Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8021/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8021/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 8021/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8021
Ședința din camera de consiliu din data de 06.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie privind pe reclamanta-pârâtă P. A. C. și pe pârâtul-reclamant P. V. S., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din 05.11.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 15.09.2015, reclamanta P. A. C., in contradictoriu cu pârâții P. V. S., Primăria S. 3 București – Serviciul Autoritate Tutelară, Primăria S. 5 București – Serviciul Autoritate Tutelară, și Grădinița și L. Lauder Reut Kinder Garten & School din București, a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, suplinirea acordului tatălui pârât, P. S. V. pentru reînscrierea minorului P. Maximus și înscrierea minorului P. E. G. la Grădinița și L. Lauder Reut Kinder Garten & School din București, cu obligarea plății taxelor în cote de 50-50 fiecare dintre părinți, înscrierea minorului P. Maximus la Școala Gimnazială nr. 150 de stat și înscrierea minorului P. E. G. la Grădinița nr. 70 afiliată Școlii nr. 150 de stat din București, conform programului 08.00-17.00, în situația în care tatăl pârât nu își manifestă acordul de a suporta împreună taxele înscrierii minorilor la Grădinița și L. Lauder Reut Kinder Garten & School. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți nu există nicio modalitate de comunicare cu privire la situația minorilor, deși în repetate rânduri l-a notificat în scris pe pârât pentru a-și da acordul cu privire la problemele de școală ale copiilor, însă pârâtul a rămas în pasivitate. A solicitat instanței să rețină că pârâtul duce o luptă cu reclamanta din orgoliu, fără a se gândi la starea de sănătate a copiilor, la faptul că aceștia trebuie să urmeze cursurile școlare, astfel că apreciază că pentru instanța de judecată trebuie să primeze interesul superior al copilului. Totodată, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C., respectiv urgența, caracterul vremelnic, neprejudicierea fondului, precum și existanța unei aparențe de drept în favoarea reclamantului. Cu privire la urgență, solicită instanței să rețină că luarea unei asemenea măsuri speciale se impune, fiind evidentă ruptura produsă între părinți, dorințele contradictorii ale acestora cu privire la copii. În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii luate pe calea ordonanței președințiale, a arătat că acesta rezultă din faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părți, motiv pentru care partea nemulțumită de măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale are posibilitatea de a se adresa instanței pe calea dreptului comun. A arătat reclamanta și că neprejudicierea fondului decurge și din condiția vremelniciei și rezultă din împrejurarea că ordonanță reprezintă o ,,pipăire’’ fondului. Totodată, s-a menționat că este îndeplinită și condiția privind existanța unei aparențe de drept în favoarea reclamantei, aceasta fiind mama copiilor. În ceea ce privește urgența, s-a arătat că minorii în prezent nu sunt înscriși la nicio unitate de învățământ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996-1001 C., coroborate cu prevederile Legii 272/2004, actualizată.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați doi martori, a probei cu interogatoriu, a probei cu ascultarea minorilor, precum și a probei cu înregistrări audio-video.
La data de 22.09.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care a arătat că renunță la judecata cererii și în contradictoriu cu Grădinița și L. Lauder Reut Kinder Garten & School din București, având în vedere răspunsul primit de la această instituție de învățământ, în care aceasta menționa că nu mai au locuri libere pentru înscrierea minorilor. Totodată, a solicitat suplinirea acordului tatălui pârât P. S. V. înscrierea minorului P. Maximus la Școala Gimnazială nr. 150 de stat din București, și înscrierea minorului P. E. G. la Grădinița nr. 70 afiliată Școlii nr. 150 de stat din București, în programul 08.00-17.00, în situația în care tatăl pârât nu își manifestă acordul de a suporta împreună taxele înscrierii copiilor la Grădinița și L. Lauder Reut Kinder Garten & School.
