Pensie întreţinere. Sentința nr. 2263/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2263/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2263/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ Sentința civilă nr. 2263/2015
Ședința publică din 19 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. E. S.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât C. C. L. și pe pârâta-reclamantă M. E., cu participarea autorității tutelare Primăria S. 5 București, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile privind fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte componentă din prezenta hotărâre, când instanța apreciind că mai are nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.03.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 5 București la data de 12.07.2013 sub nr._ reclamantul C. C. L. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. E., cu participarea autorității tutelare Primăria S. 5 București, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: exercitarea în comun a autorității părintești în privința minorului C. C.-Tito, născut la data de 18.10.2009; stabilirea locuinței minorului la domiciliul său; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de ¼ din venitul net pe economie.
În motivare, reclamantul a arătat că din relația avută cu pârâta a rezultat minorul C. C.-Tito, născut la data de 18.10.2009. A menționat reclamantul că minorul locuiește împreună cu pârâta, dar aceasta nu are condițiile materiale necesare creșterii și educării copilului, locuind într-un imobil impropriu din punct de vedere social și sanitar, respectiv într-un spațiu infestat cu TBC. A precizat reclamantul că minorul este foarte atașat de el și de părinții lui – care și-au manifestat disponibilitatea pentru a-l sprijini efectiv cu privire la îngrijirea minorului - iar locuința sa este mult mai adecvată creșterii și educării copilului. A mai precizat reclamantul că l-a înscris pe minor la grădiniță și prestează întreținere în cuantum de 1000 lei, precum și că, de fiecare dată când în aduce pe minor înapoi la domiciliul mamei sale, copilul se opune ferm. Reclamantul a arătat că pârâta obține venituri din activități care intră sub incidența legii penale, el desfășurând activități comerciale autorizate din care obține veniturile necesare unui trai decent.
În drept au fost invocate disp. art.483 și urm C.Civ, disp. Convenției cu privire la Drepturile Copilului, adoptată la New York în anul 1989.
Pârâta-reclamantă a depus la dosar la data de 12.11.2014 întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că reclamantul nu muncește, are cazier, are un comportament violent, consumă frecvent băuturi alcoolice, are tendința de a efectua fapte antisociale și are o influență negativă asupra minorului. Pârâta a mai arătat că reclamantul locuiește într-un apartament de 2 camere împreună cu părinții acestuia și actuala concubină, acesta petrecând de altfel puțin timp în țară, fiind plecat mai mult în străinătate. Pârâta a precizat că ea s-a ocupat de minor încă de la nașterea acestuia, în prezent fiind angajată, locuind cu părinții și cu fratele său într-un imobil cu 5 camere. Pe cale de reconvențională pârâta-reclamantă a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: exercitarea autorității părintești în privința minorului C. C.-Tito, născut la data de 18.10.2009, în mod exclusiv de către ea, conform disp. art.398, art.505; stabilirea locuinței minorului la domiciliul său, conform art.400 alin.1, art.496; obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de ¼ din veniturile lunare realizate de acesta.
Pârâta-reclamantă a arătat că în prezent autoritatea părintească în privința minorului este exercitată de ambii părinți, neinterzicându-i niciodată reclamantului-pârât să-și vadă copilul sau să se implice în creșterea și educarea acestuia. A precizat pârâta-reclamantă că reclamantul-pârât are un comportament violent (în perioada în care avea o relație cu acesta fiind bătută de mai multe ori), a fost condamnat pentru o infracțiune de fals și escrocherie și a fost arestat preventiv în Franța, astfel încât acesta nu poate avea o influență bună asupra copilului. A arătat pârâta-reclamantă că a dorit tot timpul ca minorul să aibă o relație normală cu tatăl său, astfel încât nu i-a interzis reclamantului-pârât să-l viziteze pe minor sau să ia minorul la domiciliul său în week-end-uri, încercând din răsputeri să aibă o relație civilizată cu reclamantul-pârât, lucru destul de dificil de realizat.
În drept au fost invocate disp. art.209 și urm C.Pr.Civ, disp. art.483 și urm C.Civ.
Pârâtul-reclamant a depus la dosar la data de 17.12.2013 întâmpinare la cererea reconvențională, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii reconvenționale. A arătat reclamantul-pârât că primul capăt de cerere din reconvențională este nefundat în condițiile în care regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, doar în situații excepționale, care nu se regăsesc în speță, putându-se dispune altfel. Totodată reclamantul-pârât a arătat că locuința sa este potrivită creșterii și dezvoltării minorului. A menționat reclamantul pârât că pârâta-reclamanta a formulat pretenții proprii legate de persoana sa, dar aceasta ar trebui să aibă în vedere interesul superior al minorului definit de Lg. nr.272/2004. A mai menționat reclamantul-pârât că veniturile realizate de pârâta-reclamantă sunt insuficiente, precum și că, în perioada în care pârâta-reclamantă este la muncă aceasta nu se poate îngriji de copil. A arătat reclamantul-pârât că părinții săi sunt pensionari, au venituri proprii și o mare disponibilitate pentru a răspunde nevoilor minorului. Reclamantul-pârât a solicitat instanței să aibă în vedere disp. art.3 pct.1 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, adoptată la New York în anul 1989.
