Ordin de protecţie. Sentința nr. 9227/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9227/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 9227/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9227/2015
Ședința din camera de consiliu de la 15.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. C. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâtul M. F., având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal și pârâtul, personal și asistat de apărător L. Gigel, cu împuternicire avocațială la fila 13 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin compartimentul registratură, a unei cereri completatoare formulate de reclamantă, la care sunt anexate, în copie, înscrisuri. (11.12.2015)
Instanța procedează la legitimarea părților, reclamanta prezentând CI . nr._, emisă de SPCEP S5, iar pârâtul CI . nr._, emisă de SPCEP S5.
Reclamanta depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța comunică pârâtului câte un exemplar al cererii completatoare și al înscrisurilor anexate acesteia, precum și al răspunsului la întâmpinare.
Instanța restituie reclamantei copia hotărârii prin care s-a dispus reabilitarea pârâtului.
În temeiul art. 131 C.p.c., instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina cf. art. 25 al. 1 din Legea nr. 217/2003, pretinsa victimă locuind pe raza sectorului 5.
La interogatoriul administrat din oficiu, pârâtul arată că nu are în proprietate alte imobile în București sau în alte localități, singur ori alături de alte persoane. Arată că este șofer de taxi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat un martor.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați 2 martori, unul dintre martori urmând a atesta faptul că anterior urcării în locuință a pârâtului, la data de 19 nov, au fost îmrpeună, iar celălalt martor a locuit o perioadă în casa părților.
Pârâtul arată că cel de-al doilea martor nu mai locuiește împreună cu părțile de cca 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public solicită încuviințarea pentru prăți a probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat câte un martor pentru fiecare parte, cel de-al doilea martor nominalizat de pârât nemailocuind cu părțile de mult timp, precum și emiterea unei adrese pentru comunicarea stadiului de soluționare a plângerii penale.
La interpelarea instanței, părțile, având cuvântul pe rând, arată că nu au fost chemați la P..
Pârâtul arată că după incidentul din 19 nov a fost chemat la Secția 19 Poliție pentru o declarație.
Reclamanta arată că nu a fost chemată la Poliție, însă la 2 zile de la eliberarea certificatului medico-legal, a depus o copie în dosarul penal.
Apreciind probele solicitate ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cererii, instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255 C.p.c., încuviințează pentru părți proba cu încrisuri și proba testimonială în cdrul căreia să fie audiat câte un martor pentru fiecare parte, depoziția celui de-al doilea martor nominalizat de pârât fiind irelevantă față de faptul că implicarea acestuia în viața de familie a părților a încetat de mai mult de 2 ani.
În vederea administrării probei testimoniale, instanța lasă cauza la a doua strigare, când, la apelul făcut în ședința din camera de consiliu, au răspuns reclamanta, personal și pârâtul, personal și asistat de apărător L. Gigel, cu împuternicire avocațială la fila 13 din dosar.
Instanța procedează la audierea sub prestare de jurământ religios a martorilor P. G. și C. F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție, din probatoriul administrat nerezultând că prin comportamentul pârâtului, reclamanta s-a aflat în vreuna din situațiile prev. de art. 23 din Legea nr. 217/2003; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din ansamblul probator reiese că a avut loc un incident singular în domiciliul conjugal, nu se poate atribui uneia dintre părți vina exclusivă. Apreciază că măsura evacuării pârâtului din locuința comună este o măsură excesivă. Solicită admiterea acțiunii față de actul de violență dovedit.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 16.11.2015 sub nr._, reclamanta M. C. a solicitat instanței să dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului M. F., cu măsura evacuării acestuia din domiciliul comun, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 500 m față de ea, de domiciliul și de locul său de muncă, precum și obligarea acestuia la consiliere psihologică.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în timpul relației soțul său a avut mai multe manifestări violente atât verbal, cât și fizic, iar în noaptea de 9 spre 10.11.2015 a fost înjurată și lovită, fiind nevoită să apeleze la reprezentanții Poliției.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 și urm. C.p.c., art. 23 și urm. din Legea nr. 217/203.
La data de 02.12.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.p.c.
La data de 11.12.2015, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare în sensul obligării pârâtului de a păstra o distanță minimă de 500 m față de punctul de lucru în care își desfășoară activitatea, întrucât o parte din actele de agresiune verbală au fost manifestate în incinta acestuia.
