Pensie întreţinere. Sentința nr. 8009/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8009/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 8009/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8009
Ședința publică de la 05.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta-pârâtă B. A. L. și pe pârâtul-reclamant G. C. V., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea, prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 26.10.2015, a unor relații de către Primăria Sectorului 2 București – Serviciul Autoritate Tutelară, precum și la data de 27.10.2015, a relațiilor solicitate cu privire la veniturile pârâtului-reclamant, după care:
Instanța procedează la legitimarea părților, conform cărților de identitate prezentate de acestea.
Instanța constată că s-a depus la dosar o cerere privind majorarea pensiei de întreținere, precum și o cerere reconvențională prin care s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare, precum și suplinirea acordului pentru deplasarea în străinătate.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că față de reședința minorei, este competentă teritorial, material și general să soluționeze cauza.
La interpelarea instanței, pârâtul-reclamant, personal, arată că nu au existat probleme în ceea ce privește accesul său la minoră, însă dorește ca instanța să pronunțe o hotărâre în care să fie stabilit un program de vizitare concret, mai permisiv, acest lucru fiind și în interesul copilului, pentru a beneficia de anumite drepturi pe care pârâtul le are la locul de muncă. Arată pârâtul-reclamant că locuiește într-un complex militar, iar în lipsa unei hotărâri în care să se menționeze dreptul minorei de a-l vizita, acest drept îi este restrâns acesteia atunci când minora dorește să îl viziteze. Arată, totodată, că părțile nu au stabilit un program concret de vizitare, minora rămânând la pârât-reclamant atunci când este nevoie. În ceea ce privește capătul de cerere din cererea reconvențională privind suplinirea acordului pentru deplasarea în străinătate, arată că dorește acest lucru în eventualitatea în care minora va urma studii în străinătate.
Instanța aduce la cunoștința părților că atât timp cât există înțelegerea părților, nu există un motiv pentru a se adresa instanței.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Părțile, personal, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, apreciind că proba cu înscrisuri este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alin. 1 C., rap. la art. 255 alin. 1 C.., o încuviințează ambelor părți.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamanta-pârâtă, personal, arată că solicită majorarea pensiei de întreținere. Totodată, arată că este de acord cu stabilirea unui program de vizită astfel cum a fost solicitat de pârât.
Pârâtul-reclamant, personal, arată că este de acord cu majorarea pensiei de întreținere, solicitând stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de 50% din toate veniturile obținute.
La interpelarea instanței, părțile, personal, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 11.06.2015 sub nr._, reclamanta B. A.-L., l-a chemat în judecată pe pârâtul Găina C.-V. solicitând instanței să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilite în sarcina pârâtului și în favoarea minorei Găina A. T. prin Sentința Civilă nr. 8996/ 17.11.2011 pronunțată în dosar nr. Nr._/302/2011 de Judecătoria Sectorului 5, la o cotă procentuală de o pătrime din veniturile pârâtului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin Sentința Civilă nr.8996/2011 s-a desfăcut căsătoria dintre părți prin acord, minora fiind încredințată spre creștere și educare acesteia, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 350 lei lunar.
Reclamanta a menționat că de la data pronunțării hotărârii și până în prezent cuantumul pensiei de întreținere nu s-a modificat, iar 300 de lei din pensia de întreținere plătită de către pârât sunt depuși într-un cont special privind asigurarea de sănătate a minorei.
Totodată, reclamanta a precizat că nevoile minorei au crescut, minora împlinind vârsta de 16 ani. De asemenea, veniturile pârâtului avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere au crescut, în prezent acesta având loc de muncă în cadrul Ministerului Apărării Naționale -UM_.
În drept, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 529 alin.2, art.530 alin.3 și art.531 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.1 lit c) acțiunea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Sub aspect probator, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, și proba cu interogatoriul pârâtului.
În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord să plătească pensie de întreținere în cuantum de 1/2 din veniturile realizate.
