Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 7831/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7831/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 7831/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința Civilă nr. 7831
Ședința publică din data de 30.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie privind pe reclamantul-pârât C. C. și pe pârâta-reclamantă N. V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 28.11.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, în urma disjungerii din dosarul de divorț (_ ), cererea formulată de reclamantul-parat C. C. împotriva pârâtei-reclamante N. V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidare regimului matrimonial.
În motivarea cererii de partaj, reclamantul-parat a arătat că în perioada 1999-2009 a trăit în relații de concubinaj cu pârâta-reclamantă, iar din 2009 până în 2013, aceștia au fost căsătoriți.
A precizat acesta ca în anul 2003 a achiziționat un teren situat în comună Frătești, ., în suprafața de 1630 mp, la prețul de 40 milioane vechi, care a fost achitat cu banii ce proveneau din pensia de ofițer. Terenul a fost trecut pe numele reclamantei-pârâte, întrucât a crezut că nu se vor separa niciodată. Pe suprafața acestui teren a construit împreună cu pârâta-reclamantă, un imobil compus sin 2 dormitoare, 1 living, bucătărie, baie, hol, beci.
De asemenea, s-a menționat de către reclamantul-parat ca în anul 2000, în apartamentul-bun propriu al pârâtei-reclamante, a efectuat prin contribuție exclusivă o . îmbunătățiri în valoare de 125 mil. lei vechi constând în: centrala termică, mașina spălat, hota, frigider, LCD, cuptor cu microunde, zugrăvit apartament.
A învederat ca în anul 2010, în timpul căsătoriei, a achiziționat un autoturism marca Chevrolet Aveo în valoare de 36.490,00.
Reclamantul-parat a invocat un drept de creanța asupra cheltuielilor făcute cu îmbunătățările efectuate în anii 2012-2013 în imobilul pârâtei-reclamante, pe care le-a evaluat la suma de 9250 Ron precum: mobile dormitor 2500 Ron, ușa metalică 600 Ron, fotolii 300 Ron, zugrăvit imobil 3500 Ron, gresie, faianța și linoleum 400 Ron, calorifer 250 Ron, perdele 200 Ron, reparat partea electrică 1000 Ron, plasa țânțari 500 Ron.
În consecință, a solicitat partajarea prin atribuirea către el a imobilului-teren și a autoturismului, iar către pârâta-reclamantă imobilul bun propriu, situate în București, ., ., ., sector 5, apreciind că acesta are o cotă de contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâta-reclamantă o cotă de 25%.
În drept, au fost invocate art. 115, art 119 C., art. 673 ind. 1 și următoarele C., art. 274 C..
În susținerea cererii, a solicitat că probe înscrisuri, interogatoriu, martori.
Pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, și partajarea singurului bun comun-autoturismul Chevrolet Aveo, în cote de 55% pentru ea și 45% pentru reclamantul-parat, atribuind autoturismul în lotul sau, urmând a plăti sulta către pârâtul-reclamant.
În motivare, a arătat că apartamentul situat în București, ., ., ., sector 5, a fost dobândit de aceasta în 1996, când nu îl cunoștea pe reclamantul-parat, motiv pentru care nu trebuie inclus în masa bunurilor comune.
Cu privire la îmbunătățirile despre care reclamantul-parat a susținut că le-a efectuat în anul 2000, pârâta-reclamantă a învederat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că bunurile au fost achiziționate de către ea: centrala termică, mașina de spălat, hota, frigider, cuptor cu microunde. De asemenea, a negat zugrăvirea apartamentului în 2000 de către reclamantul-parat, în condițiile în care abia se cunoscuseră în anul 1999.
Referitor la dreptul de creanța asupra cheltuielilor efectuate cu îmbunătățirile invocate de către reclamantul-parat, a înțeles să se prevaleze de prescripția dreptului la acțiune, termenul de 3 ani fiind împlinit de mult timp.
