Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Sentința nr. 4764/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4764/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4764/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4764
Ședința publică de la 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. V. F., intimata S. „D. C. și D. A. C.”și debitorii C. I. M. și C. B. M., având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 10.06.2015, 12.06.2015 și 18.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ din data de 24.04.2015, contestatoarea C. V. F., a chemat în judecată pe intimata S. „D. C. și D. A. C.”, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei să procedeze la sechestrarea și valorificarea mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor solidari C. I. M. și C. B. M. în dosarul de executare nr. 50/2007.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că pe rolul S. „D. C. și D. A. C.” se află dosarul de executare nr. 50/2007 ce are ca obiect cererea de executare silită formulată la data de 08.06.2007 împotriva debitorilor C. I. M. și C. B. M. pentru recuperarea sumei de 45.000 euro plus dobândă legală și cheltuielile de judecată, în baza titlului executoriu-sentința civilă nr. 4057/10.03.2006. Față de existența creanței, în aplicarea principiului disponibilității contestatoarea a depus la executorul judecătoresc cererea înregistrată sub nr. 50/10.11.2014, împreună cu documentele în susținerea acesteia, prin care a solicitat continuarea executării silite prin sechestrarea și valorificarea de urgență a mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor solidari. Ulterior, în repetate rânduri a revenit la executorul judecătoresc cu cereri prin care a stăruit în executarea silită asupra mărcilor și comunicarea stadiului executării silite, fără a primi nici un răspuns din partea acestuia, față de aceste aspecte, la data de 15.04.2015 a comunicat executorului judecătoresc prin fax, mail și poștă, cerere prin care i-a solicitat să procedeze de urgență la executarea silită. Însă, cererea formulată de către contestatoare la data de 15.04.2015 și comunicată executorului judecătoresc nu a fost soluționată și nu s-a comunicat niciun răspuns cu privire la solicitările sale. În absența comunicării actelor de executare, respectiv a motivului refuzului de neîndeplinire a acestora, contestatoarea consideră că este îndreptățită a aprecia că nu a fost îndeplinit nici un astfel de act și pe cale de consecință se află în prezența unui refuz de a întocmi un act de executare silită.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 56 din Legea nr. 188/2000, art. 371 1 alin. 2 și 3, art. 399, art. 411 și urm. C.pr.civ. și art. 25 alin. 1 N.C.pr.civ.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare in judecată înscrisuri (f. 8-35).
Prin întâmpinarea depusă la filele 51-52 din dosar, prin serviciul Registratură la data de 28.05.2015 intimata a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și ca nefondată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 06.05.2015 instanța a dispus introducerea în cauză a debitorilor C. I. M. și C. B. M., la solicitarea creditoarei de modificare a cadrului procesual pasiv.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Cu titlu preliminar, instanța constată că în ceea ce privește aplicarea legii procesuale în timp, prezenta cauză intră sub incidența art. 3 din Legea 76/2012 privind punerea în aplicarea a Legii 134/2010, fiind așadar supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865, sub imperiul căruia a fost declanșată executarea silită, la data de 08.06.2007 (fila 55 vol.I dosar).
Deliberând cu prioritate, conform art. 137 C. de la 1865, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimatul S. D. C. și D. A. C. prin întâmpinare, instanța o va respinge, ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, calitatea procesuală fiind una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Calitatea pasivă, ce trebuie justificată de reclamant, presupune existența unei identități între persoanele chemate în judecată și cei ce sunt subiecții pasivi ai raportului juridic dedus judecății. Calitatea procesuală se determină prin indicarea pretenției și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretenția.
Potrivit art. 56 din Legea nr. 188/2000, republicată în M.Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011, în forma în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și a Legii nr. 76/2002, (3) Judecarea plângerii se face cu citarea părților. În cazul admiterii plângerii instanța indica în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul. (4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului. (5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile.
Având în vedere textele mai sus citate și necesitatea asigurării dreptului la apărare al executorului judecătoresc al cărui refuz este atacat pe calea plângerii reglementate de art. 53 din Legea nr. 188/2000, acesta putând dovedi îndeplinirea actului sau faptul că refuzul său este justificat, precum și necesitatea ca hotărârea judecătorească pronunțată să îi fie opozabilă executorului judecătoresc, care este obligat să se conformeze acesteia, instanța apreciază că judecarea plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc se face cu citarea atât a executorului judecătoresc în cauză, cât și a părților implicate în executarea silită, respectiv creditorul și debitorul.
În consecință, luând în considerare toate argumentele mai sus expuse, instanța reține că executorul judecătoresc are calitatea procesuală pasivă în cadrul prezentei plângeri împotriva refuzului său de a îndeplini un act de executare, formulată de creditoare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pe rolul S. „D. C. și D. A. C.” se află dosarul de executare nr. 50/2007 ce are ca obiect cererea de executare silită formulată la data de 08.06.2007 împotriva debitorilor C. I. M. și C. B. M. pentru recuperarea sumei de 45.000 euro plus dobândă legală și cheltuielile de judecată, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4057/10.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 705/16.04.2007 a Curții de Apel București.
