Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8303/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8303/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 8303/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8303
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta D. R. R. și pe pârâtul D. M. E., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și pârâtul, personal și asistat de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin apărător, solicită comunicarea întâmpinării și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța procedează la desprinderea filelor 34-47, reprezentând un exemplar al întâmpinării depusă de pârât și procedează la comunicarea către reclamantă, prin apărător, după care, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea părții să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și pârâtul, personal și asistat de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, identificată cu CI . nr._, CNP_, precum și la legitimarea pârâtului, identificat cu CI . nr._, CNP_.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, apreciază Judecătoria Sectorului 5 București ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ., constată că este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 998 C.proc.civ.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.
Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu pârâtului, testimonială, in cadrul căreia să fie audiat un martor.
Pârâtul, prin apărător, se opune încuviințării probei testimoniale, apreciind că nu a fost propus martorul in condițiile art. 194 lit e C.pr.civ. Solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu și testimonială, in cadrul căreia să fie audiat un martor pentru a combate afirmațiile reclamantei.
Reclamanta, prin apărător, arată că in condițiile art. 254 C.pr.civ. proba testimonială este admisibilă. Solicită audierea in calitate de martor a numitei G. A., teza probatorie fiind situația de fapt și dovedirea urgenței.
Instanța, apreciind probele cu înscrisuri, cu interogatoriu și testimonială, in cadrul căreia să fie audiat câte un martor pentru fiecare parte, solicitate de ambele părți, ca fiind admisibile, legale, putând duce la soluționarea cauzei, in temeiul dispozițiilor art. 258 alin 1 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 255 C.pr.civ., urmează a le încuviința. În ceea ce privește proba testimonială, solicitată de reclamantă, instanța reține că administrarea probei nu duce la întârzierea soluționării cauzei, martorul fiind prezent la acest termen de judecată, conform art. 254 alin.2 pct.4 C.pr.civ.
Pârâtul, prin apărător, depune la dosar caracterizare de la locul de muncă.
Reclamanta, prin apărător, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv adeverință de venit, dovada spațiului locativ, adrese de la asociația de proprietari și planșe foto din domiciliul părților.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
Pârâtul recunoaște doar patru fotografii din bucătăria imobilului in care locuiește, procedând la semnarea pe verso a fotografiilor recunoscute, despre restul nu cunoaște unde sunt făcute.
La întrebarea instanței în sensul de a arăta pârâtul dacă a discutat cu minorul înainte de audiere cu privire la ce avea să spună, pârâtul a arătat că înainte cu o săptămână de audierea minorului, reclamanta și-a luat concediu și nu l-a lăsat pe pârât să vorbească cu minorul.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriu reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorului propus de reclamantă, G. A. E. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Pârâtul, prin apărător, arată că renunță la audierea martorului propus.
Reclamanta, prin apărător arată că iși însușește proba testimonială cu martorul reclamantei.
Pârâtul, prin apărător, arată că martorul reclamantei se află in relație de dușmănie cu pârâtul.
Instanța ia act de renunțarea pârâtului la audierea martorului încuviințat și ia act de poziția reclamantei în sensul că iși însușește proba testimonială propusă de reclamantă, in temeiul dispozițiilor art. 254 alin 5 C.pr.civ. care reglementează rolul activ al instanței.
Instanța procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorei D. A., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Pârâtul, prin apărător, arată că inspectorul care a efectuat ancheta psihosocială la locuința părților mersese anterior la locuința reclamantei.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că nu au nimic de adăugat cu privire la anchetele psihosociale efectuate in cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii, stabilirea provizorie a locuinței minorului la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere. Arată că situația de fapt este cea rezultată din probele administrate in cauză. Arată că in temeiul dispozițiilor art. 920 C.pr.civ. instanța poate lua măsuri provizorii. Apreciază că dacă minorul rămâne in locuința pârâtului, există un pericol. Din referatul de anchetă psihosocială reiese faptul că spațiul apartamentului este mare, insă spațiul de locuit este efectiv mic. Arată că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței președințiale. Arată că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea acțiunii. Din răspunsurile reclamantei la interogatoriu, rezultă că situația expusă este așa de mai mulți ani de zile. Arată că nu este îndeplinită condiția urgenței. Arată că reclamanta, deși invocă o situație de fapt existentă in imobil, nu a făcut nimic de 10 ani în imobilul in care părțile au locuit împreună. Apreciază că reclamanta nu avea nevoie de acordul pârâtului pentru a arunca gunoaiele din casă și a spăla vasele, cu atât mai mult cu cât este femeie și locuiește in imobil. Argumentul expus de reclamantă nu justifică urgența, reclamanta neconsiderând o lungă perioadă de timp că situația expusă și comportamentul pârâtului reprezintă un pericol atâta timp. Învederează că reclamanta nu a plecat din imobil până în acest moment întrucât nu avea argumente. Mai mult, susținerile reclamantei se contrazic, arătând că pe de o parte ii rămâneau 5 lei din propriul salariu, dar pe de altă parte a susținut că a făcut cheltuieli pentru a cumpăra haine copilului. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței președințiale. Solicită înlăturarea depoziției martorei propusă de reclamantă, față de relația de dușmănie cu pârâtul. Solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, sens in care depune dovada cheltuielilor efectuate.