Cu privire la îmbunătățirile pretins a fi realizate de către reclamantul-parat asupra aceluiași imobil indicat anterior, însă în perioada 2011-2013, pârâta-reclamantă a susținut că bunuri precum mobile, fotolii, calorifer, perdele, plasa de țânțari, nu constituie îmbunătățiri, iar bunurile nu au fost solicitate a fi incluse în masa partajabila. A precizat că ușa metalică a fost dobândită în anul 2004, fără vreo contribuție din partea reclamantului-pârât, iar zugrăvirea apartamentului, montat gresie și faianță, reparații electrice, au fost efectuate cu sume provenite din veniturile realizate de către ea.
Totodată, a învederat ca imobilul-teren constituie bun propriu al său, fiind cumpărat în anul 2003, conform contractului depus la dosar, când nu era căsătorită cu reclamantul-parat, astfel încât nu poate supus partajului.
Referitor la construcția efectuată pe acest teren, a considerat că nu are calitatea de bun comun, întrucât a fost edificata doar de către ea, înainte de căsătorie, procesul-verbal de recepție finală din 15.06.2009 indicând-o ca fiind constructorul. În plus, veniturile reclamantului-pârât, cu mult mai mici decât ale sale, nu erau de natură să îi permită să edifice construcția în cauză.
În consecință, singurul bun comun asupra căruia se poate dispune partajul este autoturismul Chevrolet Aveo, care a fost achiziționat cu 36.490 lei, însă suma de 3800 lei a provenit din obținerea voucher-ului pentru casarea propriului autoturism marca RODAE, conform certificatului de distrugere. Astfel, doar suma de 32.690 constituie contribuție comună, ceea ce conduce la cote inegale de contribuție la dobândirea acestuia, respective 55% pentru ea, și 45% pentru reclamantul-parat.
În drept, solicitările nu au fost motivate.
Ca probe, s-au indicat înscrisurile, martori, expertiza evaluatoare a autoturismului.
Pârâta-reclamantă a depus precizări la întâmpinarea formulată, în sensul că a procedat la evaluarea provizorie a următoarelor bunuri: centrala termica-3515 lei, mașina de spalat-800 lei, hota-100 lei, frigider -500 lei, cuptor cu microunde -100 lei, toate cele enumerate fiind achiziționate anterior încheierii căsătoriei cu reclamantul-parat. Ușa metalică, schimbată ulterior căsătoriei din veniturile sale a fost evaluate la 200 lei.
Reclamantul-parat a depus precizări, în sensul că a înțeles să renunțe la includerea apartamentului în masa partajabila, întrucât a fost dobândit de pârâta-reclamantă înainte de căsătorie. De asemenea, a solicitat stabilirea unui drept de creanța în favoarea sa, în valoare de 214.575 lei, având în vedere că la achiziționarea bunurilor indicate în cererea reconvențională, contribuția sa a fost de 100%, cu cheltuieli de judecată. În plus, a precizat că terenul și construcția de pe acesta au fost achiziționate doar cu veniturile sale proprii, obținute anterior încheierii căsătoriei, cât și cu împrumuturile CAR.
În ședința din 09.10.2014, pârâta-reclamantă a formulat note de ședința privitoare la cererea precizatoare depusă de reclamantul-parat, în cuprinsul cărora a arătat, în plus față de cele învederate anterior, ca reclamantul-parat nu a făcut dovada veniturilor sale în perioada concubinajului, avea foarte multe datorii și un salariu semnificativ mai mic decât al său, pensia mărindu-se abia în anul 2012. De asemenea, a precizat că, după momentul începerii litigiului, reclamantul-parat a forțat ușa de la imobilul din G., sustrăgând o . bunuri.
În data de 11.02.2015, pârâta-reclamantă a depus concluzii scrise cu privire la fondul cauzei, prin care a reiterate cele susținute prin actele procedurale descrise mai sus. În plus, a evidențiat ca prin Sentința nr. 1609/1996 (divorț și partaj) pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, i-au fost atribuite mai multe bunuri mobile de uz casnic, astfel încât nu a fost necesar ca la începutul relației de concubinaj, să mai achiziționeze alte bunuri în apartament.