În drept au fost invocate disp. art.205 și urm C.Pr.Civ.
La data de 17.12.2013 reclamantul-pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 51-52).
În ședința publică din data de 29.01.2015 reclamantul-pârât a depus la dosar cerere modificatoare precizatoare, în cuprinsul căreia a arătat că își restrânge acțiunea, în sensul că renunță la judecata capetelor 2 și 3 din cererea principală. Totodată, reclamantul-pârât a solicitat admiterea capetelor 2 și 3 din cererea reconvențională, precum și admiterea capătului 1 din cererea principală, cu respingerea în consecință a capătului 1 din cererea reconvențională. Reclamantul-pârât a solicitat stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtei-reclamante și obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de ¼ din venitul său lunar sau din venitul minim pe economie.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială cu câte 2 martori și proba cu expertiza psihologică a minorului, raportul întocmit de d-na expert V. M. fiind depus la filele 162-168 din dosar.
La dosar au fost depuse fotocopii de pe următoarele înscrisuri: cartea de identitate a reclamantului-pârât, certificatul de naștere a minorului, certificatul de înregistrare . nr._, eliberat de ONRC; cartea de identitate a pârâtei-reclamante; contractul individual de muncă al pârâtei-reclamante; referatul dat de Secția 24 Poliție în dosarul nr.5403/P/2013; rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria S. 5 dată la data de 14.11.2013 în dosarul nr.5403/P/2013; contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9841/1972 de notariatul de Stat al S. 6 București; adeverința nr.12/2014, eliberată de .; adeverința nr.11/2014, eliberată de .; extrase bancare; certificatul de naștere a pârâtei-reclamante; contractul de vânzare cumpărare nr.P4904/2004; certificatul constatator nr._/2014, eliberat de ONRC; informații furnizate de ONRC privind societatea Yamss Beauty SRL; adeverință privind veniturile reclamantului-pârât.
La solicitarea instanței a fost efectuat și depus la dosar referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliile părților. Totodată au fost comunicate informațiile solicitate, prin: adresa nr._/CRV/2014, emisă de IGPR; adeverința nr.40/2014, eliberată de .; adresa nr._/2014, eliberată de Ministerul Justiției.
Prin încheierea de la termenul din 29.01.2015 instanța a luat act de manifestarea de voință a reclamantului-pârât în sensul renunțării la judecata capetelor 2 și 3 din cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj dintre părți a rezultat minorul C. C.-Tito, născut la data de 18.10.2009, astfel cum rezultă din certificatul de naștere aflat la dosar. Până în anul 2011 părțile au locuit împreună cu minorul în Franța, iar din 2012 minorul locuiește împreună cu mama sa în România, într-un imobil la curte, compus din 5 camere și dependințe, proprietatea bunicilor materni, care locuiesc la adresă.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța reține că, în conformitate cu art.503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar potrivit art. 505 alin. (2) C. civ., în situația copilului din afara căsătoriei, dacă părinții acestuia nu conviețuiesc, cum este cazul în cauza de față, instanța va stabili modul de exercitare a acesteia, aplicând prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. Conform art.396 C.civ., instanța va dispune asupra raporturilor părinți-copil ținând seama de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. În continuare, art.397 C.civ. consacră regula exercitării părintești în comun de către ambii părinți, excepția fiind situația în care se constată existența unor motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, potrivit art.398 C.civ.
Deci, autoritatea părintească se exercită în principiu în comun, de ambii părinți și doar cu titlu excepțional, dacă există motive temeinice și interesul superior al copilului o reclamă, instanța poate hotărî ca exercitarea acestei autorități să revină în mod exclusiv unuia dintre părinți. Autoritatea părintească comună (regula în materie) presupune ca părinții să fie deopotrivă capabili să ofere copilului îngrijire, protecție și educație conform nevoilor și interesului acestuia.
Prin urmare, regula instituită de art.397 C.civ. își găsește aplicarea ori de câte ori ambii părinți prezintă garanțiile materiale și morale corespunzătoare creșterii și educării copilului, fiind necesar să existe și capacitatea, precum și dorința titularilor de a colabora unul cu celălalt în privința situației copilului.
Instanța nu a identificat din probele administrate existența vreunui comportament al vreuneia dintre părți care să justifice derogarea de la regula privind exercitarea în comun a autorității părintești. De asemenea, instanța constată că nu există vreun motiv pentru degrevarea vreunuia dintre părinți de responsabilitatea parentală. În plus, minorul va avea nevoie, pe viitor, atât de atenția și îngrijirea mamei, cât și de supravegherea tatălui.
