Ordin de protecţie. Sentința nr. 5426/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5426/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 5426/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ Sentința civilă nr.5426
Ședința din camera de consiliu din 15 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. E. S.
GREFIER - C. P. U.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 – a fost reprezentat prin procuror D. A..
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta I. G. și pe pârâtul I. M., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au răspuns părțile, personal și asistate de avocați cu împuterniciri aflate la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin intermediul Serviciului registratură, a adresei nr.5232/II/2015, emise de MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că în urmă cu câteva zile vorbise cu fiul său să îl ducă dimineață la tuns, iar a doua zi, când a ajuns cu mașina în fața blocului pentru a-l lua de acasă, în jurul orei 10.00, copilul avea telefonul închis. Arată că a sunat-o pe reclamantă pentru a afla ce se întâmplă deoarece era sigur că aceasta închisese telefonul minorului. Precizează că nu a urcat, ci a așteptat în fața blocului, iar reclamanta nu i-a răspuns la telefon.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că nu știa că pârâtul avea planuri cu minorul, copilul spunându-i când s-a trezit că vorbise cu tatăl său pentru a-l duce la tuns. Precizează că telefonul minorului avea bateria descărcată, acesta fiind motivul pentru care avea telefonul închis, iar pârâtul a sunat-o pe ambele telefoane, într-un moment în care ea nu avea cunoștință de înțelegerea dintre acesta și minor, dar nu i-a răspuns.
Apărătorul reclamantei solicită emiterea unei adrese către Vodafone pentru a comunica desfășurătorul convorbirilor telefonice purtate pe numărul reclamantei, motivat de faptul că reclamanta este sunată continuu de pe un număr ascuns, având și câte 50 de apeluri pierdute.
Instanța, deliberând asupra cererii reclamantei de emitere a adresei către . vedere susținerile apărătorului reclamantei în sensul că reclamanta este apelată de pe un număr ascuns, o respinge. Constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii de instituire a ordinului de protecție, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei și încredințarea provizorie a minorului către mamă. Arată că pârâtul a părăsit imobilul la data de 25.05.2015, astfel încât nu se mai impune evacuarea acestuia. Solicită menținerea interdicției pârâtului de a o vizita pe reclamantă, arătând că este mai bine pentru părți să nu aibă nicio legătură, relația acestora afectând-i atât pe reclamantă, care a avut o tentativă de sinucidere, cât și pe minor. Solicită a se avea în vedere cele relatate de minor, în sensul că pârâtul consumă băuturi alcoolice. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea cererii de instituire a ordinului de protecție, din CD-ul depus la dosar de reclamantă rezultând că pârâtul nu este agresiv. Menționează că reclamanta l-a înșelat pe pârât cu un polițist, fiind de înțeles aversiunea pe care o are în prezent pârâtul față de organele de poliție, comportamentul pârâtului fiind declanșat de adulterul reclamantei. Precizează că pârâtul mai bea câte o bere, ceea ce nu înseamnă însă că acesta este un consumator constant de băuturi alcoolice. Arată că este de acord cu menținerea interdicției pârâtului de a o contacta telefonic pe reclamantă, dar solicită a se avea în vedere faptul că ultima dată când pârâtul a sunat-o pe reclamantă acesta voia să vorbească cu minorul și nu cu reclamanta, precum și faptul că există posibilitatea ca reclamanta să-și dea singură telefoane pentru a-l șicana pe pârât. Arată că este de acord cu stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei și încredințarea provizorie a minorului către mamă. Precizează că relația dintre pârât și fiul acestuia nu este conflictuală, motiv pentru care nu se impune a se da un ordin de protecție care să nu-i permită pârâtului să ia legătura cu fiul acestuia, reclamanta fiind cea care folosește minorul împotriva pârâtului, nelăsându-l pe copil să meargă cu tatăl la tuns sau în parc. Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, arătând că nu a fost dovedită starea de pericol reală și actuală pentru a fi instituit un ordin de protecție, ordin care reprezintă o măsură specială, care poate fi dispusă în condiții speciale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 15.05.2015 sub nr._ reclamanta I. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul I. M. ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, evacuarea pârâtului din imobilul locuință comună, obligarea pârâtului la a păstra o distanță față de ea și față de fiul minor al părților, interzicea oricărui contact, inclusiv telefonic, obligarea pârâtului la a preda poliției armele albe deținute, stabilirea temporară a locuinței minorului I. A. G. la domiciliul mamei și obligarea pârâtului la plata unei remunerații în sumă de 1200 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că este soția pârâtului, iar acesta are față de ea un comportament agresiv verbal, dar și fizic, amenințând-o cu moartea, distrugând bunuri din casă.
Reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată, în copie: acțiunea de desfacere a căsătoriei înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 07.05.2015; cartea sa de identitate și certificatul său de naștere; bonul de înregistrare nr._/2015, emis de Secția 24 Poliție; contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.610/2001 de BNP C. E.; certificatul de naștere și cartea de identitate a minorului I. A. G.; certificatul de căsătorie a părților.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie: adresa nr._/2015, emisă de Secția 24 Poliție, întâmpinarea-cerere reconvențională formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 5. Totodată, instanța a încuviințat părților proba cu înregistrarea audio, pentru pârât încuviințând și proba testimonială cu martora I. A. (cele declarate de aceasta sub prestare de jurământ religios fiind consemnate în scris și atașate la dosar-fila 58). Instanța a respins proba cu interogatoriu, solicitată de părți, pentru motivele expuse în încheierea de la termenul din 11.06.2015
La solicitarea instanței a fost efectuat și depus la dosar referatul de anchetă psihosocială întocmit de autoritatea tutelară – Primăria Sector 5. Au fost comunicate totodată informațiile solicitate, prin: adresa nr.6696/2015, emisă de Spitalul O., adresa nr.1118/2015, emisă de Școala Gimnazială „Principesa M.”, adresa nr._/2015, emisă de Spitalul Universitar de Urgență București; adresa nr._/2015, emisă de Secția 24 Poliție, și adresa nr.5232/II/2015, emisă de MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâtul au calitate de soți, căsătoria acestora fiind încheiată la data de 25.07.1998, din căsătorie rezultând minorul I. A. G., născut la data de 21.05.2001.
În prezent, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect desfacerea căsătoriei părților.
Din susținerile părților și din probele administrate în cauză, instanța reține că în prezent părțile sunt despărțite în fapt, pârâtul fiind cel care a părăsit locuința comună la data de 25.05.2015.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.217/2003 republicată, instanța poate să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, pe o durată maximă de 6 luni, o . obligații și interdicții, în funcție de situația de fapt și de relațiile dintre părți.
Potrivit art. 23 alin. (1) Legea 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe obligații sau interdicții cum ar fi: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. b), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție”.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Instanța are în vedere că emiterea ordinului de protecție are ca scop protejarea victimei unei agresiuni concrete împotriva agresorului.
Din probele administrate în cauză instanța reține că este evidentă starea de tensiune existentă între cele două părți, cu atât mai mult cu cât pe rolul instanțelor se află înregistrat un dosar de divorț, astfel încât este firesc ca neînțelegerile dintre acestea să fie mai accentuate. Totuși, nu poate fi reținută existența unui pericol iminent care să amenințe viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei, dat fiind că nu orice atitudine conflictuală, indiferent de context, poate genera nevoia de protecție. Instanța apreciază că prevederile art.3 trebuie interpretate prin raportare la dispozițiile art.23 din legea nr.217/2003, în sensul că actele de violență generează o stare de pericol pentru victimă, pericol care trebuie să fie actual. Or, în speță, ultimele pretinse acte de violență generatoare de pericol pentru reclamantă au avut loc în luna mai, iar după părăsirea locuinței comune de către pârât nu au mai existat noi acte de violență, astfel încât starea de pericol nu mai subzistă în prezent.
În lipsa unor probe directe care să ateste caracterul violent al pârâtului față de reclamantă, nu se justifică luarea măsurilor solicitate de către reclamantă, aceasta din urmă nereușind să dovedească acuzațiile aduse pârâtului. Totodată plângerea penală formulată împotriva pârâtului la data de 18.05.2015 pentru infracțiunea de amenințare nu poate fundamenta hotărârea de emitere a ordinului de protecție împotriva pârâtului, aceasta fiind în curs de soluționare. Atât timp cât pârâtul nu a continuat săvârșirea de acte de violență îndreptate împotriva reclamantei după despărțirea în fapt, cererea privind emiterea ordinului de protecție nu poate fi primită. Dimpotrivă, soluționarea divorțului va putea pune capăt neînțelegerilor dintre părți și pretinsului comportament agresiv al pârâtului pe care reclamanta a susținut că nu îl mai tolerează.
Concluzionând, instanța apreciază că în ceea ce o privește pe reclamantă nu au fost dovedite elemente care să reclame luarea cu caracter urgent a unor măsuri de protecție de natura celor prevăzute de art. 23 al.1 din lege.
Cu privire la măsura evacuării temporare a pârâtului din locuință, aceasta nu va mai fi analizată, având în vedere că pârâtul a părăsit locuința la data de 25.05.2015.
Instanța consideră că este neîntemeiată și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului să predea poliției armele deținute întrucât nu s-a făcut dovada deținerii vreunei arme de către pârât.
Cât privește relația dintre pârât și minor, din probele administrate în cauză nu rezultă starea de pericol în care s-ar afla acesta din cauza atitudinii pârâtului. Urmează ca în cadrul dosarului de divorț să fie stabilite raporturile dintre părinți și minor, luarea vreunei măsuri care să-l privească pe minor nefiind oportună a fi dispusă în cadrul unei asemenea cauze unde probele administrate sunt destul de sumare.
Prin urmare, apreciind că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Instanța va stabili ca cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit domnului avocat Utiu V. D. care s-a prezentat la primul termen de judecată pentru a acorda asistență juridică obligatorie pârâtului, în cuantum de 50 lei, să rămână în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta I. G., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul I. M., CNP_, ambii domiciliați în sector 5, București, .. 17, ., . ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria Sector 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 6826/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5901/2015. Judecătoria... → |
|---|
