Pensie întreţinere. Sentința nr. 460/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 460/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 460
Ședința publică de la 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul-pârât M. V. D. și pe pârâtul-reclamant M. D. C., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea reclamantului-pârât, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.06.2013, sub nr._/302/2013, reclamantul M. V.-D., a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. D.-C., ca instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului A.-Nicolas la domiciliul reclamantului din Soș. Viilor, nr.71A, apt.1, București, Sector 5, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București se află dosarul având ca obiect divorțul dintre părți. De asemenea, acesta a precizat că s-a căsătorit cu pârâta la 16.10.2010, cu intenția de a întemeia o căsnicie fericită. După doi ani de la data căsătoriei, respectiv în data de 08.12.2012, s-a născut minorul A.-Nicolas. Ca urmare a stării de depresie postnatală, pârâta s-a mutat la părinții acesteia, în orașul Calafat, iar în vara anului 2014, ca urmare a efectuării izolațiilor la apartament, și minorul A.-Nicolas a fost mutat la domiciliul bunicilor materni din orașul Calafat. Deși inițial reclamantul a considerat că mutarea minorului e temporară, pe perioada verii, acest lucru nu s-a întâmplat. În ciuda multiplelor încercări de a readuce minorul în domiciliul conjugal, aceastea au rămas fără efect, motiv pentru care reclamantul a fost nevoit să-și viziteze copilul la domiciliul bunicilor materni. În luna octombrie 2014, pârâta i-a comunicat reclamantului hotărârea de a aduce minorul în București peste doi ani, întrucât pârâta intenționa să-și finalizeze cursurile postuniversitare. Raclamantul a mai precizat că explicația oferită avea rolul de a ascunde adevăratul motiv, respectiv depresia pârâtei.
În continuare, reclamantul a susținut că de cerșterea și educarea minorului s-au ocupat ambii părinți, ajutați substanțial de bunicii paterni, ce locuiesc în aceeași curte, într-un apartament vecin. De asemenea, acesta a precizat că este foarte atașat de minor și dorește să-i ofere acestuia un climat de liniște pentru dezvoltarea fizică și pshică armonioasă. La locuința bunicilor materni minorul nu beneficiază de condițiile necesare, întrucât aceștia locuiesc separat, unul în oraș, iar celălalt în . minorului se ocupă o persoană în vârstă.
În data de 04.11.2014, reclamantul a încercat să ia minorul de la domiciliul bunicilor materni, dar aceștia nu au putut fi găsiți. În ciuda eforturilor făcute, reclamantul nu a putut afla unde se află minorul, pentru a fi readus în domiciliul conjugal.
Reclamantul a mai precizat că, întrucât este cadru didactic, are pregătirea necesară pentru a se ocupa de creșterea și îngrijirea minorului, fiind în interesul acestuia stabilirea domiciliului la tată, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 396 alin.1, art.397, art. 400 alin.1, art.402, art.529 alin.1 și 2 Cod Civ., Legea 272/2004, Convenția O. cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, art.919 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 60 lei, în baza art. 6 alin.4 din O.U.G.80/2013.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea capătului de cerere privind exercitarea în comun a autorității părintești și respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere formulate.
Pe cale reconvențională, a solicitat stabilirea domiciliului minorului la mamă și obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere.
În fapt, aceasta a arătat că vârsta de doar doi ani a minorului M. A. Nicolas, impune ca acesta să locuiască împreuna cu mama sa. Ca urmare a faptului că minorul a fost născut prin cezariană, pârâta-reclamantă a beneficiat de ajutorul bunicii materne, ulterior însănătoșirii aceasta având grijă singură de minor, întrucât reclamantul-pârât nu-și petrecea timp cu acesta.
În ceea ce privește programul minorului, acesta a fost stabilit de bunica paternă, program cu care pârâta-reclamantă nu era de acord. Întrucât minorul se îmbolnăvea frecvent, cei doi soți au hotărât de comun acord ca minorul să fie dus în vacanță în orașul Calafat, la bunicii materni, schimbare ce a fost benefică minorului, care a luat în greutate și a devenit mai vesel și mai sociabil.