Instanța reține că până la despărțirea în fapt, de creșterea, educarea și întreținerea minorului s-au ocupat ambii părinți. În ciuda faptului că tatăl nu locuiește în prezent cu minorul, acesta a menținut legătura cu minorul, luându-l la locuința sa la fiecare sfârșit de săptămână, a contribuit financiar la cheltuielile de creștere și educare a minorului, ceea ce denotă interesul acestuia în creșterea și educarea copilului său.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că ambii părinți au o relație bună cu minorul și că acesta este atașat de amândoi, aspecte ce sunt recunoscute de ambele părți, dar că între părți există o relație tensionată, care se răsfrânge și asupra minorului. Instanța reține că motivele invocate de către pârâta-reclamantă pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești nu sunt motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, potrivit art.398 C.civ., ci au legătură mai mult cu relația defectuoasă dintre părți. Cei doi părinți trebuie să conștientizeze că prin incapacitatea lor de a colabora și a depăși resentimentele și frustrările personale afectează negativ dezvoltarea fizică și psihică a copilului și că trebuie să facă eforturi susținute pentru a comunica între ei pentru binele copilului, recomandări făcute și de către expertul psiholog care a efectuat expertiza psihologică în cauză.
Pe cale de consecință, în baza art.397 C. Civ., instanța va respinge cererea pârâtei-reclamante privind exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la minor, urmând ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se facă în comun de către ambii părinți, care vor decide împreună cu privire la toate problemele esențiale legate de persoana și patrimoniul minorului, în condițiile legii și vor răspunde în egală măsură pentru îndeplinirea cu bună credință a acestor îndatoriri.
În privința locuinței minorului, instanța reține înțelegerea părților în sensul stabilirii acesteia la domiciliul mamei, înțelegere care este corespunzătoare intereselor minorului. Instanța are în vedere atât necesitatea asigurării continuității și stabilității cu privire la creșterea minorului, cât și faptul că mama îi poate oferi mediul corespunzător unei dezvoltări armonioase, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria sectorului 5 București.
Cu privire la contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului, instanța are în vedere că potrivit art. 529 alin. 1 și 2 C.civ., „(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.”
În ceea ce o privește pe mamă, având în vedere că instanța va dispune stabilirea locuinței minorului la aceasta, își va aduce contribuția la creșterea și educarea copilului prin asigurarea locuinței, a celor necesare traiului de zi cu zi, în natură, în sensul art. 530 alin. 1 C.civ.
În privința tatălui, față de prevederile art. 529 alin. 2 C.civ., contribuția sa la cheltuielile de creștere a copilului se va stabili sub formă de prestații bănești periodice.
Potrivit art. 529 C.Civ întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de un părinte ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Deoarece reclamantul nu are în prezent un loc de muncă, instanța va ține cont la stabilirea nivelului pensiei de întreținere de cuantumul salariului minim pe economie și îl va obliga la plata unei pensii de întreținere de 240 lei/lunar, cu începere de la data introducerii cererii reconvenționale – 17.12.2013 și până la majoratul copilului,, sumă ce va fi indexată trimestrial în funcție de rata inflației.
La stabilirea în concret a contribuției sale, instanța va avea în vedere că art. 527 alin. 1 din Codul Civil, statuează că datorează întreținere cel care are mijloace pentru a le plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținere se ține seama de veniturile și bunurile sale, precum și de posibilitățile de realizare a acestora. Față de aceste dispoziții legale, instanța consideră că reclamantul, chiar dacă nu obține venituri, are capacitate de a munci, putând obține venituri care să acopere necesitățile minorilor.
Pentru respectarea principiului contradictorialității dezbaterilor și al dreptului la apărare, instanța nu a analizat cererea apărătorului reclamantului privind stabilirea unui program de legături personale între tată și minor făcută la momentul concluziilor pe fondul cererilor de chemare în judecată.
Va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea principală restrânsă formulată de reclamantul-pârât C. C. L., domiciliat în sector 5, București, ., ., . ales în București, ., ., la cab. Av. D. V., CNP_, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. E., CNP_, domiciliată în sector 5, București, .. 5, cu domiciliul procesual ales în București, ., sector 2, la SCPA I., Altangiu și Asociații, cu participarea autorității tutelare Primăria S. 5 București, cu sediul în sector 5, București, .. 29-31.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă M. E. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. C. L., cu participarea autorității tutelare Primăria S. 5 București.
Autoritatea părintească asupra minorului C. C.-Tito, născut la data de 18.10.2009 se va exercita de ambii părinți.
Stabilește locuința minorului la mamă.
Obligă reclamantul-pârât la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 240 lei/lunar, cu începere de la data introducerii cererii reconvenționale – 17.12.2013 și până la majoratul copilului.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare pe celelalte cereri.
Calea de atac se va depune la Judecătoria S. 5.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1059/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8009/2015. Judecătoria... → |
|---|