Referitor la nivelul veniturilor înregistrate de către cele două părți, a subliniat că veniturile obținute de ea pe perioada căsătoriei au fost de două ori mai mari ca veniturile reclamantului-pârât, respectiv_ lei comparativ cu_ lei, acesta având și un credit de nevoi personale în valoare de 5462, 77 lei în perioada 20.10._13, suma folosită pentru a boteza un copil. De asemenea, și pe durata concubinajului, veniturile reclamantului-pârât erau mai mici decât ale sale.
În data de 29.01.2015, în cadrul ședinței publice, reclamantul-parat a depus note scrise, în cuprinsul cărora și-a menținut cele învederate în cursul judecății, arătând în plus că dreptul de creanța în favoarea sa este în cuantum de 62.840 lei, pentru bunurile mobile dobândite în timpul concubinajului și în timpul căsătoriei..
Sub aspectul probatoriului, instanță a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu un martor a cărui declarație este consemnata și atașată cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant ale cărui răspunsuri au fost consemnate și aflate la dosar, proba cu expertiza tehnică construcții și expertiza tehnică autovehicul.
Prin încheierea din ședința publică din 20.11.2014 instanță, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către Administrația Finanțelor Publice Sector 5, în vederea comunicării veniturilor obținute de fiecare dintre părți în perioada căsătoriei 2009-2013. În acest sens, la dosar se afla răspunsul la adresa formulată de către instanță.
Prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 11.08.2015, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză.
La termenul din 22.10.2015, instanța a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, amânând pronunțarea la data de 30.10.2015.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta-reclamantă și reclamantul-pârât au avut în perioada 1999-2009 o relație care poate fi considerată relație de concubinaj în sensul că au locuit împreună în domiciliul concubinei și s-au prezentat în societate ca și cuplu, situație confirmată de ambele părți. Cei doi s-au căsătorit la data de 11 iulie 2009, conform certificatului de căsătorie depus la dosar (f.18), căsătoria acestora fiind desfăcuta prin divorț la data de 24.10.2013 în baza sentinței civile nr. 8931/24.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr._ .
Prin cererea sa, reclamantul-pârât a investit instanța cu o acțiune în ieșire din indiviziune asupra bunurilor pe care susține că le-a dobândit în comun, - și în cotă majoritară - cu pârâta atât în timpul concubinajului, cât și în timpul căsătoriei.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 12.02.2015 instanța a constatat că părțile au calitatea de coproprietari, în cote egale, asupra construcției în suprafață de 39,65 mp edificate pe terenul situat în . și că au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, următoarele: încăperile în suprafață de 58 mp, care au fost adăugate la construcția de 39,65 mp edificată pe terenul situat în . și următoarele bunuri mobile: autoturismul Chevrolet Aveo, nr. de înmatriculare_, fotolii și perdele (aflate în apartamentul proprietatea pârâtei-reclamante din București).
Instanța a mai constatat că reclamantul-pârât are un drept de creanță împotriva pârâtei-reclamante constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei-reclamante din București, ., ., . în perioada căsătoriei (1 / 2 din contravaloare îmbunătățiri efectuate în perioada 2011-2013: izolare apartament, zugrăvit, montat gresie, faianță, linoleum, schimbat uși interioare și ușă metalică, înlocuit calorifer, montat plasă țânțari).
Prin aceeași încheiere instanța a respins cererea reclamantului de includere în masa partajabila a terenului în suprafața de 1576 mp situat în ., pentru următoarele considerentele:
Terenul în suprafața de 1576 mp situat în . a fost dobândit de pârâta N. V. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1147/21.07.2003, deci în timpul concubinajului părților.
Uniunea consensuală (concubinajul) reprezintă relația durabilă și stabilă dintre un bărbat și o femeie, care conviețuiesc prin liber consimțământ, fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie. După cum s-a decis în mod constant în practica judiciară concubinii nu beneficiază de prezumția de comunitate asupra bunurilor prevăzută de art. 30 din Codul familiei și de art. 339 Noul C.civ, însă instanțele nu au fost împiedicate să constate pe baza convenției tacite ori exprese a părților că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea indiviză a viitorilor soți, în raport de contribuția fiecăruia.
