Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 4573/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4573/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 4573/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4573
Ședința publică din data de 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie privind pe reclamantul-pârât O. I. M. și pe pârâta-reclamantă D. V., cu participarea Autorității Tutelare – Primăria S. 5, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, la data de 29.05.2015, respectiv 12.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei S. 3 la data de 02.07.2014 sub nr._, reclamantul O. I. M. a chemat in judecata pe pârâta D. V., solicitând instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară S. 5, sa i se permita sa aiba legaturi personale cu fiica sa, O. A., intrucat acest drept al sau este ingradit de catre parintii paratei, D. I. si D. G..
In motivarea cererii, s-a arătat că din conviețuirea părților a rezultat minora O. A., născuta la data de 02.05.2014 si ca desi parata nu este impotriva sa, se interpun socrii sai, care nu sunt de acord cu persoana sa, nu ii permit sa isi vada fetita.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 261, 262, 263 Cod Civil, raportat la art. 305, 308, 309, 310 din Codul Civil si art. 8 si 12 din C.E.D.O.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, certificatul de naștere al minorei si cartile de identitate ale partilor.
La data de 18.07.2014 reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, insotita de inscrisuri.
La data de 20.08.2014 parata a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 3, aratand ca este competenta Judecatoria Sctorului 5 si cerere reconventionala prin care a solicitat exercitarea autoritatii parintesti in comun, stabilirea locuintei minorei la mama, cu obligarea reclamantului parat la plata unei pensii de intretinere, prin raportare la venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecata.
Parata a aratat ca potrivit art. 107 alin. 1 din Codul de pr. Civ. cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel.
Parata a precizat ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 114 Cod pr.civ., acestea referindu-se la persoana ocrotita, reclamantul nefiind persoana ocrotita si nici nu ne aflam in vreunul din cazurile privitoare la competenta teritoriala alternativa.
Parata a indicat ca atat ea, cat si minora au domiciliul in fapt in Sectorul 5, motiv pentru care solicita declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Sectorului 5.
Pe fond, parata a aratat ca nu s-a opus niciodata ca reclamantul sa aibă legaturi personale cu minora si considera ca actiunea formulata de acesta este pur sicanatorie, nefiind formulata in interesul superior al minorei.
In drept, parata reclamanta a invocat dispozitiile art. 107 alin. 1 Cod pr.civ., art. 114 Cod pr.civ., 505 alin. 2, art. 397 si 400 alin. 1, 499, alin. 3 531 alin. 2 Cod Civil.
In sustinerea cererii parata reclamanta a solicitat incuviintarea probelor cu acte si martori.
La data de 12.09.2014 reclamantul a depus la dosar o cerere de renuntare.
La data de 18.09.2014 reclamantul a depus la dosar raspuns la intampinare, contract de pregatire a medierii si adeverinta de venituri.
Prin sentința civilă nr._ din data de 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 5 București.
Cererea, obiect al dosarului nr._, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 27.01.2015.
La termenul de judecată din data de 05.03.2015, instanța a luat act de faptul că reclamantul înțelege să nu renunțe la judecată.
La termenul de judecată din data de 02.04.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, solicitând stabilirea unui program de vizitare menit să permită minorei să întrețină relații personale și contacte directe atât cu tatăl său, cât și cu rudele sale paterne. În ceea ce privește cererea reconvențională, arată că este de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, cu stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei, precum și cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul său lunar net.
La termenul din data de 14.05.2015, instanța, fiind lămurită, a reținut cauza spre soluționare, amânând pronunțarea, succesiv, pentru data de 29.05.2015. respectiv pentru data de 12.06.2015.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj dintre părți a rezultat minora O. A., născută la data de 02.05.2014, astfel cum rezultă din certificatul de naștere aflat la dosar, minora locuind de la naștere și până în prezent cu mama sa, în locuința proprietatea părinților acesteia, aspecte care rezultă din susținerile ambelor părți și din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria sectorului 5 București.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța reține că, în conformitate cu art. 505 alin. (2) C. civ., în situația copilului din afara căsătoriei, dacă părinții acestuia nu conviețuiesc, cum este cazul în cauza de față, instanța va stabili modul de exercitare a acesteia, aplicând prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 504 coroborat cu art. 506 C. civ, având în vedere că autoritatea părintească se exercită în principiu în comun, de ambii părinți și doar cu titlu excepțional, dacă există motive temeinice și interesul superior al copilului o reclamă, instanța poate hotărî ca exercitarea acestei autorități să revină în mod exclusiv unuia dintre părinți, instanța va lua act de înțelegerea părților și va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei O. A. să fie exercitată în comun de ambii părinți. Pentru a dispune astfel, instanța constată că nu au fost prezentate motive care să justifice exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la minoră doar de către unul dintre părinți, fiind în interesul superior al minorului, astfel cum acesta este prevăzut de art. 263 C.civ coroborat cu art. 2 din Legea 272/2004, ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți. De asemenea, instanța constată că nu există vreun motiv pentru degrevarea vreunuia dintre părinți de responsabilitatea parentală. În plus, minora va avea nevoie, pe viitor, atât de atenția și îngrijirea mamei, cât și de supravegherea tatălui.