Reclamanta, prin apărător, solicită instanței a nu fi avută in vedere dovada onorariului depusă după cuvântul pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2015 reclamanta D. R.-R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. M.-E. emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se stabilească provizoriu locuința minorului D. A. A. la reclamantă, până la finalizarea prin hotărâre definitivă a dosarului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5, și pe cale de consecință să se dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, raportat la veniturile acesteia.
În motivare, reclamanta a arătat că, pe rolul acestei instanțe există o cerere de divorț ce face obiectul dosarului nr._/302/2015 și că din căsătoria părților a rezultat minorul A. A. născut la data de 09.06.2005. Prin cererea de divorț reclamanta a solicitat, ca cereri accesorii, exercitarea autorității părintești exclusiv de către aceasta și stabilirea domiciliului minorului la reclamantă. Reclamanta a mai învederat că soțul are un comportament violent, care a culminat după introducerea cererii de divorț, când reclamanta a fost alungată de acasă, copilul rămânând la domiciliu. A mai precizat că, pârâtul are o influență nefastă asupra copilului datorită preocupărilor dubioase și că a fost nevoită să închirieze o locuință unde să stea împreună cu minorul, găsind o persoană care să o ajute contra cost, la îngrijirea copilului. Cu privire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, reclamanta a învederat că acestea sunt îndeplinite, întrucât măsură nu prejudecă fondul, este vremelnică și urgentă, aceasta din urmă condiție din cauza comportamentului dăunător al pârâtului față de copil.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 920 și art. 997 și urm din C.proc.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei conform art. 6 alin. (4) din OUG 80/2013.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 4-13), interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu un martor.
La data de 20.10.2015, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivare, pârâtul a arătat că nu este o persoană violentă și a expus un incident referitor la martora propusă de reclamantă. A mai precizat că nu a alungat-o pe reclamantă de acasă, ci aceasta din urmă a încercat să îl împiedice pe pârât să meargă la spital cu fiul său, arătând totodată că de fapt, reclamanta locuiește și în prezent în apartamentul proprietate personală a pârâtului, cu toate că aceasta a închiriat o altă locuință. De asemenea, pârâtul a menționat că în prezent copilul locuiește cu el și cu bunica sa, și se ocupă în mare parte de educația și îngrijirea copilului și de activitățile extracuriculare ale acestuia, reclamanta întorcând-se târziu de la serviciu. Totodată, a învederat că este mai bine pentru fiul său să fie îngrijit de tatăl său și de bunica sa decât de o persoană străină și că reclamanta nu a motivat decât foarte vag urgența măsurii solicitate.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 997-1002 C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu un martor și audierea minorului D. A.-A..
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul reciproc și proba testimonială cu câte un martor considerând aceste probe admisibile și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 alin. (1) rap. la art. 258 C.proc.civ.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 11.03.2005 (f. 13), din această căsătorie rezultând minorul D. A.-A., născut la data de 09.06.2005 (f. 11).
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București este înregistrată o acțiune de divorț, sub nr. de dosar_/302/2015, formulată de reclamantă (f. 6-10). De la separarea în fapt a soților, minorul D. A.-A. a continuat să locuiască împreună cu bunica paternă și pârâtul, în imobilul proprietatea acestuia, după cum rezultă din susținerile pârâtului necontestate de reclamantă prin interogatoriu (f. 123-125) și din declarația martorei D. A. (f. 127).
Prin prezenta acțiune, reclamanta D. R.-R. solicită stabilirea domiciliului minorului la aceasta, respectiv la adresa din București, ., nr. 13, ., ., sector 5 până la soluționarea cererii de divorț.
Conform procesului verbal de audiere a minorului (f. 39), acesta este elev în clasa a V-a la Școala nr. 146 I. GH. D.. Acesta a precizat că se înțelege bine cu ambii părinți, că se simte bine în locuința sa actuală, respectiv la domiciliul pârâtului, și că dorește ca părinții săi să se împace.
Concluziile raportului de anchetă psihosocială (f. 40-41) au relevat faptul că apartamentul pârâtului necesită a fi renovat, acesta din urmă precizând că nu a efectuat lucrările necesare de amenajare din cauza tensiunilor permanente avute cu reclamanta, dar că ele urmează a fi efectuate imediat ce soția va părăsi domiciliul, având deja pregătit mobilierul pentru camera copilului. Referitor la garsoniera închiriată de reclamantă, aceasta prezintă condiții bune de locuit, fiind mobilată corespunzător.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.” Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la stabilirea locuinței provizorii a copilului la unul dintre părinți.
