Ordin de protecţie. Sentința nr. 2891/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2891/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2891/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2891
Ședința din Camera de Consiliu din data de 17.04.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – R. L.
GREFIER –A.-D. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a fost reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie, privind pe reclamanta I. C. C. M. și pe pârâtul I. G. C., având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu răspunde pârâtul prin apărător care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul prin apărător invocă faptul că cererea nu a fost formulată de reclamantă conform formularului de cerere prevăzut de Legea nr. 217/2003.
Instanța reține că din cuprinsul cererii formulate de către reclamantă rezultă care sunt motivele acesteia precum și măsurile ce solicită a fi luate împotriva pârâtului.
Pârâtul, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea cererii întrucât reclamanta nu a menționat cazurile de violență și nu a demonstrat că pârâtul ar fi manifestat o agresivitate verbală sau fizică, și nici nu a demonstrat urgența cererii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea solicitării de emitere a ordinului de protecție, apreciind că nu s-au dovedit agresiuni fizice sau psihice asupra minorului și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
Instanța, declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2015, sub nr._, reclamanta I. C. C. M. a chemat în judecată pe pârâtul I. G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a formulat o cerere de divorț împotriva pârâtului, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei și stabilirea minorilor la locuința reclamantei, respectiv domiciliul comun. Astfel, consideră că se impune emiterea unui ordin de protecție având în vedere interesul superior al minorilor, deoarece de când tatăl lor a început să manifeste un comportament deviant, prin agresivitate verbală la adresa lor și uneori și fizică, tensiunile dintre părți sunt din ce în ce mai mari, copiii începând și ei la rândul lor să copieze manifestări agresive.
Mai arată că pârâtul are manifestări verbale agresive și față de ea, atribuindu-i jigniri ce au consecințe evidente. Mai mult, copiii nu doresc să rămână acasă doar cu tatăl, cerându-i mamei să îi ia cu ea la serviciu. Reclamanta apreciază că acest comportament al pârâtului are drept consecință lipsa stimei de sine a fetiței, aceasta nemaiavând interes să studieze, considerând că orice ar face nu îl mulțumește pe tatăl său cu nimic.
Reclamanta consideră că violența verbală manifestată de pârât este o formă de violență ascunsă, care are ca și consecințe efecte pe termen lung asupra copiilor, care sunt la o vârstă fragedă, de formare a comportamentului și a personalității lor, astfel încât se impun din timp măsuri ca cele invocate în prezența cerere, pentru a preveni și a crea un cadru propice unei educații liniștite și în interesul suprem al copiilor.
Prin emiterea unui ordin de protecție, reclamanta dorește să evite scandalul ce va urma pronunțării hotărârii de divorț, întrucât pârâtul este un om care amenință, bate și înjură fără scrupule, umilește și nu mai ține cont pe cine rănește, în ideea că el va controla totul.
Reclamanta nu a invocat nici un temei de drept în susținerea cererii sale.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare însă la termenul de judecată din data 17.04.2015 s-a prezentat apărătorul din oficiu care a solicitat respingerea cererii.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta I. C. C. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului I. G. C., soțul său. La cerere reclamanta nu a anexat nici un înscris și nici nu a indicat dovezile pe care se sprijină. Prin citațiile comunicate reclamantei la data de 09.04.2015 (f.10,12) s-a pus în vedere acesteia să indice probele de care înțelege să se folosească, să depună în copie certificată certificatul de căsătorie precum și certificatele de naștere ale minorilor, acte de proprietate asupra locuinței însă la termenul de astăzi aceasta nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul depunerii relațiilor solicitate.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. b), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție” iar potrivit lit.a) „ascendenții și descendenții”.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței din partea pârâtului a unor acte de violență fizică și psihică, în sensul art.3 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra victimei reclamante sau asupra minorilor, violențe care să fi pus în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia, nepropunând nicio probă în acest sens. Instanța apreciază că prevederile art.3 trebuie interpretate prin raportare la dispozițiile art.23 din legea nr.217/2003, în sensul că actele de violență generează o stare de pericol pentru victimă, pericol care trebuie să fie actual la momentul formulării cererii de emitere a ordinului de protecție.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995 și art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 01.12.2008, instanța va stabili suma de 100 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului T. M. C., care a acordat asistență juridică pârâtului, conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga la plata către Stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta I. C. C. M., domiciliată în Mun. București, ., sector 5, cu domiciliul procesual ales în București, ., ., ap. 60, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. C. domiciliat în Mun. București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Stabilește onorariul pentru avocat T. M. C. care a acordat asistenta juridică pârâtului la suma de 100 lei, ce va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă reclamanta la plata către Stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a pârâtului.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.RL, /Teh.AH
20.04.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 7159/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3613/2015.... → |
|---|