În speță nu s–a invocat existența unei atare convenții care să ducă la dobândirea unui drept de proprietate odată cu încheierea căsătoriei, situație în care în practica judecătorească s-a decis constant că în cazul în care unul dintre concubini a pus la dispoziția concubinului său o sumă de bani pentru achiziționarea unui imobil și nu a figurat ca parte în actul de dobândire a imobilului, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului.
Împrejurarea că cei doi au avut o relație de concubinaj nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că bunurile dobândite de unul dintre concubini, în speță pârâta, au regim juridic de bunuri în indiviziune și că celălalt concubin este îndreptățit la a pretinde și a i se cunoaște un drept de proprietate asupra acestora. Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile. Deci, reclamantul avea obligația de a dovedi contribuția proprie la dobândirea fiecărui bun în parte și de a proba intenția comună a părților de a-l achiziționa în comun în calitate de coproprietari.
În speță, din conținutul contractului de vânzare-cumpărare a imobilului-teren identificat mai sus, prin care s-a dobândit proprietatea asupra acestuia, rezultă că doar pârâta-reclamantă figurează ca și proprietar exclusiv. Desigur că întocmirea actului de vânzare-cumpărare doar prin menționarea pârâtei ca unic proprietar achizitor nu ar putea fi, în sine, o dovadă absolută a proprietății ei exclusive asupra imobilului-teren (fiind legal posibil de dovedit contrariul), însă, din probele administrate în cauză nu s-a existența prealabilă a intenției de dobândire în comun a bunului. De asemenea, nu s-a dovedit că reclamantul ar fi avut vreo contribuție la dobândirea terenului menționat. Chiar dacă s-ar reține că reclamantul i-a dat pârâtei sume de bani pentru achiziționarea terenului, acesta ar fi fost îndreptățit doar la un drept de creanță și nicidecum la recunoașterea unui drept de proprietate câtă vreme nu s-a făcut dovada că intenția părților a fost să achiziționeze aceste bunuri în comun în calitate de coproprietari, ori instanța nu a fost învestite cu o astfel de cerere.
În ceea ce privește bunurile mobile dobândite în perioada concubinajului (mașina spălat, hota, combină frigorifică, LCD, cuptor cu microunde, mobilă dormitor) și a dreptului de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei-reclamante în perioada concubinajului (centrală termică, zugrăvit, geamuri termopan), instanța a constatat de asemenea că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că are o cotă de contribuție concretă și efectivă la dobândirea fiecăruia din bunurile indicate în cerere, astfel încât instanța va constata că acestea au fost dobândite/ realizate exclusiv de pârâta-reclamantă, care figurează ca dobânditor pe facturile fiscale depuse la dosar. S-a mai reținut că reclamantul nu a dovedit existența unor bunuri mobile, iar unele bunuri au fost în mod greșit incluse în categoria îmbunătățirilor.
Raportat la cele expuse anterior, instanța a constatat că în prezenta cauză reclamantul nu a făcut dovada certă că a contribuit la dobândirea terenului achiziționat de pârâtă și la dobândirea bunurilor mobile situate în locuința acesteia, ori că intenția părților a fost de a achiziționa bunurile în comun în calitate de coproprietari, iar potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc. Civ., sarcina probei îi incumba acestuia, motiv pentru care sunt considerate bunuri proprii ale pârâtei-reclamante, care a depus la dosar un set de înscrisuri constând în chitanțe și facturi care atestă că bunurile mobile și îmbunătățirile arătate, au fost achiziționate, respectiv efectuate, în mod exclusiv de către ea, înainte de data încheierii căsătoriei (factura fiscală pentru combina frigorifică de la fila 78, . factura fiscală pentru centrala termică și elementele necesare montării centralei termice de la fila 80, facturile reprezentând contravaloarea manoperei instalării centralei și realizării instalației termice, bon fiscal pentru TV și hotă + certificatul de garanție de la fila 214, certificatul de garanție pentru mobila de dormitor de la fila 215, chitanța pentru ușa de intrare de la fila 216).
În consecință, instanță a respins cererea reclamantului-pârât de constatare a unui drept de creanța reprezentând contravaloarea bunurilor mobile dobândite în perioada concubinajului și a îmbunătățirilor aduse imobilului din București, ., ., . proprietatea pârâtei-reclamante în timpul concubinajului, ca neîntemeiată.