La data de 06.10.2015, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, admiterea cererii reconvenționale, în sensul înscrierii minorului P. M. Maximus la școală în cadrul unității private de învățământ care va fi învederată la primul termen de judecată și a fiului cel mic, P. E. G. la grădinița din cadrul aceleiași unități private de învățământ, până la soluționarea definitivă a fondului cererii de înscriere a copiilor la școala privată. Totodată, a solicitat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că acțiunea reclamantei încalcă în mod vădit principiul interesului superior al copiilor. A arătat că școala privată pe ca o va învedera la primul termen de judecată este o unitate de învățământ particular de excelență, de natură a satisface deplin nevoile de școlarizare ale minorilor, încheindu-se în acest sens contracte de școlarizare. Totodată, în ceea ce privește cererea reconvențională, solicită instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate, respectiv aparența dreptului în favoarea pârâtului-reclamant, acțiunea fiind formulată în virtutea dreptului său de a avea legături personale cu minorii, de a veghea la creșterea și educarea acestora, prin crearea posibilității de a-și exercita efectiv acest drept, în interesul superior al minorilor. În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurii, a arătat că acesta rezultă din chiar cererea reconvențională, având în vedere că a solicitat ca hotărârea ce se va pronunța să-și producă efectele până la data pronunțării definitive a cererii conținând fondul dreptului de a-i înscrie pe copii la școala privată, aflat pe rolul aceleiași instanțe. Totodată, a arătat că urgența este dată de necesitatea asigurării respectării dreptului la educație, până la soluționarea dosarului de fond, în condițiile în care pârâta nu intenționează să le asigure o educație școlară într-un sistem privat de învățământ, astfel cum au fost obișnuiți minorii. Relativ la condiția privind neprejudicierea fondului cauzei, a arătat că aceasta este deplin întrunită în speța dedusă judecății, motivat de faptul că instanța de judecată este chemată doar să satisfacă interesul superior al copiilor referitor la dreptul la educație.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei cu ancheta socială, a probei cu interogatoriu, a probei cu ascultarea minorilor, precum și a probei cu înregistrări audio-video.
La termenul din data de 08.10.2015, reclamanta-pârâtă a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a arătat instanței că înțelege să solicite suplinirea acordului tatălui pentru ca minorul P. E. să fie înscris la Grădinița nr. 73, întrucât grădinița aparținând Școlii nr. 150 are un program redus, respectiv până la ora 11.00. Totodată, la acest termen de judecată, părțile au înțeles să renunțe la judecata cererilor și în contradictoriu cu Primăria S. 3 – Serviciul Autoritate Tutelară și Primăria S. 5 – Serviciul Autoritate Tutelară.
La termenul de judecată din data de 15.10.2015, reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională. Cu caracter de întâmpinare, a solicitat admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. A solicitat instanței să constate că cererea reconvențională nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 209 alin. 3 C., rap. la art. 194 și art. 204 C., în sensul că pârâtul-reclamant a solicitat instanței să dispună înscrierea minorilor la o unitate de învățământ fără a menționa numele unității de învățământ, ori acest lucru contravine prevederilor art. 204 alin. 1 C., care spun că ,, Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen când acesta este legal citat’’, apreciind că termenul la care acesta a fost legal citat este termenul din data de 08.10.2015, astfel că la acest moment procesual, s-a solicitat constatarea decăderii pârâtului din dreptul de a mai modifica cererea reconvențională. Pe cale de excepție, a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, întrucât s-a solicitat de către pârât-reclamant ca instanța să dispună înscrierea copiilor la o instituție de învățământ fără să se solicite suplinirea acordului mamei cu privire la această înscriere, ori instanța nu poate dispune înscrierea copiilor, ci doar suplinirea acordului mamei în vederea înscrierii copiilor.
În motivare, a solicitat instanței că observe că Școala nr. 150, astfel cum rezultă și din actele depuse la dosar, se află în primele 10 școli de stat din București, că activitățile curriculare și extracurriculare desfășurate de această instituție de învățământ sunt similare cu cele desfășurate de instituțiile de învățământ private, astfel că nu există nici un motiv pentru a nu dispune înscrierea minorilor la această instituție de învățământ.
