în cauză, reclamanta împreună cu minorul R. A. A. locuiesc în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materia cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești, instanța apreciază ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București iar față de dispozițiile art.129 alin.2 pct.3 C.pr.civ raportat la art. 114 alin.1 Cod proc.civ., urmează a o admite ca atare și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu.
Declina competența soluționării cauzei privind pe reclamanta-pârâtă N. A. G., CNP_, domiciliată in București, sectorul 1, Calea Griviței, nr. 232, ., . ales in București, sectorul 3, . 9, . B, ., in contradictoriu cu pârâtul-reclamant R. C., CNP_, domiciliat in București, sectorul 5, Calea 13 Septembrie, nr. 89, ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/20.02.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 904/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1140/2015. Judecătoria... → |
|---|