În aplicarea principiului disponibilității care guvernează inclusiv executarea silit, ca fază a procesului civil, contestatoarea a depus la executorul judecătoresc cererea înregistrată sub nr. 50/10.11.2014, împreună cu documentele în susținerea acesteia (f.15-30 vol. I), prin care a solicitat continuarea executării silite prin sechestrarea și valorificarea de urgență a mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor solidari. Ulterior, în repetate rânduri a revenit la executorul judecătoresc cu cereri prin care a stăruit în executarea silită asupra mărcilor și comunicarea stadiului executării silite, fără a primi nici un răspuns din partea acestuia, față de aceste aspecte, la data de 15.04.2015 a comunicat executorului judecătoresc prin fax, mail și poștă, cerere prin care i-a solicitat să procedeze de urgență la executarea silită asupra mărcilor înregistrare la OSIM pe numele debitorilor (f. 9-13 vol. I).
Însă, cererea formulată de către contestatoare la data de 15.04.2015 și comunicată executorului judecătoresc nu a fost soluționată și nu s-a comunicat niciun răspuns cu privire la solicitările sale, astfel cum rezultă din actele dosarului de executare (f. 77-103 vol. II), executorul judecătoresc dispunând doar înființarea a două popriri, cu înștiințarea debitorilor, conform actelor de la file 98-103.
În drept, instanța reține incidența dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 188/2000, republicată în M.Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011, în forma în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și a Legii nr. 76/2002, în raport de data începerii executării silite în cauză, potrivit cărora (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștința de acest refuz la judecătoria în a cărei raza teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Instanța subliniază că în forma legii aplicabile litigiului de față, refuzul executorului judecătoresc privea tocmai îndeplinirea unui act sau efectuarea unei executări silite, spre deosebire de forma actuală a textului de lege (art. 56), care se referă la refuzul îndeplinirii altor atribuții decât cele privind executarea silită a dispozițiilor civile din titlurile executorii, dar care însă nu este aplicabilă speței.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 40 din Legea nr. 84/1998, drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licență sau pe cale succesorală și este de asemenea considerată transmitere de drepturi executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condițiile legii.
În plus, art. 41 din același act normativ prevede că drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerț în care aceasta este încorporată.
Așadar, marca este un drept real ce poartă asupra unui bun mobil necorporal, dreptul asupra mărcii fiind el însuși un bun mobil și, în consecință, poate face obiectul urmării silite mobiliare.
În consecință, potrivit art. 411-431 C. de la 1865, dacă în termen de o zi de la primirea sau lăsarea somației, debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea dreptului asupra mărcii și valorificarea mărcii sechestrate prin vânzare la licitație publică, vânzare directă sau alte modalități prevăzute de lege.
Cu toate acestea, intimatul S. D. C. și D. A. C. nu a dat curs cererii creditoarei din data de 15.04.2015, nu a procedat la sechestrarea și valorificarea mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor din dosarul de executare nr. 50/2007, nu a motivat refuzul său în nici un fel și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe în justificarea atitudinii sale pasive.
Așadar, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 56 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, refuzul executorului judecătoresc de a proceda la sechestrarea și valorificarea mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor din dosarul de executare nr. 50/2007 urmând a fi cenzurat de către instanța judecătorească, care urmează a indica prin hotărâre și modul în care urmează a fi îndeplinit actul, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța va admite plângerea formulată de contestatoarea C. vasilescu F. în contradictoriu cu S. „D. C. și D. A. C.” și cu debitorii C. I. M. și C. B. M. și îl va obliga pe intimatul S. D. C. și D. A. C. să procedeze la sechestrarea și valorificarea mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor C. I.-M. și C. B. M., conform solicitării creditoarei, în dosarul de executare nr. 50/2007.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, intimatul S. D. C. și D. A. C. urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 3740 lei, suportate de către contestatoarea creditoare cu prilejul soluționării prezentei plângeri, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform dovezii de la fila 42 vol. I din dosar și onorariu avocat în sumă de 3720 lei conform contractului de asistență juridică nr._/2015, facturii nr. 403/30.03.2015 și chitanței nr. 119/30.03.2015 emise de CA L. C., aflate la filele 104-106 vol. I dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul S. D. C. și D. A. C..
Admite plângerea privind pe contestatoarea C. V. F., CNP_, cu sediul procesual ales la C.. Av. L. C., situat în București, ., ., sector 5, intimata S. „D. C. și D. A. C.” cu sediul în București, Spl. Independenței, nr. 1, ., ., sector 5 și debitorii C. I. M. și C. B. M., ambii cu sediul în București, ., nr. 39A.
Obligă intimatul S. D. C. și D. A. C. să procedeze la sechestrarea și valorificarea mărcilor înregistrate la OSIM pe numele debitorilor C. I.-M. și C. B. M. în dosarul de executare nr. 50/2007.
Obligă intimatul S. D. C. și D. A. C. la plata către contestatoare a sumei de 3740 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru în cuantum de 20 de lei și 3720 lei onorariu avocațial.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A.-D. H.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H.
10.09.2015/6 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5574/2015. Judecătoria... | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 7177/2015.... → |
|---|