Cu referire la construcția edificată pe terenul proprietatea amplasat în satul R. ce aparține pârâtei-reclamante, se observă că din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că operațiunea de construire s-a realizat în două etape: conform autorizației de construcție și procesului verbal de recepție finală nr. 4038 încheiat în data de 16.06.2009 au fost construiți 39,75 mp, iar după această dată, a fost extinsă cu o suprafață de 58 mp și pivnița cu suprafața de 27,20 mp.
În acest context, se poate remarca că cei 39,75 mp au fost edificați în perioada concubinajului, adică anterior datei încheierii căsătoriei intre părțile din litigiu.
Astfel cum s-a precizat mai sus, specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile. per a contrario, poate interveni în favoarea creditorului doar un drept de creanță supus prescripției, potrivit regulilor generale aplicabile oricăror pretenții bănești.
Cu alte cuvinte, pentru a se reține coproprietatea părților asupra unor bunuri dobândite în timpul concubinajului, în afara condiției existenței unui concubinaj îndelungat, având caracter de continuitate, trebuie să existe dovezi cu privire la gospodărirea în comun precum și existența veniturilor și dovada investirii acestora în asemenea bunuri, și nu în ultimul rând existența unei convenții (chiar tacite), că sunt bunuri comune pe cote părți.
Bunurile dobândite în timpul concubinajului devin proprietate comună pe cote părți în funcție de contribuția fiecăruia. În acest sens, art. 633 C.civ. instituie o prezumție de coproprietate, până la proba contrarie, dacă un bun e stăpânit în comun de mai multe persoane. Pentru a dovedi aceasta se poate admite proba cu martori.
Existența relației de concubinaj a fost dovedită, astfel cum s-a mai arătat de către instanță, prin declarațiile concordante ale celor două părți, cât și prin declarația martorului audiat în cauză.
Din depoziția martorului ce se regăsește la dosar (f.239), reiese că reclamantul-pârât a contribuit la lucrările de construcție efectuate, fiind cel care îl ajută pe martor la executarea acestora. Pentru a-l ajuta la muncă, s-a menționat că în acea perioadă reclamantul-pârât locuia la martor, iar sora martorului venea în week-end și îi ajută și ea. De asemenea, s-a precizat de către martor că reclamantul era cel care cumpăra materialele, fără însă a putea preciza proveniența acestor bani și că terenul a fost cumpărat cu scopul că părțile să își construiască o casă în apropierea locuinței sale.
D. urmare, din cele afirmate de către martor, care este fratele pârâtei-reclamante, reiese că părțile litigiului au procedat la construirea unei case împreună, înțelegând să devină coproprietari asupra construcției, și nu ca unul dintre concubini să dobândească numai un drept de creanța.
De asemenea, instanță apreciază că nu s-a făcut dovada unor contribuții diferite în privința construcției ridicate în perioada concubinajului, astfel încât devine incidenta ipoteza existenței unor cote-egale, asupra acesteia.
În aceste condiții, instanță urmează să constate că părțile au calitatea de coproprietari, în cote-egale, asupra construcției în suprafața de 39,65 mp edificate pe terenul situat în ..
În ceea ce privește bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei, instanță reține ca autoturismul Chevrolet Aveo a fost achiziționat în data de 28.09.2010, potrivit facturii nr. RM10/_ (f.28), în care figurează drept cumpărător reclamantul-pârât, însă acest aspect nu este de natură să conducă la schimbarea regimului juridic al autoturismului de bun comun, având în vedere că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei, respectând dispozițiile art. 339 C.civ. Raportat la art. 343 C.civ., care instituie o prezumție relativă de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
De asemenea, astfel cum rezultă din cele susținute de părți, în perioada cât au fost căsătoriți, au fost cumpărate și bunuri mobile precum fotolii și perdele, ce se afla în apartamentul proprietatea pârâtei-reclamante din București.