Pârâta-reclamantă a precizat că este sănătoasă atât psihic și fizic, mai ales ținând cont că este cadru didactic, având toate evaluările de sănătate perioadice efectuate. Întrucât reclamantul nu a dorit continuarea căsniciei, pârâta s-a mutat la domiciliul din ..1, ..12,etj.1, apt.495, Sector4, București, împreună cu minorul M. A. Nicolas. Pârâta a precizat că minorul este bine îngrijit, aceasta preocupându-se de creșterea și educarea copilului, iar în perioada în care este la serviciu, A. Nicolas este îngrijit de către gazda pensionară a pârâtei.
Din punct de vedere material, pârâta a precizat că are suficient mijloace materiale pentru a îngriji minorul, locuința pe care o deține fiind spațioasă și amenjată potrivit nevoilor acestuia. Minorul este foarte atașat de mamă, iar luând în considerare că aparența în drept este în favoarea reclamantei, mama minorului, fondul nu este prejudecat prin admiterea cererii reconveționale formulată, măsurile luate fiind provizorii. În concluzie, arată reclamanta, sunt îndeplinite condițiile admiterii ordonanței președințiale formulată pe cale reconvențională.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvețională au fost întemeiate pe dispozițiile art. 400 alin.3, art.529 C.Civ., art.996 și urm. C.proc Civ., art.8 CEDO.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, în baza art. 6 alin.4 dinO.U.G.80/2013.
În data de 16.12.2014, prin serviciul registratură, reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a precizat că pârâta nu domiciliază la adresa indicată din București, ci în orașul Calafat, iar minorul nu a locuit niciodată în imobilul din București, Sector 4, astfel cum a precizat pârâta.
Minorul a fost îngrijit de cei doi soți, cu ajutorul bunicilor paterni, având o creștere armonioasă, cu mici excepții în iarna anului 2013, când a fost internat în spital. De asemenea, reclamantul contestă susținerile pârâtei conform cărora doar aceasta s-a îngrijit de minor, întrucât ca urmare a operației de cezariană și a depresiei postanatale, aceasta s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a se griji de minor. În continuare, reclamantul a precizat că are deprinderile necesare de a îngriji minorul, întrucât a făcut acest lucru de la nașterea copilului până în luna iunie 2014, motiv pentru care susținerile pârâtei conform cărora minorul trebuie să locuiască impreună cu mama acestuia, datorită vârstei pe care o are, sunt neîntemeiate.
Reclamantul a susținut că cei doi au locuit în luna semptembrie în domiciliul conjugal, fără minorul care se afla în orașul Calafat, la bunicii materni și în ciuda nenumăratelor încercări, reclamantul nu a putut readuce minorul la domiciliul conjugal, din cauza refuzului bunicilor materni. În urma vizitei la domiciliul din București al pârâtei, reclamantul a aflat că minorul nu locuiește în același imobil cu mama, copilul fiind în continuare în grija bunicilor materni.
Reclamantul a arătat că în prezent pârâta nu locuiește cu forme legale la adresa indicată din ..1, ..12,etj.1, apt.495, Sector4, București motiv pentru care situația locativă a acesteia este nesigură.
Pentru motivele indicate, pârâtul a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională pe dispozițiile art. 916 și art.919 C.proc.civ.
La termenul din data de 19.12.2014, reclamantul a formulat cerere precizatoare, solicitând, în subsidiar, încuviințarea de a avea legături personale cu minorul în modalitățile prezentate în cuprinsul cererii precizatoare.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriu părților și testimonială cu martorii P. M. pentru pârâta-reclamantă (f.108) și T. B. M. (f.109) pentru reclamantului-pârât.
În data de 28.11.2014, prin serviciul registratură, a fost depus referatul de anchetă psihosocilă (filele 25-26) efectuat la locuința pârâtei-reclamante din ..1, ..12,etj.1, apt.495, Sector 4, București, iar la data de 03.12.2014, a fost depus referatul de anchetă psihosocilă (fila 27) efectuat la locuința reclamantului din ., apt.1, Sector 5, București, ca urmare a solicitării formulată de către instanță.
În data de 19.01.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar note de concluzii scrise.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 16.10.2010 (f.35) iar din relația acestora a rezultat minorul M. A. Nicolas, născut la data de 08.12.2012 (f.6).
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București a fost înregistrat dosarul civil nr._/302/2014 care are ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate de părți, cu petitele accesorii, referitoare la exercitarea autorității părintești,stabilirea locuinței copilului și stabilirea pensiei de întreținere.