Conform art. 996 alin. 1 C.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
În privința primei condiții de admisibilitate, urgenta, instanța reține că situația dedusă judecății prezintă un caracter urgent prin ea însăși, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe grave asupra dezvoltării normale a minorului, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoțională și materială necesară normalei sale dezvoltări și esența unei asemenea acțiuni este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului. De altfel, cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, legea prezumă condiția urgenței, aspect ce reiese din dispozițiile art. 920 C. proc. civ, conform cărora, pe tot timpul procesului, instanța poate lua, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța reține că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanței să dispună stabilirea locuinței minorului la reclamantă, până la soluționarea definitivă a procesului pe fond, aflat pe rolul acestei instanțe în dosarul cu nr._/302/2015 având ca obiect divorț.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
În ceea ce privește cererea reclamantei de stabilire a locuinței copilului la aceasta, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 497 alin. (2) C.civ., în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște schimbarea locuinței minorului, potrivit interesului superior al acestuia, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială dispus în cauză și ca urmare a ascultării părinților.
În raport de probele administrate în cauză, instanța consideră că este în interesul copilului ca locuința sa actuală să nu fie schimbată, până la soluționarea dosarului de fond, față de argumentele ce vor fi expuse.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că până la despărțirea părților, acestea s-au ocupat împreună de creșterea și educarea minorului. Ulterior, după despărțirea în fapt a soților, minorul a locuit la pârât împreună cu bunica sa paternă, aspecte confirmate și de reclamantă în fața instanței precum si prin răspunsurile la interogatoriul propus de pârât (întrebarea 2). După acest moment ambii părinți au susținut că s-au ocupat de îngrijirea și educarea minorului, ajutați de bunica paternă a acestuia.
În prezent minorul este elev în clasa a V- a Școlii nr. 146 I. GH. D. București (f. 40).
După cum rezultă din referatul de anchetă socială, ambele părți beneficiază de condiții locative pentru creșterea și educare minorului.
Împrejurarea că locuința comună a părților nu este menținută în ordine, fiind aglomerată de lucruri depozitate, necesitând unele reparații, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială (f.40-41) nu constituie pentru moment un motiv pentru scoaterea minorului din mediul în care a crescut, atât timp cât atât reclamantei cât și pârâtului le incumba obligația de a se preocupa deopotrivă de treburile gospodărești și de a menține gospodăria în condiții bune. Instanța atrage atenția însă părților, că față de statutul acestora și față de veniturile pe care le obțin, condițiile locative existente nu se justifică și nu se cuvine să ignore acest aspect. Prin urmare se impune ca părțile să ia măsurile cele mai eficiente pentru ca minorul să se bucure de condiții de igienă adecvate în propria locuință.
De asemenea, din adeverințele aflate la dosarul cauzei (f. 33, 44) rezultă că ambele părți au venituri materiale similare, de natură să asigure condițiile necesare îngrijirii și dezvoltării minorului.
Totodată, instanța reține din declarația minorului că acesta este atașat de ambii părinți, și că se simte bine în locuința actuală, având totodată în vedere și programul încărcat de lucru al reclamantei și faptul că aceasta dorește ca în lipsa sa, să se ocupe contracost de minor o persoană străină. Față de aceste considerente instanța apreciază că, cel puțin până la soluționarea dosarului de fond, interesul superior al minorului nu reclamă schimbarea actualei locuințe, acesta fiind bine îngrijit de către tatăl său, în condițiile în care este familiarizat cu locuința tatălui, se bucură de stabilitate iar scoaterea sa din acest mediu este de natură să-i producă însemnate dezechilibre.
Pe de altă parte, reclamanta nu a reușit să facă dovada susținerilor conform cărora pârâtul are un comportament dăunător în ceea ce privește normala dezvoltare a minorului, de natură să impună schimbarea locuinței acestuia. De altfel, reclamanta are posibilitatea ca în cadrul dosarului de fond, unde urmează a fi administrat un probatoriu mai amplu, să își dovedească toate susținerile.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă cererea, ca neîntemeiată, respingând pe cale de consecință cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanța va obliga reclamanta să ramburseze pârâtului cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat (f. 128).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta D. R.-R., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, ., ., ., cu domiciliul procesual ales la CA B. G., cu sediul in București, ., ., ., sectorul 6, in contradictoriu cu pârâtul D. M. – E., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, ., ., ., cu domiciliul procesual ales la SCA „B.&Asociații”, cu sediul in București, ., ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria sector 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 7175/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7162/2015.... → |
|---|