Totodată, cu titlu de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat ca legăturile personale cu minora să fie stabilite ori de câte ori este necesar, fără a se ține seama de programul de vizitare inițial stabilit prin sentința civilă nr.8996/2011 și ca reclamanta să-și exprime consimțământul cu privire la stabilirea locuinței la acesta, ori de câte ori minora dorește acest lucru, precum și cu privire la deplasările minorei împreună cu pârâtul în străinătate și în țară.
Cererea pârâtului nu a fost motivată în drept.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. e). din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform Chitanței nr.1423/02.11.2015 (fila 30)
În susținerea cererii sale, pârâtul a depus la dosar în original Adeverință Nr. CRA 1500/10.07.2015 (fila 12) și în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: certificat de naștere Găina A. T. . Nr._ (fila 13), Sentință civilă nr.8996/2011 a Judecătoriei Sector 5 București (fil.14-16)
Prin dispoziția instanței, Ministerul Apărării Naționale-Unitatea militară_ București- a comunicat veniturile nete realizate de către G. C. V. în perioada aprilie - septembrie 2015. (fila 26)
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în conformitate cu dispozițiile art. 258 rap 255 alin.1 C.proc.civ.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, minora G. A. T. s-a născut la data de 13.12.1998, din căsătoria părților, astfel cum reiese din certificatului de naștere . Nr._ (fila 13).
Prin Sentința civilă nr. 8996/17.11.2011 pronunțată în dosar nr._/302/2011 de către Judecătoria Sectorului 5 București, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între soți la data de 15.08.1998 prin acordul părților și exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești în privința minorei G. A. T.. S-a luat act de înțelegerea părților cu privire la stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, s-a obligat pârâtul la plata în favoarea minorei a sumei de 350 lei lunar, cu titlu de obligație de întreținere și s-a încuviințat ca acesta să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minora astfel: în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri de la ora 19 până duminică la ora 20; 30 de zile în cursul unui an calendaristic pe perioada vacanțelor școlare, din care jumătate în perioada verii. (fila 15 verso)
În drept, conform dispozițiilor art. 531 din Codul civil, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări pensia de întreținere.
De asemenea, potrivit art. 499 alin.1 rap.la art. 513 și 516 alin.1 C.civ, părinții au obligația legală de a da întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională, iar potrivit dispozițiilor art.529 alin.1 C.civ., întreținerea se datorează potrivit cu nevoile minorului și cu posibilitățile celui care urmează a o plăti.
Așadar, în stabilirea contribuției pârâtului la suportarea cheltuielilor privind creșterea și educarea copilului, instanța va lua în considerare nevoia creditorului întreținerii, posibilitățile debitorului întreținerii, precum și acordul părților cu privire la acest aspect.
Potrivit art. 525 alin. 1 C.civ., minora are drept la întreținere, având în vedere vârsta acesteia ( 16 ani), minora fiind prezumată în stare de nevoie.
Analizând starea de nevoie în care se află minora, instanța reține că acordul părților materializat prin sentința civilă anterior amintită a fost exprimat în urmă cu 4 ani, iar în acest interval nevoile minorei au sporit, având în vedere că odată cu avansarea acesteia în vârstă și cu parcurgerea ciclurilor de învățământ, costurile susținerii în școală au crescut. Astfel, raportat la vârsta acesteia, instanța apreciază îi sunt necesare resurse materiale suplimentare pentru continuarea educației și pregătirii profesionale, dar și pentru nevoile necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, activități extrașcolare etc.).
Cu privire la veniturile realizate de către pârât, instanța arată că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care dovedesc că pârâtul are mijloacele pentru a putea plăti pensia de întreținere. Astfel, potrivit relațiilor oferite de către Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară_ București ( fila 26), în perioada aprilie-septembrie 2015, venitul lunar net al pârâtului (inclusiv norma de hrană) este în medie de 2.223 lei. Prin urmare, aceasta dispune de mijloace materiale suficiente, și conform art. 527 C.civ., aceasta poate fi obligat la întreținere.