La acest termen de judecată s-a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii P. G. și C. F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că între părți a fost încheiată căsătoria la data de 07.11.1981. In cursul acestei perioade, instanța reține că părțile au locuit în imobilul proprietate comună din București, Calea Rahovei nr.329, ., ..
Din relațiile părților din căsătorie nu au rezultat copii care să fie minori în prezent.
Din răspunsurile părților la interogatoriile administrate din oficiu, coroborate cu certificatul medico-legal depus și declarațiile martorilor instanța reține că relațiile dintre soți sunt tensionate de mai multă vreme, între acestea existând certuri însoțite de violențe verbale, dar și fizice din partea pârâtului, care a lovit-o pe reclamantă în noaptea de 9/10.11.2015. Incidentul a avut loc fără a exista o dispută prealabilă, pârâtul intrând în locuință și bruscând-o pe reclamantă în timp ce aceasta dormea.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.23 raportat la art.24 alin.2 din Legea nr.217/2003 rep., instanța poate să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, pe o durată maximă de 6 luni, o . obligații și interdicții, în funcție de situația de fapt și de relațiile dintre părți. Pentru aceasta, instanța trebuie să verifice întâi dacă pârâtul este membru de familie al reclamantei în sensul art. 5 din Legea nr. 271/2003 și dacă viața, integritate fizică sau psihică ori libertatea pârâtei au fost puse în pericol de către pârât. Dată fiind relația de căsătorie existentă între părți, apreciem că sunt îndeplinite aceste condiții preliminare.
În privința violențelor exercitate, situația de fapt reținută conduce la concluzia că există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtului a unor acte de violență fizică și psihică, în sensul art.3 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra victimei reclamante, violențe care au dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acesteia. Mai exact, instanța reține că aceasta a trăit o perioadă sub o temere constantă a violențelor pârâtului.
Pe lângă certitudinea existenței în trecut a unui episod de violență domestică, instanța apreciază că, în cazul continuării coabitării există un risc serios ca un asemenea incident să se repete. Într-adevăr, pârâtul nu a admis săvârșirea faptelor sale, încercând să învinovățească victima, pe care a acuzat-o că ar fi consumatoare frecventă de alcool și că ea a fost cea care l-a agresat. Cu toate acestea, chiar martorul pârâtului, P. G., a arătat că știe de la agresor că acesta a intrat în casă, a luat-o pe reclamantă de păr în timp ce stătea întinsă sau chiar dormea pe canapea și a lovit-o cu cotul în zona ochiului încercând să se ferească.
Relațiile dintre soți au rămas tensionate după incident iar faptul că incidentul violent a avut loc fără a exista o ceartă în desfășurare, (pârâtul agresând-o pe reclamantă în timp ce aceasta dormea) denotă, în opinia acestei instanțe, un grad ridicat de pericol.
În consecință, instanța apreciază necesară emiterea unui ordin de protecție prin care reclamantei să i se ofere din nou un cadru de securitate urmărindu-se păstrarea unei proporționalități între nevoia acesteia de siguranță și protecția drepturilor civile ale pârâtului. Astfel, reținând că imobilul care a constituit locuința comună a soților se află în proprietatea comună a acestora, iar pârâtul, deși nu mai are un imobil în proprietate, are posibilitatea de a locui împreună cu mama sa, instanța va dispune evacuarea pârâtului din locuința situată în București, Calea Rahovei nr.329, ., . sector 5, sector 5.
De asemenea, instanța îl va obliga pe pârât să păstreze o distanță de minim 100 m față de reclamantă, față de locuința acesteia și față de locul său de muncă, restricții care vor fi valabile 6 luni de la pronunțarea hotărârii.
În temeiul art. 31 alin.1 din Legea nr.217/2003 rep., hotărârea se comunică organelor de poliție în vederea punerii în executare de îndată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta M. C. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, Calea Rahovei nr. 329, ., . cu pârâtul M. F. (CNP_), cu același domiciliu.
Dispune evacuarea pârâtului din locuința situată în București, Calea Rahovei nr.329, ., ., sector 5.
Obligă pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de reclamantă și față de reședința acesteia din București, Calea Rahovei nr.329, ., ., sector 5.
Obligă pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100m față de locul de muncă al reclamantei – . SRL –București, . nr.7, sector 5.
Măsurile de protecție sunt valabile timp de 6 luni de la pronunțare.
Respinge cererea privind celelalte măsuri ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 19 de Poliție.
Executorie.
Cu apel în 3 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se va depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.S. 16 Decembrie 2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9210/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 9173/2015. Judecătoria... → |
|---|