În drept, instanța reține disp. art. 996 alin. 1 NCpc conf. cărora „instanta de judecata, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Prin urmare, legea impune următoarele condiții speciale de exercitare a ordonanței președințiale: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului. Aceste condiții trebuie să existe cumulativ, în caz contrar, cererea de ordonanță președințială urmând a fi respinsă.
De asemenea, instanța reține aplicarea dispozițiilor art.919 C.proc Civ. ce reglementează posibilitatea instanței, prin ordonanță președintială, de a lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, pe parcursul desfășurării procesului de divorț.
Așadar, în cazul cererilor privind stabilirea locuinței minorului și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea acestuia, formulate în timpul procesului de divorț, condiția urgenței este prezumată chiar de legiuitor, ordonanța pronunțându-se în baza dispoziției exprese înscrise în art. 919 C.proc.civ.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București se vor dispune, ca măsuri definitive, modalitatea de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare ale minorului.
Analizând dispozițiile art. 919 C.proc.civ. raportat la prevederile Codului civil în vigoare, instanța apreciază că, în egală măsură condiția urgenței este prezumată de legiuitor în privința cererilor de stabilire a locuinței copiilor minori și stabilirii contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare ale minorului, formulate în timpul procesului de divorț.
În privința cererilor formulate în timpul procesului de divorț pe calea ordonanței președințiale privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, instanța apreciază că nu se poate reține prezumarea condiției urgenței de către legiuitor, întrucât, pe de o parte, nu mai există aceeași rațiune pentru care se prezumă urgența ca și în cazul stabilirii locuinței copilului, iar pe de altă parte, regula consacrată de dispozițiile Codului Civil este aceea a exercitării autorității părintești în comun și după divorț, ca și în timpul căsătoriei, cu excepția prevăzută de art. 398 alin. 1 C.civ.
Într-adevăr, pot exista în concret măsuri cu privire la copil în privința cărora părinții nu sunt de acord și care reclamă intervenția instanței pe calea ordonanței președințiale, dar nu se poate prezuma că toate măsurile referitoare la copil, toate drepturile și obligațiile părintești care intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească au un caracter urgent și reclamă stabilirea pe calea ordonanței președințiale a modalității de exercitare a autorității părintești. De altfel, în cuprinsul art. 919 C., referitor la măsurile provizorii pe care le poate lua instanța pe timpul procesului de divorț, nu se are în vedere aceea a stabilirii modalității de exercitare a autorității părintești.
Și în speța concretă dedusă judecății, instanța reține că părțile nu au invocat și cu atât mai puțin nu au dovedit existența unor împrejurări care să justifice condiția urgenței cererii formulate la primul petit al cererii, respectiv a cererii privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, cu atât mai mult cu cât acestea se înțeleg asupra acestui aspect, motiv pentru care cererea părților privind exercitarea autorității părintești în comun până la soluționarea aceluiași petit formulat în cadrul acțiunii de divorț, va fi respinsă.
În privința cererilor formulate de ambii părinți privind stabilirea locuinței minorului, instanța va ține seama de interesul superior al copilului care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre soți, opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare, istoricul îngrijirii copilului și nu în ultimul rând disponibilitatea părintelui la care locuiește minorul de a-i permite celuilalt părinte a avea legături personale cu minorul pentru ca acesta să se dezvolte și să crească în condiții optime chiar dacă părinții sunt separați. Chiar dacă este vorba de o măsură de stabilire a locuinței copiilor pe cale de ordonanță președințială și această măsură nu este definitivă, instanța are obligația de a analiza cele menționate mai sus pentru că în cadrul acestei proceduri speciale instanța trebuie să cerceteze aparența dreptului.
In speță, de la momentul nașterii minorului și până în vara anului 2014, acesta împreună cu părinții săi au locuit în domiciliul conjugal situat în ., apt.1, Sector 5, București. Ulterior, de comun acord, părinții au stabilit ca minorul să locuiască pe perioada verii anului 2014 impreună cu bunicii materni, în ..R1, .. apt.10, Calafat, jud. D., unde a fost vizitat de către părinții săi. Aspectele menționate au fost susținute de către reclamantul-pârât prin cererea de chemare în judecată formulată, confirmate prin răspunsul la întrebarea nr.6 din cuprinsul interogatoriului luat acestuia (f.106) și de către pârâta-reclamantă prin răspunsul la întrebările nr.4 și 6 în cadrul interogatoriului luat acesteia (f.101).