La termenul de judecată din data de 22.10.2015, reclamanta-pârâtă a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu instituția școlară British School of Bucurest, justificat de faptul că este o instituție de drept privat, iar în cazul în care se va admite de instanța de judecată cererea și se va dispune ca minorii să urmeze cursurile acestei instituții, hotărârea nu ii este opozabilă.
La termenul de judecată din data de 22.10.2015, instanța a calificat cererea reclamantei-pârâte ca fiind o cerere completatoare, de lărgire a cadrului procesual, și având în vedere termenul de judecată la care s-a depus această cerere, a apreciat că este depusă peste termenul legal.
La termenul de judecată din data de 05.11.2015, instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, amânând pronunțarea la data de 06.11.2015, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Minorii P. Maximus M., născut la data de 17.10.2007 și P. E. G., născut la data de 10.12.2010, au rezultat din relația de căsătorie a părților.
Prin sentința civilă nr.7546/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost desfăcută căsătoria părților, s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la cei doi minori să fie exercitată în comun, urmând ca aceștia să aibă locuința la mama lor, reclamanta din prezenta cauză.
În prezent pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București există înregistrat dosarul nr._/302/2015, aflat în procedura prealabilă, cu termen administrativ la dat de 12.01.2016, astfel cum rezultă din evidențele sistemului Ecris, ce are ca obiect cererea pârâtului-reclamant din această cauză privind suplinirea consimțământului reclamatei-pârâte din prezenta cauză în vederea înscrierii minorilor la o unitate de învățământ privată.
Prin cererea principală, astfel cum a fost modificată, reclamanta-pârâtă a solicitat instanței să suplinească acordul tatălui pentru ca minorul P. Maximus să fie înscris la Școala Gimnazială nr. 150 din București și pentru ca minorul P. E. să fie înscris la Grădinița nr. 70 din București.
Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, pârâtul-reclamant a solicitat instanței să dispună înscrierea celor doi minori la școala, respectiv grădinița din cadrul British School of Bucharest, până la soluționarea definitivă a fondului cererii de înscriere a copiilor la o școală privată.
Prin sentința civilă nr.6171/11.09.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._/301/2015, a fost respinsă cererea reclamantei privind suplinirea acordului pârâtului ca cei doi minori să fie înscriși la grădinița și școala Lauder Reut, iar prin decizia civilă nr.4110A/03.11.2015, Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 6171/11.09.2015 și a suplinit acordul pârâtului ca minorul P. Maximus M. să urmeze cursurile Școlii Gimnaziale nr.150, iar minorul P. E. G. să urmeze programul Grădiniței nr.70 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei sector 5 București.
Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de reclamanta-pârâtă, excepție de fond, absolută și peremptorie care, în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Articolul 430 N C. pr.civ., stabilește că „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.”.
Art.1001alin.1 C.pr.civ. stabilește că „ Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o”
Din analiza acestor dispoziții reiese că autoritatea de lucru judecat a ordonanței președințiale diferă de autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în materie contencioasă. Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse și cerința neprejudecării fondului impun ca ordonanța să aibă autoritate de lucru judecat doar față de o altă cerere de ordonanță președințială, cu aceleași părți, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect și numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.
Făcând aplicarea acestor texte legale la speța de față, se observă că existența unei hotărâri (decizia civilă nr.4110A/03.11.2015) pronunțate asupra unei cereri de chemare în judecată având aceleași obiect (suplinirea acordului pârâtului ca cei doi minori să fie înscriși la grădinița/școala de stat), aceeași cauză (aceleași motive, aceeași întemeiere în drept a situației de fapt relatate), pronunțate între aceleași părți împiedică prezenta instanță a se mai pronunța pe cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă.
Prin urmare, atât timp cât prin decizia civilă nr.4110A/03.11.2015 s-a suplinit acordul pârâtului-reclamant ca minorul P. Maximus M. să urmeze cursurile Școlii Gimnaziale nr.150, iar minorul P. E. G. să urmeze programul Grădiniței nr.70 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei sector 5 București, iar de la data pronunțării acestei hotărâri nu au intervenit elemente noi care să justifice analizarea cererii de chemare în judecată care a deschis prezentul dosar, instanța constată temeinicia incidentului procesual invocat de reclamanta-pârâtă.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta-pârâtă cu privire la cererea principală și va respinge cererea principală, constatând existența autorității de lucru judecat.
Instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea reconvențională, reținând că la pronunțarea deciziei civile nr.4110A/03.11.2015 instanța de apel nu a analizat cererea pârâtului-reclamant din prezentul dosar privind înscrierea celor doi minori la școala, respectiv grădinița, din cadrul British School of Bucharest, nefiind învestită cu o asemenea cerere, astfel încât nu se poate concluziona că există autoritate de lucru judecat, pârâtul-reclamant invocând alte motive decât cele analizate de instanța de apel.
Analizând cererea reconvențională, instanța are în vedere că ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată de prevederile actualului Cod de procedură civilă în materie, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, potrivit art. 997 alin. 1 N. C.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
În cauză, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Deși în speță sunt îndeplinite cerințele vremelniciei și a neprejudecării fondului, căci măsura solicitată de pârâtul-reclamant și-ar produce efectele numai până la soluționarea dosarului nr._/302/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5, în privința urgenței, instanța reține că aceasta este îndeplinită dacă se circumscrie uneia dintre cele trei categorii de situații enumerate de art.997 alin.1 C.pr.civ., respectiv: pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În consecință, împrejurările de fapt care justifică admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma acestei cerințe trebuie să se regăsească în enumerarea textului art.997 alin.1 C.pr.civ., iar partea care formulează cererea trebuie să le dovedească ca atare. În acest sens, instanța reține că procedura ordonanței președințiale este pusă la dispoziția părții tocmai în vederea remedierii sau prevenirii unei situații păgubitoare, iar simplele afirmații ale celui ce pornește acțiunea nu sunt suficiente, fiind necesar a se proba faptele și împrejurările concrete care să determine incidența în cauză a dispozițiilor art.997 alin.1 C.pr.civ.
Pentru aceste motive, nu se poate vorbi în speță de urgență, în sensul legii, respectiv de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau de prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Legiuitorul nu a urmărit prin instituția ordonanței președințiale să ofere părților doar posibilitatea de beneficia de o judecată rapidă.
Astfel, deși s-a invocat de către pârâtul-reclamant că urgența ar rezulta din necesitatea respectării dreptului la educație al minorilor, instanța constată că în prezent minorii sunt înscriși la o unitate de învățământ pentru care și-au dat acordul ambii părinți (pârâtului-reclamant fiindu-i suplinit acordul printr-o hotărâre judecătorească), deci le este respectat dreptul la educație, și nu au fost invocate și dovedite motive temeinice pentru ca minorii să scoși „grabnic” din respectivul mediu școlar. Instanța are în vedere că această cale procesuală vizează exclusiv situațiile în care unul dintre părinți își neglijează grav îndatoririle părintești ori are o comportare nefirească sau periculoasă, prin care pune în primejdie în mod concret și actual sănătatea fizică sau psihică a minorului, dezvoltarea normală sau chiar viața acestuia, împrejurări care nu au reieșit din probatoriul administrat. "Urgența" invocată de pârâtul-reclamant, în sensul că minorii sunt privați de dreptul de a beneficia de educația asigurată de o unitate de învățământ privată care aplică curricula britanică, nu poate fi reținută pentru a justifica schimbarea unității de învățământ ale cărei cursuri minorii le urmează pe calea sumară a ordonanței președințiale.
Față de considerentele ce preced, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, stabilite de dispozițiile art. 997 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea reconvențională ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea principală.
Respinge cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă P. A. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 3, cu reședința în București, .. 17M, ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. ,,V. N. I.’’, în București, Calea V., nr. 199, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. V. S., CNP_, cu domiciliul în București, nr. 84, sector 3, pentru existența autorității de lucru judecat.
Respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 8027/2015. Judecătoria... | Contestatie la executare. Sentința nr. 7923/2015. Judecătoria... → |
|---|