În privința locuinței minorei, instanța reține de asemenea înțelegerea părților în sensul stabilirii acesteia la domiciliul mamei, înțelegere care este corespunzătoare intereselor minorei. Instanța are în vedere atât vârsta fragedă a minorei, cât necesitatea asigurării continuității și stabilității cu privire la creșterea minorei, precum și faptul că mama îi poate oferi mediul corespunzător unei dezvoltări armonioase, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria sectorului 5 București.
Cu privire la contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului, instanța are în vedere că potrivit art. 529 alin. 1 și 2 C.civ., „(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.”
În ceea ce o privește pe mamă, având în vedere că instanța va dispune stabilirea locuinței minorei la aceasta, își va aduce contribuția la creșterea și educarea copilului prin asigurarea locuinței, a celor necesare traiului de zi cu zi, în natură, în sensul art. 530 alin. 1 C.civ.
În privința tatălui, față de prevederile art. 529 alin. 2 C.civ., contribuția sa la cheltuielile de creștere a copilului se va stabili sub formă de prestații bănești periodice.
Instanța reține că reclamantul-pârât obține în prezent un salariu în cuantum de 946 lei, după cum rezultă din adresa depusă de angajatorul acestuia la fila 11 din dosar, astfel încât, reținând și prevederile art. 438 alin. 1 și pe cele ale art. 530 alin. 3 C.civ, va obliga reclamantul-pârât la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 235 lei/lună cu începere de la data formulării cererii reconvenționale -18.08.2014 și până la majoratul copilului.
În ceea ce privește programul de legături personale dintre tată și minoră, conform art.401 C.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
Astfel, conform art.17 alin.1 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Potrivit art.18 alin. 1 din Legea nr.272/2004 relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b)vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c)găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d)corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e)transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f)transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În baza dispozițiilor legale sus enunțate, se reține că atât pârâtul-reclamant, cât și minora, au dreptul reciproc – consfințit de lege – de a menține legături personale și contacte directe, cât timp nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Instanța are în vedere, pentru a stabili în concret un program de vizitare, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest interes impune ca minora să fie crescută de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața copilului și prezența semnificativă a tatălui.
În același timp, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, jurisprudența europeană reținând că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.
În concret, instanța reține că minora are o vârstă fragedă, de doar 1 an și 1 lună, la care dependența de mamă este foarte mare, iar implicarea pârâtului reclamant în viața copilului a fost minimă, astfel că acesta nu a dezvoltat abilitățile necesare îngrijirii unui copil mic. Cu toate acestea, dat fiind că la această vârstă copii își dezvoltă relaționarea cu membrii familiei, este necesar a se crea premisele pentru ca tatăl și fiica să construiască o relație bazată pe afecțiune și încredere reciprocă, pentru a nu priva nejustificat minora de prezența figurii paterne. De asemenea, la stabilirea programului de vizită, instanța va lua în calcul și atitudinea reclamantului-pârât, care, cel puțin la nivel declarativ, dorește să se implice în creșterea și educarea minorei, dorind stabilirea unei relații tată-fiică.
Prin urmare, ținând seama de vârsta minorei și de cele reținute cu privire la relațiile dintre fiecare părinte și minoră, instanța apreciază că în speță ar fi adecvat ca legăturile personale ale tatălui cu minora ar fi adecvat să se desfășoare în două etape. Într-o primă etapă, până la împlinirea vârstei de 3 ani de către minoră, instanța trebuie să țină seama de vârsta fragedă a minorei, de 1 an și 1 lună, vârstă ce impune un program de vizitare mai puțin flexibil, pliat pe necesitățile acesteia de hrană regulată, administrată la intervale mici de timp, program de somn fix și prezența preponderentă a mamei în viața copilului. De asemenea, instanța va ține cont și de necesitatea ca minora să nu își schimbe pe perioade prea mari de timp mediul familial și programul încuviințat să nu îi afecteze dezvoltarea armonioasă atât din punct de vedere psihic cât și fizic, dar și de interesul său de a păstra o legătură stabilă cu tatăl, fapt de natură să influențeze pozitiv buna sa dezvoltare și echilibrul psihic, raporturile sociale în care va fi implicată.
Astfel, instanța va încuviința ca până la vârsta de 3 ani, reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minora prin vizitarea minorei la locuința mamei în prima și a treia sâmbăta din lună între orele 17-19, precum și în a doua și a patra duminică din lună între orele 17-19, în prima zi de C. între orele 17-19 și în prima zi de Paști între orele 17-19, cu posibilitatea luării minorei în parc sau în alte locuri publice adecvate vârstei, precum și la locuința tatălui;
După împlinirea de către minoră a vârstei de 3 ani, instanța apreciază că programul de vizitare poate fi extins, minora dobândind o anumită independență față de mamă și putând să petreacă un timp mai îndelungat cu tatăl său, care să asigure minorei timpul necesar pentru a-și cunoaște părintele cu care nu locuiește și pentru ca tatăl să-și poată exercita atribuțiile de educare a minorei.