După despărțirea în fapt a părților, minorul, începând cu sfârșitul lunii septembrie-îneceputul lunii octombrie 2014 a locuit împreună cu mama sa la adresa din ..1, ..12,etj.1, apt.495, Sector 4, București. Aspectele reținute reies din cuprinsul răspunsului la întrebarea nr.4 din interogatoriul luat pârâtei-reclamantei și este confirmat prin declarația martorei P. M., proprietara apartamentului în care pârâta locuiește în prezent cu minorul.
În ceea ce privește susținerile reclamantului-pârât conform cărora minorul a rămas la domiciliul bunicilor materni din vara anului 2014 până în prezent, acestea urmează a fi îndepărtate de instanță întrucât nu corespund realității, astfel cum aceasta a fost dovedită prin probatoriul administrat la momentul cercetării prezentei cauze. Același aspect reiese și din cuprinsul Adresei nr._ din 15.12.2014 emisă de Serviciul A. T. Sector 4 București(fila 60) ce confirmă că la data de 23.11.2014 minorul M. A. Nicolas se afla la adresa din ..1, ..12,etj.1, apt.495, Sector4, București. Instanța constată că pârâta-reclamantă și minorul au vizitat bunicii materni la domiciliul acestora din oraș Calafat, aceste vizite fiind temporare și nedeterminând considerarea faptului că minorul a locuit în mod permanent cu bunicii materni, la domiciliul acestora. Aspectele reținute de către instanță sunt confirmate de martorul P. M. (f.108) ce a relatat în fața instanței de judecată faptul că cei doi (mama și minorul) îi vizitează la sfârșit de săptămână pe bunicii materni.
Așadar, instanța constată că minorul locuiește în mod statornic cu pârâta-reclamantă, în imobilul din ..1, ..12,etj.1, apt.495, Sector 4, București, neavând relevanță îndeplinirea sau nu a formalităților legale impuse de normele fiscale privind stabilirea reședinței. Din cuprinsul referatului de anchetă socială nr._/26.11.2014(filele 25-26) reiese faptul că apartamentul menționat are 3 camere decomandate, cu dependițe și o suprafață de aproximativ 70m². De asemenea, se reține faptul că locuința este luminoasă, curat întreținută, modern amenajată, oferind minorului condiții optime de creștere și îngrijire. Pârâta-reclamantă și minorul în vârstă de 2 ani locuiesc în aceeași cameră amenajată pentru a corespunde nevoilor minorului. De asemenea, minorul este bine crescut și îngrijit, sociabil, prezentând o dezvoltare normală pentru vârsta sa, astfel cum rezultă din cuprinsul referatului de anchetă socială nr._/26.11.2014, coroborat cu declarația martorei P. M..
În concluzie, imobilul mai sus prezentat, este adecvat creșterii minorului M. A. Nicolas, luând în considerare și vârstă redusă a acestuia care implică nevoi privind spațiul locativ mai reduse, dar și necesitatea de a fi alături de mamă, aproape permanent. De asemenea, instanța reține că minorul a locuit de la începutul lunii octombrie 2014 și până în prezent cu mama acestuia în imobilul antemenționat, acesta aflându-se în îngrijirea proprietarei apartamentului, în perioada în care pârâta-reclamantă se află la serviciu. Aspectele reținute reies din cuprinsul susținerilor pârâtei și sunt confirmate prin declarația martorei P. M., ce afirmă totodată devotamentul mamei față de minor.
În privința locuinței reclamatului-pârât, instanța reține că acesta locuiește într-un corp de casă alcătuit din trei camere și dependințe în imobilul din ., apt.1, Sector 5, București. Interiorul casei este curat, frumos mobilat, îngrijit, întreținut, minorul beneficiind de propria cameră. Aspectele reținute reies din cuprinsul Referatului de anchetă socială nr._/28.11.2014(fila 27)
Instanța constată că ambele imobile oferă condiții optime pentru dezvoltarea minorului, faptul că minorul ar avea propria cameră la domiciliul tatălui având o relevanță redusă la acest moment, dată fiind vârsta fragedă a copilului, care la vârsta de aproape doi ani nu are capacitățile necesare de a percepe dimensiunile și spațiul oferit de o cameră.