Totodată, în perioada 2011 - 2013 în același apartament indicat anterior, s-au realizat o . îmbunătățiri, constând în: izolare apartament, zugrăvit, montat gresie, faianță, linoleum, schimbat uși interioare și ușa metalică, înlocuit calorifer, montat plasa țânțari, așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză și din susținerile pârâtei-reclamante, care însă a susținut că acestea au fost realizate cu contribuția sa exclusivă.
Potrivit art. 343 C.civ., calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, fiind statuat până la proba contrară, principiul unei prezumției de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Astfel, este necesar a se face dovada că acestea reprezintă bunuri proprii.
Deși pârâta-reclamantă afirma că îmbunătățirile descrise au fost efectuate din contribuție proprie, astfel cum reiese din facturile emise pe numele său, aceasta împrejurare nu este susceptibila să confere acestora calitatea de bunuri proprii, fiind necesar să se dovedească incidența unuia dintre cazurile limitativ prevăzute în cadrul art. 340 C.civ, care reglementează bunurile proprii. În speță, pârâta-reclamantă nu a reușit să facă dovadă în acest sens.
În legătură cu natura juridică a acestor îmbunătățiri efectuate în timpul căsătoriei asupra imobilului proprietatea exclusivă a pârâtei-reclamante, se constată că acestea nu au dus la transformarea esențială a imobilului, astfel încât să schimbe natura juridică a bunului din propriu în bun comun. În acest context, constituie bun comun doar sporul de valoare dobândit de imobil prin îmbunătățiri sau reparații, generând un drept de creanță în favoarea soțului neproprietar ce poate fi valorificat odată cu partajarea bunurilor comune când se determină cota de contribuție fiecăruia dintre soți.
În conformitate cu art. 357 alin. 2 teza finală C.civ., până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor comune. Contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu și nu se stabilește prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, stabilirea cotelor de contribuție nereprezentând o operațiune pur matematică, caracterizată prin exactitate.
Într-adevăr, într-o anumită perioadă a căsătoriei pârâta-reclamantă a obținut venituri mai mari în comparație cu reclamantul-pârât, însă acest criteriu nu este unicul ce poate fi folosit la determinarea cotei de contribuție. Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei.
Potrivit art. 326 C.civ, munca oricăruia dintre soți în gospodărie reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei. Astfel cum reiese din declarația martorului, reclamantul-pârât s-a ocupat de executarea lucrărilor de construcție atât în perioada concubinajului, cât și în timpul căsătoriei, în timp ce pârâta-reclamantă mergea la serviciu. De asemenea, reclamantul-pârât a avut și alte activități remunerate pe parcursul căsătoriei. În opinia instanței, aceste împrejurări sunt de natură să egalizeze contribuția soților la dobândirea bunurilor comune și susținerea sarcinilor căsătoriei. Mai reține instanța că pârâta-reclamantă a recunoscut o cotă de contribuție de 45% reclamantului-pârât pentru dobândirea autoturismului, recunoaștere care infirmă susținerile sale în sensul că reclamantul nu ar fi avut nicio contribuție la dobândirea celorlalte bunuri și la realizarea îmbunătățirilor.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanță a constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, următoarele: încăperile în suprafața de 58 mp, care au fost adăugate la construcția edificată pe terenul situat în . și următoarele bunuri mobile: autoturismul Chevrolet Aveo, nr. de înmatriculare_, fotolii și perdele (aflate în apartamentul proprietatea pârâtei-reclamante din București).
De asemenea, a constatat că reclamantul-pârât are un drept de creanță împotriva pârâtei-reclamante constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâte-reclamante din București, ., ., . în perioada căsătoriei (½ din contravaloare îmbunătățiri efectuate în perioada 2011-2013: izolare apartament, zugrăvit, montat gresie, faianță, linoleum, schimbat uși interioare și ușa metalică, înlocuit calorifer, montat plasa țânțari.
În drept, referitor la modalitatea de împărțire a masei partajabile, instanța are în vedere criteriile prevăzute de art.6739 din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cu care la formarea și atribuirea loturilor trebuie să se ține seama după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților precum și de eventualele îmbunătățiri aduse bunului de către unul dintre coproprietari înainte de cererea de împărțeala a bunului.
Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt reținute și a cererilor părților, instanța urmează a dispune sistarea stării de indiviziune asupra masei partajabile și va atribui reclamantului-pârât în deplină proprietate și posesie autoturismul Chevrolet Aveo, nr. de înmatriculare_ și un fotoliu și o perdea, iar pârâtei-reclamante în deplină proprietate și posesie construcția în suprafață de 39,65 mp și încăperile în suprafață de 58 mp, care au fost adăugate la construcția edificată pe terenul situat în ., precum și un fotoliu și o perdea.
Având în vedere valoarea autoturismului atribuit reclamantului-pârât și cotele de contribuție reținute, instanța va obliga pe reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 10.865 lei cu titlu de sultă, reprezentând 1 / 2 din valoarea autoturismului.
De asemenea, va obliga pe pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 984,5 lei reprezentând 1 /2 din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei-reclamante din București, ., . în perioada căsătoriei și la suma de 10.869,5 Euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de sultă, reprezentând 1 / 2 din valoarea construcțiilor edificate pe terenul situat în ..
În baza art.673 ind.10 alin.4 C.p.c. din 1865 va acorda termen pentru plata sultei 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești, termen apreciat de instanță ca fiind rezonabil în raport cu sumele indicate drept sultă.
Având în vedere considerentele menționate, instanța va admite în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională și va dispune conform celor mai sus reținute.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța are în vedere că în acțiunile civile având ca obiect partaj judiciar, ambele părți sunt considerate deopotrivă reclamant și pârât, fiecare obținând ceva pentru sine, ceea ce echivalează cu o condamnare a celuilalt, instanța urmează a dispune compensarea, în totalitate a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul-parat C. C., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, ., ., . procesual ales la C.. Av. Țigaeru R., în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N. V., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, ., ., .> Admite în parte cererea reconvențională.
Respinge cererea reclamantului-pârât de includere în masa partajabilă a terenului în suprafață de 1576 mp situat în ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului-pârât de constatare a unui drept de creanță reprezentând contravaloarea bunurilor mobile dobândite în perioada concubinajului și a îmbunătățirilor aduse imobilului din București, proprietatea pârâtei-reclamante în timpul concubinajului.
Constată că părțile au calitatea de coproprietari, în cote egale, asupra construcției în suprafață de 39,65 mp edificate pe terenul situat în ..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, următoarele: încăperile în suprafață de 58 mp, care au fost adăugate la construcția de 39,65 mp edificată pe terenul situat în . și următoarele bunuri mobile: autoturismul Chevrolet Aveo, nr. de înmatriculare_, fotolii și perdele (aflate în apartamentul proprietatea pârâtei-reclamante din București).
Constată că reclamantul-pârât are un drept de creanță împotriva pârâtei-reclamante constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei-reclamante din București, ., ., . în perioada căsătoriei (1 / 2 din contravaloare îmbunătățiri efectuate în perioada 2011-2013: izolare apartament, zugrăvit, montat gresie, faianță, linoleum, schimbat uși interioare și ușă metalică, înlocuit calorifer, montat plasă țânțari).
Sistează starea de indiviziune asupra masei partajabile, după cum urmează:
Atribuie reclamantului-pârât în deplină proprietate și posesie autoturismul Chevrolet Aveo, nr. de înmatriculare_ și un fotoliu și o perdea.
Atribuie pârâtei-reclamante în deplină proprietate și posesie construcția în suprafață de 39,65 mp și încăperile în suprafață de 58 mp, care au fost adăugate la construcția edificată pe terenul situat în ., precum și un fotoliu și o perdea.
Obligă pe reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 10.865 lei cu titlu de sultă, reprezentând 1 / 2 din valoarea autoturismului.
Obligă pe pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 984,5 lei reprezentând 1 /2 din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei-reclamante din București, ., ., . în perioada căsătoriei.
Obligă pe pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 10.869,5 Euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de sultă, reprezentând 1 / 2 din valoarea construcțiilor edificate pe terenul situat în ..
Acordă termen pentru plata sultei 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3968/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3965/2015. Judecătoria... → |
|---|