Astfel, după împlinirea vârstei de 3 ani, legăturile personale ale reclamantului-pârât cu minora urmează a se desfășura prin găzduirea minorei la locuința tatălui, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 17.00; două săptămâni în perioada de vară, în funcție de concediul de odihnă al tatălui; prima zi de Paști în anii pari și a doua zi de Paști în anii impari; prima zi de C. în anii impari și a doua zi de C. în anii pari, cu obligația tatălui de a lua minora de la locuința mamei și a o readuce la locuința acesteia la terminarea programului. De asemenea, tatăl are dreptul de a participa la fiecare aniversare a zilei de naștere a minorei, indiferent de locația celebrării acesteia, în perioada în care minora se află în grija mamei, cu obligația mamei de a-l anunța pe tatăl minorei despre organizarea petrecerii cu o săptămână înainte.
În aprecierea instanței, astfel stabilit, programul de vizitare este în măsură să satisfacă atât nevoia tatălui de a contribui la creșterea și educarea copilului său, cât și nevoia copilului de a păstra o legătură firească și stabilă cu tatăl său. Aceste legături personale trebuie să asigure minorei timpul necesar pentru a dezvolta o relație armonioasă cu părintele cu care nu locuiește în mod statornic. Relația nu poate fi construită însă decât în timp, iar durata vizitelor să fie suficientă ca părintele să-și poată exercita atribuțiile de educare a minorei. Trebuie avut în vedere și că la această vârstă minora abia începe formarea relațiilor afective de durată, conturându-și universul familial, astfel încât este recomandabil ca și figura paternă să fie cât mai prezentă în viața minorei.
Instanța mai are în vedere și că legăturile personale ale părintelui cu minora nu trebuie să fie interpretate într-un sens restrictiv, ci trebuie să vizeze toate aspectele vieții minorei, într-o măsură care să permită dezvoltarea unei relații solide și de durată, fără a afecta dezvoltarea ulterioară a copilului sau a-i da un sentiment de dezrădăcinare și insecuritate.
Cu referire la sărbătorile de Paști și de C., instanța are în vedere că, în mod tradițional, aceste sărbători se petrec în familie. În cazul separării în fapt a părinților, care determină o imposibilitate de petrecere a timpului copilului cu ambii părinți, instanța reține că nici unul dintre ei nu poate fi lipsit total, în aceste perioade, de prezența copilului, iar copilul, la rândul său, datorită atmosferei speciale din cadrul acestor sărbători, resimte nevoia prezenței ambilor părinți. Chiar dacă la această vârstă minora nu conștientizează semnificația acestor sărbători, acesta nu este un motiv pentru a o priva de petrecerea unor perioade frumoase din an alături de tatăl său și eventual, de bunicii paterni.
În final, instanța atrage atenția părților că stabilirea programului de legături personale dintre tată și minoră nu constituie o măsură cu caracter definitiv, un atare program fiind susceptibil de modificare ori de câte ori se schimbă condițiile avute în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești anterioare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța are în vedere că potrivit art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Potrivit art.453 alin.1 C.proc.civ., dacă cererea a fost admisă numai în parte, instanța va stabili în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține că doar pârâta-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, dar având în vedere modul de soluționare a cererii reconvenționale și mai ales poziția procesuală a reclamantului-pârât, care a fost de acord cu cererea reconvențională, instanța va respinge cererea acesteia de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Va lua act că reclamantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională și va dispune conform celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât O. I. M., CNP_, cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. V., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, .. 8, ., .> Admite în parte cererea reconvențională .
Autoritatea părintească asupra minorei O. A., ns. la 02.05.2014 se va exercita de ambii părinți.
Stabilește locuința minorei la mamă.
Obligă reclamantul-pârât la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 235 lei, cu începere de la data formulării cererii reconvenționale -18.08.2014 și până la majoratul copilului.
Încuviințează ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minora după următorul program: până la vârsta de 3 ani – prin vizitarea minorei la locuința mamei în prima și a treia sâmbăta din lună între orele 17-19, precum și în a doua și a patra duminică din lună între orele 17-19, în prima zi de C. între orele 17-19 și în prima zi de Paști între orele 17-19, cu posibilitatea luării minorei în parc sau în alte locuri publice adecvate vârstei, precum și la locuința tatălui; după vârsta de 3 ani - prin găzduirea minorei la locuința tatălui, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 17.00; două săptămâni în perioada de vară, în funcție de concediul de odihnă al tatălui; prima zi de Paști în anii pari și a doua zi de Paști în anii impari; prima zi de C. în anii impari și a doua zi de C. în anii pari, cu obligația tatălui de a lua minora de la locuința mamei și a o readuce la locuința acesteia la terminarea programului. De asemenea, tatăl are dreptul de a participa la fiecare aniversare a zilei de naștere a minorei, indiferent de locația celebrării acesteia, în perioada în care minora se află în grija mamei, cu obligația mamei de a-l anunța pe tatăl minorei despre organizarea petrecerii cu o săptămână înainte.
Ia act că reclamantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3965/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 614/2015. Judecătoria... → |
|---|