Având în vedere că, în prezent minorul locuiește cu pârâta, în condiții optime dezvoltării acestuia și luând în considerare vârsta fragedă ce implică prezența aproape permanentă a mamei lângă copilul său, instanța stabilește că aparența dreptului privind stabilirea locuinței minorului până la soluționarea dosarului de divorț este în favoarea pârâtei-reclamante. Instanța reține că susținerile pârâtului privind presupusele probleme de sănătate ale pârâtei-reclamantă care ar împiedica-o pe aceasta în a se îngriji de minor, nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză la acest moment.
Pe de altă parte, se reține că nu s-a făcut dovada împiedicării de către pârâta-reclamantă a menținerii relațiilor dintre tată și copil, prin interzicerea contactului între aceștia. Deși martora T. B. M. (f.109) a precizat că reclamantul-pârât i-a arătat o înregistrare din care a auzit că acesta o ruga pe pârâta-reclamantă să coboare cu copilul din apartament iar aceasta i l-ar fi arătat de la balcon, instanța reține că nu este concludentă atât timp cât nu s-au putut determina exact împrejurările acestei discuții. Totodată, martora P. M. a arătat că pârâta-reclamantă nu i-a interzis tatălui să-și vadă copilul, întâlnirile realizându-se înafara locuinței întrucât reclamantul-pârât a refuzat să intre în apartamentul-proprietatea martorei (f.108).
In ceea ce privește credibilitatea martorei P. M., instanța reține că în cauză nu există indicii privind relația de dușmănie a acesteia cu reclamantul-pârât.
Pentru considerentele menționate, instanța va stabili locuința minorului M. A. Nicolas, la mama pârâtă-reclamantă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect divorț și va respinge capătul de cerere formulat de către reclamantul-pârât privind stabilirea locuinței minorului la tată.
În temeiul dispozițiilor art. 529 C.civ., față de stabilirea locuinței minorului la mamă, și văzând că părintele este obligat la întreținerea copilului său minor, instanța va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă și în favoarea minorului M. A. Nicolas a pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunare obținute, de la data pronunțării hotărârii, respectiv 19.01.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014. În legătură cu veniturile reclamantului-pârât, instanța reține din cuprinsul adeverinței nr.1356/03.12.2014 (fila 36) că reclamantul-pârât este salariat în cadrul Colegiului Național « M. Viteazul » și a avut în perioada iunie 2014-noiembrie 2014 venituri variabile, între 1519 lei și 1583 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantului-pârât de a avea legături personale cu minorulMinciu A. Nicolas, instanța reține disp. art.401 C.civ. conform cărora părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
Cu referire la condițiile vremelniciei măsurii și neprejudecării fondului, instanța constată că acestea sunt îndeplinite, având în vedere existența pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București a dosarului nr._/302/2014, măsura solicitată în cauza de față nefiind o măsură definitivă, efectele ordonanței președințiale urmând a se produce numai până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți menționat anterior. De asemenea, desfășurarea de legături personale între părinte și copil nu poate fi întreruptă sau suspendată până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive fără a se produce vătămări grave amândurora, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 C., urgența fiind evidentă într-o astfel de cauză.
În ceea ce privește modaliatea în care va fi exercitat dreptul mai sus amintit, potrivit art.18 alin. 1 din Legea nr.272/2004 relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) intalniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațtiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Instanța are în vedere, pentru a stabili în concret un program de vizitare, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest interes impune ca minorul să fie crescut de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața copilului și prezența semnificativă a tatălui.
În același timp, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, jurisprudența europeană reținând că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.
În concret, instanța reține că minorul are o vârstă fragedă, de aproape 2 ani, la care dependența de mamă este foarte mare, iar implicarea reclamantului-pârât în viața copilului este esențială, pentru punerea bazelor unei relații solide tată-fiu. De asemenea, la stabilirea programului de vizită, instanța va lua în calcul și atitudinea pârâtului, care s-a implicat în creșterea și educarea minorului, astfel cum rezultă din răspunsurile la întrebările nr.1 și 2 din cadrul interogatoriului luat reclamantului și din răspunsul la întreabarea nr.15 din cadrul interogatoriului luat pârâtei, aspect confirmat și de martora T. B. M.. Ca urmare a constatării de către instanță a faptului că reclamantul-pârât are aptitudinile necesare pentru a se îngriji de minor, în perioada desfășurării relațiilor personale tată-copil, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile pârâtei-reclamantei cu privire la acest capăt de cerere.