Conform art. 529 alin.2 din Codul civil, când întreținerea este datorată de părinte, aceasta se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, într-o cotă procentuală din venitul lunar net al celui care datorează întreținere, conform alin.3 al art. 530 C.civ. Instanța nu poate lua în considerare acordul pârâtului în sensul majorării pensiei de întreținere în favoarea minorei până la jumătate din totalul veniturilor sale, plafonul maxim al pensiei fiind stabilit de lege la pătrime din veniturile debitorului întreținerii, însă nimic nu-l împiedică pe acesta să contribuie la cheltuielile necesare minorei cu depășirea acestui plafon.
Instanța reține că prin întâmpinare pârâtul și-a manifestat acordul privind stabilirea cuantumului pensiei de întreținere raportat la toate veniturile obținute, inclusiv prin raportare la cele obținute cu titlu de normă de hrană.
Având în vedere solicitarea reclamantei, acordul pârâtului și pentru a evita necesitatea promovării unei acțiuni în față instanțelor judecătorești cu fiecare ocazie în care apar modificări ale nivelului venitului lunar net al pârâtului, instanța urmează a fixa nivelul pensiei de întreținere datorate doar sub formă procentuală, fără a indica o sumă fixă de bani datorată. Astfel, având în vedere necesitățile minorei și cuantumul veniturilor lunare nete previzionate ale pârâtului, instanța urmează a se orienta către limita maximă legală în materie și va modifica pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului și în favoarea minorei prin sentința civilă nr. 8996/17.11.2011 de la suma fixă de 350 lei la cota de 1/4 din toate veniturile nete și permanente ale pârâtului (inclusiv norma de hrană), începând cu introducerii cererii de chemare în judecată - 11.06.2015 și până la majoratul beneficiarei.
Referitor la capetele de cerere privind modificarea programului de vizită și suplinirea consimțământului reclamantei cu privire la deplasările minorei împreună cu pârâtul în țară și străinătate formulate de către pârât prin cerere reconvențională instanța arată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8996/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, s-a stabilit un program de vizitare a minorei potrivit înțelegerii și propunerii ambelor părți, program apreciat ca fiind corespunzător interesului copilului cât și dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minora, potrivit art. 401 alin.1 C.civ.
Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii. Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil. Totodată, conform dispozițiilor art.17 alin. 1 și 4 din același act normativ, la stabilirea programului de vizită se va ține cont de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
În consecință, fiind o măsură în interesul superior al copilului, instanța va respinge cererea pârâtului de modificare a programului stabilit prin Sentința civilă nr. 8996/17.11.2011, modalitatea propusă de către acesta fiind una generică, abstractă, contrar dispozițiilor art.17 alin.4 din Legea nr.272/2004 mai sus enunțate.Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul și părinții săi își desfășoară viața, instanța va respinge cererea pârâtului-reclamant privind modificarea programului de legături personale în sensul solicitat, ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța va respinge și cererea pârâtului privind suplinirea consimțământului reclamantei cu privire la stabilirea locuinței la acesta, ori de câte ori minora dorește acest lucru și cu privire la deplasările minorei în străinătate și prin țară împreună cu pârâtul, având în vedere că, în ședința publică din 05.11.2015, reclamanta a arătat că nu se opune acestor deplasări, reclamanta fiind de acord și ca minora să urmeze studii în străinătate.
Față de aceste considerente, instanța constată că cererile pârâtului-reclamant sunt neîntemeiate, va respinge cererea reconvențională în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta-pârâtă B. A.-L., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Rahovei, nr.352, ., ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. C. V., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr.13, ., ., sector 2.
Majorează pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.8996/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în sarcina pârâtului și în favoarea minorei G. A. T., născută la data de 13.12.1998, de la suma de 350 lei/lună la 1/4 din toate veniturile nete și permanente ale pârâtului (inclusiv norma de hrană), începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 11.06.2015 și până la majoratul beneficiarei.
Respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2263/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 6080/2015. Judecătoria... → |
|---|