Prin urmare, ținând seama de vârsta minorului, care permit separări pe durate nu foarte lungi de mamă, instanța apreciază că cea mai bună modalitate de exercitare a dreptului la legături personale este constituită de forma prevăzută de art.18 lit.c) din Legea nr.272/2004, respectiv găzduirea copilului pe perioadă determinată de către reclamantul-pârât.
Pe cale de consecință, pentru a asigura existența unor relații strânse tată-copil, instanța va încuviința ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minorul M. A. Nicolas, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014, la domiciliul său, cu obligația luării minorului și aducerii acestuia la domiciliul mamei, după următorul program, considerat ca fiind cel mai eficient de către instanță: de două ori în fiecare săptămână, respectiv în săptămânile pare în zilele de marți și joi între orele 17.00-19.00, iar în săptămânile impare în zilele de luni și miercuri între orele 17.00-19.00, fără a afecta programul de masă și de somn ale minorului; în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 18.00; o săptămână pe timpul verii, în timpul concediului tatălui, începând cu prima zi de la ora 09.00 până în ultima zi orele 19.00; în anii pari, în perioada Crăciunului, din ziua de 24 decembrie orele 10 până în ziua de 26 decembrie orele 18.00; în anii impari, în perioada Anului Nou, din ziua de 30 decembrie orele 10.00 până în ziua de 2 ianuarie orele 18.00; în anii impari, Sărbătorile P., de Sâmbăta M. de la orele 10.00 până a doua zi de Paști orele 18.00; în anii pari ziua de naștere-8 decembrie iar în anii impari ziua de 30 noiembrie (Sf.A.).
In acest sens instanța mai reține și faptul că minorul a petrecut timp și fără mama sa atunci când a locuit pe perioada verii la bunicii săi materni, astfel încât găzduirea minorului peste nopate de către tată nu ar putea să-l afecteze pe minor.
Pentru considerentele menționate, instanța va admite în parte cererea principală astfel cum a fost precizată, va admite cererea reconvențională, va stabili locuința minorului M. A. Nicolas, la mama pârâtă-reclamantă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect divorț cu minori,va abliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă și în favoarea minorului M. A. Nicolas a pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile nete lunare obținute, de la data pronunțării hotărârii, respectiv 19.01.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/201, va încuviința ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minorul M. A. Nicolas, născut la data de 08.12.2012, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 conform programului antemenționat, urmând a respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate.
În baza art.453 alin.2 teza finală C.proc.civ. instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată ce constau în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru ca urmare a admiterii în parte a cererii principale și a admiterii cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât M. V. – D., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, ., . cu pârâta – reclamantă M. D.-C., CNP_, cu reședința in București, sectorul 4, . 1, ., ., astfel cum a fost precizată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă M. D.-C. CNP_, cu reședința in București, sectorul 4, . 1, ., ., . în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. V. – D., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, ., .> Stabilește locuința minorului M. A. Nicolas, născut la data de 08.12.2012, la mama pârâtă-reclamantă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect divorț cu minori.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă și în favoarea minorului M. A. Nicolas a pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunare obținute, de la data pronunțării hotărârii, respectiv 19.01.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014.
Încuviințează ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minorul M. A. Nicolas, născut la data de 08.12.2012, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014, la domiciliul său, cu obligația luării minorului și aducerii acestuia la domiciliul mamei, după următorul program: de două ori în fiecare săptămână, respectiv în săptămânile pare în zilele de marți și joi între orele 17.00-19.00 iar în săptămânile impare în zilele de luni și miercuri între orele 17.00-19.00, fără a afecta programul de masă și de somn ale minorului; în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 18.00; o săptămână pe timpul verii, în timpul concediului tatălui, începând cu prima zi de la ora 09.00 până în ultima zi orele 19.00; în anii pari, în perioada Crăciunului, din ziua de 24 decembrie orele 10 până în ziua de 26 decembrie orele 18.00; în anii impari, în perioada Anului Nou, din ziua de 30 decembrie orele 10.00 până în ziua de 2 ianuarie orele 18.00; în anii impari, Sărbătorile P., de Sâmbăta M. de la orele 10.00 până a doua zi de Paști orele 18.00; în anii pari ziua de naștere-8 decembrie iar în anii impari ziua de 30 noiembrie (Sf.A.).
Respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate.
Compensează cheltuielile de judecată.
Executorie.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red.RL, Teh.II
22.01.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 614/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 705/2015.... → |
|---|
